Skip to content

Visarga în propoziție

Visarga înainte de surde

32. Visarga (16, 4), înainte de guturale și labiale surde și înaintea unei spirante, rămîne neschimbat; d.e.: tāḥ kanyāḥ „aceste fete”;  punaḥ punaḥ „mereu”; – aśvāḥ ṣaṭ „șase cai”.

33. Înaintea unei palatale, cerebrale sau dentale apare, în loc de visarga, spiranta corespunzătoare consoanei care urmează; d.e.: aśvaḥ, însă aśvaś ca „și calul”; – punaḥ, însă punas tatra „iar acolo” etc. 

Visarga înainte de sonore

34. După o vocală, afară de a, ā:

  1. Visarga apare ca r; d.e.: matiḥ mama > matir mama „părerea mea”; paśuḥ iva > paśur iva „ca o vită”; – guṇaiḥ yuktaḥ > guṇair yuktaḥ „înzestrat cu virtuţi”.
  2. Înaintea unui r iniţial visarga cade, iar vocala prece­dentă, dacă-i scurtă, se lungește; d.e.: taruḥ rohati > tarū rohati „copacul crește”.

35. După vocalele a, ā:

  1. Dacă visarga stă pentru –s; atunci:
  1. aḥ înaintea unei consoane sonore și înainte de a devine o; d.e.: aśvaḥ, însă aśvo vahati „calul trage”; aśvaḥ api > aśvo ’pi „și calul” (22).
  2. aḥ înaintea altei vocale devine –a, cu hiat; d.e.: aśvaḥ, însă aśva iva „ca un cal”; — aśva uvāha „calul trase”.
  3. āḥ înaintea oricărei sonore devine –ā; d.e.: aśvāḥ, însă aśvā vahanti „caii trag”; aśvā ūhuh „caii traseră”.
  1. Dacă visarga stă pentru –r (16, 4), atunci devine –r înaintea oricărei sonante; însă înaintea unui r iniţial visarga e tratat ca la 34, 2; d.e.: punaḥ, însă punar asti „e din nou; – punā rohati „crește din nou”.
Published inFilologieGramaticăSanskrită