Skip to content

Medicul Sergiu Al-George

– Dorina Al-George –

Dacă m-ar întreba cineva cum este (sau cum a fost) să ai un soț având două calități: aceea de indianist (despre care am vorbit) și aceea de medic – despre care voi vorbi – a-și răspunde: „amețitor!” Și asta fără a mai pune la socoteală și anii grei de pușcărie.

Dar nu mă întreabă nimeni, iar eu rămân cu „amețeala” mea; căci acum, când reiau în mână documentele acelei epoci, și anume cele medicale, mă întreb: cum a fost posibil ca un om să fie atât de împovărat? De fapt „împovărat” la propria lui opțiune (sau vocație sau liberă consimțire), dar ideea rămâne : prea împovărat!

Și într-un prim timp voi face o prezentare de titluri din arhiva lui Sergiu Al-George care îmi provoacă, în mod egal, și stupoare (prin ineditul ideilor) și durere (pentru imensul volum de muncă). Încerc să ordonez aceste vechi materiale și să înregistrez titlurile manuscriselor pregătite pentru tipar sau pentru comunicări (în acel îndepărtat deceniu ’50!)

  • Un manuscris Observații clinice în sprijinul teoriei neuro-chronaxice a fonației (cu trimiteri la autori francezi și germani) 7 pag. dactilo.
  • O propunere către Editura Medicală pentru o monografie Fiziopatologia fonațieiVI.1975. În această propunere editorială se enumeră, pe două pagini, în zece puncte, temele propuse (care cred că ar fi valabile și astăzi).
  • Un manuscris, pe 18 pagini, cu titlul Laringo-stroboscopia și aplicațiile sale clinice, cu o bibliografie cu 25 de titluri (autori germani și francezi).
  • Un manuscris: Quelques consideratins sur la vibration d’une seule o corde vocale chez un sujet ajant subi une cordeectomie. Dr. Sergiu Al-George și Dr. Ion Mețianu (unul dintre marii medici ORL ai acelei epoci), 4 pag. dactilo.
  • O adresă de la Direcția Invenții de pe lângă Consiliul de Miniștrii datat 16.XII.1953; cu textul: Referitor la propunerea Dv. Un nou tip de stroboscop mecanic românesc, vă rugăm a ne prezenta prototipul pe care ne-ați anunțat că l-ați construit.
  • Extrase de articole publicate: Occupational and non-occupational respiratory allergy in bakers, by V. Popa, S. Al-George & Olimpia Găvănescu apărut în Acta Allergologica, 1970, 25, p. 159-177.
  • Modificările electrocardiografice în disfoniile funcționale, autor Sergiu Al-George în revista Oto-rino-laringologie vol XII, nr. 4 – 1967.
  • Un Trarat de foniatrie, de cca 200 pagini, depus la Editura Medicală pentru publicare și care a fost scos din planul editorial după arestare.

Acestea constituie o parte din activitatea scrisă consemnată, pe linie medicală, de către Sergiu Al-George, și sunt, oarecum dătătoare de măsură pentru gradul de implicare a acestuia în munca lui de medic (și cercetător prin vocație, nu prin credit)?

Aș vrea să fac o completare la titlul (notat mai sus) Un nou tip de stroboscop mecanic românesc. A fost o lucrare în întregime concepută de el iar construcția acestuia, și piesele componente, au fost realizate prin bunăvoința unora dintre colaboratori și dintre pacienții care lucrau în branșe; a fost o realizare de care s-a bucurat nespus de mult și pe care a utilizat-o în cabinet, la investigarea problemelor legate de laringe, timp de ani de zile. A fost unul dintre puținele lucruri care i-au adus  satisfacție și mulțumire, mai ales că era opera lui proprie și că nu avea precedent în materie.

Acel deceniu ’50 a marcat începutul unei activității intense, pe linie medicală (și cu notabile realizări pe linie de indologie), care anunța un viitor bogat în evenimente fericite. A venit arestarea din decembrie 1959 și cu aceasta visele frumoase au dispărut. După ieșirea din închisoare a urmat o perioadă de readaptare despre care am vorbit pe larg în prima parte a acestei prezentări (Sergiu Al-George indianistul). Dar a survenit un „eveniment” legat de starea de sănătate a acestuia care a avut un impact „exploziv” și a constituit o premiză medicală majoră pentru întreaga desfășurare de evenimente consemnate mai jos.

