Skip to content

Schimbări fonetice în propoziție

Vocale finale și inițiale

18. Se numesc vocale asemănătoare acele care nu se deo­sebesc decât cel mult prin cantitate; d.e.: a și a, ā.

19. Vocalele asemănătoare se contrag în vocala lungă co­respunzătoare; d.e.: a + a > ā; i + i > ī; a + ā > ā; u + u > ū etc.; d.e.: na asti iha > nāstīha „(el) nu-i aici”; – na āsīt > nāsīt „(el) nu era”; – sādhu uktam > sādhūktam „bine spus”.

20. Vocalele a și ā se contopesc:

  1. împreună cu o vocală diferită, în guṇa acesteia (11); d.e.: na iha > neha „nu aici”; – sā uvāca > sovāca „ea grăi”; yathā r̥ṣiḥ > yatharṣiḥ „ca un sfînt”.
  2. Împreună cu un diftong, în vr̥ddhi corespunzător aces­tuia (11); d.e,: adya eva > adyaiva „încă azi”; — sā oṣadhiḥ > sauṣadhiḥ ,,buruiana de leac”.

21. Vocalele i (ī), u (ū) și se transformă înaintea unei vocale diferite în semivocalele corespunzătoare; d.e.: ī > y; – > v; –  > r; d.e.: upari upari > upary upari „sus deasupra”; – astu etat > astv etat „să fie aceasta”; — duhitr̥ arthe > duhitrarthe „din cauza fiicei”.

22. a inițial se elide după e și o (e + a > e, o + a > o); d.e. te api > te ’pi „și aceștia”; – aśvaḥ api > aśvo ’pi „și calul” (35, I, 1).

23. e și o devin a, dacă urmează o vocală (afară de a) (v. 22); d.e.: vane āste > vana āste „el stă în pădure”; – prabho ehi > prabha ehi „stăpîne, vino”.

24. ai devine ā, iar au devine āv, dacă urmează o vocală; d.e.: tasmai adāt > tasmā adāt „el îi dădu”; — tau ubhau > tāv ubhau „aceștia doi”.

  1. ī, ū și e de la forme de dual și-n amī (186) rămîn neschimbate înain­tea vocalelor și nu dau loc la eliziune; d.e.: cakṣuṣī ime „acești doi ochi”; — kanye āsāte atra „(două) fete șed aici”.

Consoane finale
Oclusive finale

25. O consoană finală surdă a formei cuvântului în pauză rămîne numai înaintea unei surde. Înaintea unei sonante (inclusiv vocalele), ea se transformă în sonoră, iar înaintea unei nazale în nazala corespunzătoare. D.e.: āsit rājā > āsīd rājā „a fost un rege”; — abhavat atra > abhavad atra „el era aici”; – tat na > tan na „aceasta nu”; – vāk me > vān me „vorba mea”.

26. t final al unui cuvînt în pauză este asimilat cu con­soana inițială a cuvântului următor, dacă e palatală, cerebrală sau l; d.e.: tat ca > tac ca „și aceasta”; – tat jalam > taj jalam „apa aceasta”; – tat labhate > tal labhate „el dobân­dește aceasta”.

27. t final înainte de ś inițial devine de asemenea c, iar ś se schimbă în ch: (t + ś > c + ch);e.: tat śrutvā > tac chrutvā „auzind aceasta”.

Nazale finale

28. O nazală finală, afară de m, după o vocală scurtă și înaintea unei vocale inițiale, este dublată; d.e.: āsan atra > āsann atra „ei erau aici”.

29. m final înaintea oricărei consoane devine anusvāra (3; 7); d.e.: tam ca > taṁ ca „și pe acesta”.

30. n final devine:

  1. înaintea unei palatale, cerebrale sau ś, nazala corespunzătoare acestei clase; d.e.: tān janān „pe acești oameni”; –  ś inițial se schimbă de obicei în cch; d.e.: tān śaśān (ac. pl.) > tāñ śaśān sau tān chaśān „pe acești iepuri”.
  2. înainte de l, n final devine l nazalizat; d.e.: tān lokān (ac. pl.) > tāl lokān „aceste lumi”.

31. Între n final și o palatală, cerebrală sau dentală inițială se intercalează spiranta corespunzătoare acestora, iar n devine anusvāra (7); d.e.: bharan ca > bharaṁś ca „și purtînd”; – tān tān (ac. pl.) > tāṁs tān „pe aceștia și pe aceia”.

Published inFilologieGramaticăSanskrită