Skip to content

Prefață

– Theofil Simenschy –

Această gramatică, prima care apare în Romînia, are drept scop de a servi ca bază pentru studiul limbii și literaturii sanscrite clasice. Pe lîngă aceasta, sperăm că ea va fi de folos și acelora care se ocupă cu gramatica comparată a limbi­lor indo-europene, în special a limbii grecești și a celei lati­nești. Înțelegerea temeinică a structurii acestor limbi este imposibilă fără cunoașterea limbii sanscrite.

Gramatica de față tratează numai despre sanscrita clasică, fără de care nu se poate învăța cea vedică, mai complicată morfologic și mai importantă din punct de vedere comparativ.

Spre a ușura învățarea regulilor și a paradigmelor, am transcris cuvintele sanscrite în alfabetul latin. Citirea unui text în caractere devanāgarī este foartc grea pentru începător și-i răpește mult timp. Pe lîngă aceasta, ar fi fost imposi­bil de procurat litera necesară și de găsit tipografi calificați pentru o astfel de lucrare.

Ca și la alcătuirea gramaticii limbii latine și a celei grecești, am urmat și aici principiul: ne quid nimis, înlăturînd tot ce, deocamdată, ar fi fost de prisos. Principiul acesta apare mai ales în fonetică, unde s-au dat numai regulile indispensabile pentru înțelegerea paradigmelor. Formularea acestor reguli s-a făcut cît mai simplu cu putință (cf. d.e. 8b, 16a, 43 etc.), spre a putea fi reținute. Astfel, de pildă, e îndoielnic că formularea ce se dă de obicei regulilor privitoare la cerebralizarea lui n și a lui s ar fi de mare folos începătorului (presupunînd că ar fi în stare să le învețe). De aceea am preferat să le dau forma vagă, dar accesibilă, de la § 43.

Unele reguli fonetice, ca d.e. acele privitoare la n intercalar, nu sînt juste decît din punct de vedere descriptiv; ex­plicația lor istorică este alta (astfel n intercalar nu-i decît un n analogic).

Simpla trimitere la regulile fonetice respective n-ar fi fost de ajuns pentru înțelegerea paradigmelor. De aceea am dat la fiecare paradigmă explicațiile necesare pentru înțelegerea ei, atît în ceea ce privește tulpina, cît și-n privința termina­țiilor și a regulilor fonetice de combinație internă. Fără aceste explicații, paradigmele ar fi fost un simplu aide-mémoire pentru profesor, dar o enigmă pentru student.

Dată fiind importanța terminațiilor în flexiune, am sepa­rat în paradigmă, peste tot unde a fost posibil, terminația de tulpină. Prin aceasta, ambele apar mai lămurit și paradigma se poate studia mai ușor. Tot astfel am separat caracteristica optativului și vocala de legătură -i-, mai ales la perfect.

Deși această gramatică este descriptivă și urmărește un scop practic, n-am putut să nu arăt unele asemănări evidente între morfologia sanscrită și cea greacă sau latină. Ele au fost indicate numai acolo unde se impuneau oarecum de la sine (d.e. 181, a). Am preferat însă să spun mai degrabă prea puțin, decît prea mult, consecvent principiului de mai sus.

Deoarece accentul din sanscrita clasică nu are nici o legă­tură cu cel indo-european, am dat cîteva reguli generale cu privire la accentul vedic, care oglindește foarte bine pe cel indo-european și prin aceasta prezintă o deosebită importanță pentru gramatica istorică a limbii sanscrite și mai ales pentru gramatica comparată în general. Pentru același motiv, am notat accentul în toate paradigmele, și numai acolo. Aceasta este cea mai însemnată abatere de la metoda pur descriptivă pe care am adoptat-o în alcătuirea manualului.

Am păstrat termenii speciali din gramatica sanscrită, ca: guṇa, vr̥ddhi, samprasāraṇa etc., pentru că erau intraductibili, la fel ca de pildă Umlaut sau Brechung din gramatica ger­mană. De altfel, termenii aceștia se găsesc în orice gramatică sanscrită. M-am ferit totuși să întrebuințez termenii parasmai padam (activ) și ātmane padam (mediu), spre a nu pro­duce confuzie și pentru că termenii „activ” și „mediu” sînt întrebuințați în toate gramaticile, mai ales în gramatica com­parată.

Deși manualul de față se ocupă numai cu fonetica și mor­fologia, am socotit că-i necesar să dăm și unele lămuriri sin­tactice, ca d.e. cu privire la întrebuințarea cazurilor (58 sqq.) sau a timpurilor (192a).

Pentru a înlesni consultarea manualului, am adăugat la sfîrșit două indice: unui sanscrit, celălalt de materii.

Iași, aprilie 1959.

Published inFilologieGramaticăSanskrită