Încerc să rezum: Sergiu Al-George avea o sănătate bună, dar în timpul verii făcea o alergie nazală (o polinoză) cu aspecte uneori dramatice (crize de sufocație). Tratamentele acelor vremi îl ajutau într-o măsură redusă și doar cura marină îl ajuta. În această situație, după proces și după condamnare, când am luat cunoștință de faptul că era repartizat la munca în lagărele din Balta Brăilei, am avut un cutremur sufletesc!

În aceste lagăre de muncă se lucra la dig, încărcând și descărcând roabe de pământ, timp de 10 ore pe zi. Aceste condiții erau echivalentul unui ocean de alergeni, adică sfârșitul pentru un alergic avansat. Dar, minune: alergia deținutului Sergiu Al-George s-a vindecat! Eu personal eram încremenită: „cum s-a vindecat spontan o alergie gravă, la un subiect cu o prăbușire fizică și psihică (circumstanțe agravante) și aflat într-un mediu suprasaturat în alergeni? Cum??”

După câteva luni de pauză, alergia a reînceput, încet, să apară și atunci am început să reanalizăm circumstanțele: Sergiu spunea: „când am ajuns, (după un an și jumătate în mediu închis) și am intrat vara în acest ocean de alergeni nu am făcut alergia (care m-ar fi omorât). Deci aveam o protecție antialergică! iar aceasta nu putea avea altă origine devât cea alimentară. Deci, alimentația predominentă fiind turtoiul de mămăligă, acesta, prin acumularea unui (posibil) factor alimentar activ conținut în porumb mi-a conferit acea protecție antialergică” altă explicație nu există!

Acesta a fost punctul de pornire pentru o cercetare care ne-a „mobilizat” pe amândoi timp de 15 ani (1965-1981) atât pe plan teoretic cât și practic: s-a izolat principiul activ, s-au realizat patru variante de preparare a unor extracte active, traduse într-un brevet; s-au redactat și publicat materiale științifice pe aceeași temă, toate acestea fără nici un ajutor de la foruri oficiale.

Voi mai preciza: în această cercetare trudnică, a unor oameni neîncadrați în cercetare, am avut un singur “susținător material” (și moral): pe Victor Babeș, cu a sa neprețuită monografie Pelagra (mai precis Travaux sur la Pellagre). Descifrarea acestui document de epocă a constituit un adevărat “coup de genie” căci ne-a permis să identificăm mecanisme imune în aproape toate descrierile anatomopatologice cuprinse în acest volum-document. Iar un element în plus de supralicitare a constituit-o, pentru noi, consultarea unei bibliografii exhaustive americane conținând peste 800 de titluri, cercetare întinsă între anii 1775 (înaintea Revoluției Franceze) și anul 1919. Obiectul acestui extraordinar document: existența unui principiu activ în porumb și ciudatele efecte ale acestuia (în condiții de supradozare). Este amețitor să parcurgi această uriașă desfășurare de forțe cu scopul unic : descifrarea secretului porumbului! Întrebarea care se impune: Există vreun produs al Terei care să fi suscitat o asemenea desfășurare de forțe? Desigur că nu!

Voi încerca să rezum etapele parcurse în această adevărată “odisee” a problemei principiului activ din porumb. Trebuia să găsim mijlocul de a realiza produse concentrate. Traducerea în fapt a acestei idei, obținerea concentratelor și experimentarea acestora cât și comunicarea rezultatelor, au durat în jur de zece ani. În tot acest imp s-au perfectat patru variante de obținere a extractelor concentrate bioactive, efectuate în bucătăria noastră ; subsemnata am prelucrat, în acea perioadă, cca 600 kg mălai (ca la fabrică!) din care, după laborioase operațiuni se obținea produsul finit, concentrat prin patru procedee chimice diferite; aceste patru concentrate au fost experimentate atât chimic cât și prin testări de laborator, concluziile acestor cercetări au fost consemnate într-un protocol final de trei pagini. Acel protocol final era dublat de o traducere    în engleză urmând să fie expediat la Universitatea Cambridge, Departamentul Patologie (prin relații personale). Ni s-a refuzat de către autorități această variantă și am fost nevoiți să optăm pentru brevetare. Deci data înregistrării cererii de Brevet a fost 18.V.1974 iar data publicării acestuia 01.X.1977 cu titlul Procedeu de obținere a unui medicament pentru tratamentul stărilor alergice, ca titular de Brevet Institutul de cercetări Chimico-Farmaceutice (cu care colaboram) și inventatori Dr. Sergiu Al-George și Dr. Dorina Al-George. Acest Brevet cuprindea patru exemple de realizare a concentratului din care ICCF nu a realizat decât exemplul 1, și acela fără succes.

A urmat al doilea brevet, Nr. 89752 din 17.12.1985 sub numele Dorina Al-George și colectivul de cercetători de la ICCF, și al treilea, Nr. 109705 B.I. eliberat la 30.05.1995 pe numele subsemnatei. Tema acestor trei brevete era aceeași: Există în porumb un principiu activ de cea mai mare importanță care, sub formă de concentrate, are un remarcabil efect terapeutic în patologia actuală, în alergii și deficiențe imunitare.

Nu voi insista asupra îndelungatelor tribulații pe care le-am avut de-alungul anilor cu cele două instituții care au preluat, succesiv, cele trei brevete ; colaborarea cu ICCF s-a desfășurat între 1979-1988 și cercetătorii ICCF au confirmat acțiunea imuno-stimulatoare a produsului[1], dar nu a realizat un produs finit corespunzător (ICMCF a respins forma de condiționare a ICCF).

Al doilea institut, Planta Vorel, a inițiat cercetări  după 1990 și a ajuns să producă un concentrat sub formă de granule, reușit și ca formă de condiționare și ca acțiune terapeutică. Au survenit și aici niște dificultăți de ordin organizatoric care au întrerupt și această colaborare.

Voi sintetiza, pe scurt, încărcătura de idei absolut originale care marchează această cercetare, cu concluziile ce se impun după parcurgerea întregului material “de arhivă” al lui V. Babeș cât și a imensului material faptic actual; în toți acești ani s-au adunat numeroase experimente, cu rezultate neașteptat de importante, dar care nu au loc în această expunere. S-au publicat patru mari articole medicale, în patru reviste medicale, și încă zece articole în marea presă.[2]

Ideea centrală a întregii cercetării: Principiul din porumb (obiect al cercetării mondiale în tot sec. 19 și ieșit din atenția cercetării în ultimii 50 de ani) are un efect terapeutic complex, etapizat în doi timpi :

  • Într-un prim timp se instalează un efect antialergic remarcabil, cu efecte total diferite față de alte antialergice ; are o latență de instalare (7-8 zile) o remanță a efectului terapeutic (2-8 luni) și o lipsă totală de efecte secundare. Realizăm că se produce o depunere stabilă și remanentă a principiului activ pe care l-au numit MAP (maize active principle); acesta se combină în timp cu proteinele tisulare, realizând în organism un depozit activ care determină în final o reactivitate (imunitară) nouă; cu alte cuvinte modifică atopia (acest mecanism ne evocă tehnici de inginerie genetică!)
  • Acest depozit activ, printr-o sporire cantitativă (doze mari și repetate de concentrat) devine, în limbaj imunologic, “un antigen inductor al imunității celulare” (activarea sistemului limfocitar T.H.4) adică un suport organic al activării imunității antivirale, antitumorale și, poate, antiSIDA.

În concluzie: avem de a face cu un mecansim de Imunostimulare care constituie un obiectiv prioritar al întregii cercetări mondiale. Pe aceeași linie de gândire, reanalizând Pelagra (intoxicația cu principiul activ din porumb) acesta nu este altceva decât inducerea unor mecanisme de imunitate celulară la cote maxime. În schema de realizare a acestor mecanisme ar putea fi rezumată conform celor trei puncte de mai jos:

  1. momentul princeps ar fi depunerea (și remanța) pigmentului galben (MAP) la nivelul organelor ce reprezintă zona cheie pentru activitatea imună.
  2. instalarea unei activități crescute a mecanismelor imunitare centrale cu activarea sistemului limfocitar.
  3. intensă proliferare celulară la nivelul digestiv, submucoasa intestinală S.N.C. piele (joncțiunea dermatoepidermică) organe limfoide, adică indicii de perfectare a unei reacții de tip 4 (H.S.R.)

În concluzie : principiul activ maidenic realizează în organism un fel de circuit: la început se produce o depunere remanentă în zona cheie pentru activitate imună, apoi activarea sistemului limfocitar și în final se induc mecanismele de imunitate mediat-celulară.

Sergiu Al-George și subsemnata am avut nevoie de trei ani ca să realizăm această stupefiantă idee, că pelagra nu este altceva decât traducerea unei hiperimunizări de tip celular (la subiecți malnutriți).


[1] Concluziile ce urmează sunt rezultatul cercetărilor ICCF:

  • Cercetările întreprinse au putut conduce la obținerea unui produs cu activitate antibronhospastică.

Acțiunea se îndeplinește la administrarea p.o. și la administrare parentală pe bronhospasmul experimental la cobai și se manifestă și pe ileon terminal de cobai spasmat cu histamină (organ izolat), evidențiind o componentă antihistaminică.

  • Cercetările fizico-chimice stabilite asigură reproductibilitatea produsului.
  • Studiile de toxicitate în experiment acut și cronic au dovedit buna tolerabilitate a produsului.
  • La doza mare (5g/kg) administrată timp de 30 de zile, se constată o activare a sistemului reticulohistiocitar tradusă la nivelul ficatului prin edem, stază, hiperplazie limforeticulară. Biochimic modificările histopatologice sunt confirmate printr-o creșteere a valorilor fosfatazei alcaline serice. Deoarece aceste modificări apar numai la doza mare, care nu va fi transpusă la om, și nu determină modificări ale curbei ponderale, deci nu afectează dezvoltarea normală a animalelor, s-ar putea să fie expresia unui efect de modualre imunologică indusă de produs.
  • În urma acestor cercetări propunem ca produsul MAP să fie experimentat clinic ca indicație în astmul bonșic, dar și în dermatoze și rinopatii alergice. Considerăm că experimentarea clinică pe cazuri selecționate poate începe cu administrarea per orală a 6-12 tablete pe 24 ore (600-1200 mg), administrate la intervale de 4 și respectiv 2 ore.

Posologia și indicațiile se vor preciza după experimentarea clinică.

Șef laborator: Dr. Alex, Cârstea. Responsabil problemă: Dr. Alex, Cârstea. Colectiv cercetare Dr. Zodianu Mircea, Dr. Munteanu Ana-Maria.

[2] AL-GEORGE S., AL-GEORGE D., The antiallergic action of some extracts from maize grains. Communication at the Circle of Immunology and Alergology – Bucharest, 1974.

AL-GEORGE S., AL-GEORGE D., Method for the production of a drug for the tratment of allergic states. S.R.Romania OSIM Patent No. 65234, October 1st 1977.

AL-GEORGE S., AL-GEORGE D., Extract din semințele de Zea Mays cu efect asupra răspunsului imun și implicații în patogenia pelagrei. Igiena, 1981, 30, 373.

AL-GEORGE S., AL-GEORGE D., O lectură imunologică a monografiei lui Victor Babeș despre morfopatologia pelagrei. Momente din trecutul medicinii. Edit. Med., București, 1983, 649.

AL-GEORGE D., The antiallergic aion of some bioactive maize extracts and their possble effects on the immune response. Integral Medicine, Romanian Journal of medicine, 1989, 27, 237.

AL-GEORGE D. Efect terapeutic antialergic al unor extracte din porumb și ipoteze privind alte efecte asupra răspunsului imun. Viața Med., 1986, 35, 423.

Published inUncategorized