Skip to content

gaṇeśa

« Înapoi la Dicționar
Kindle

gaṇeśa (gaṇa+īśa) – domnul / stăpânul hoardelor / trupelor cerești; zeul înțelepciunii și al obstacolelor este întâi născutul cu­plu­lui Śiva-Pārvatī este în fapt manifestarea sunetului / cuvântului primordial (OM̐) și are rolul de arbitru și executor universal conform rezultatelor acțiunilor (karman); este pro­ba­bil cea mai adorată și respectată zeitate a subcontinentului indian și nu numai; strălucirea acestuia își face simțită prezența încă din perioada vedică, devenind zeitatea pe care o știm abia prin sec. IV-V e.n., urmează apoi un interval de largă răspândire în toate straturile religioase indiene, fiind integrat ca ata­re sau sub diferite forme și în buddhism și jainism; în Nordul Indiei Skanda este întâiul născut, iar în Sud este Gaṇeśa; importanța care i se acordă rezidă în faptul că este prin excelență zeitatea în­ce­pu­tu­ri­lor, caracteristică ce l-a plasat în iconomia anatomiei subtile la baza (începutul) coloanei ver­te­bra­le (mūlādhāra-cakra), care îndepartează orice tip de obstacol din calea celor smeriți, fiind pri­mul ado­rat în cadrul oricarui ritual; are aceleași atribute cu zeul Ianus din panteonul roman; privit din­tr-o altă per­spec­ti­vă, în care este paznicul porților templului (trupul uman), acesta nu face altceva de­cât să-l îm­pie­di­ce pe cel nepregătit să intre în relație/contact cu formele profunde ale propriului psi­hism – sim­bo­li­za­te prin nenumăratele forme de manifestare a Unicei divinități, deopotrivă zeități bi­ne­vo­i­toa­re și mâ­nioa­se/fu­rioa­se; celelalte două caracteristici importante sunt înțelepciunea (sim­bo­li­za­tă prin capul și ure­chi­le mari), fiind astfel și patronul artelor și științelor, și belșugul (sim­bo­li­zat prin pân­te­ce­le mare) pe care nu ezită să-l dăruiască adoratorilor; acestea sunt mărturisite și de ne­nu­mă­ra­te­le epi­te­te care abun­dă în întreaga literatură indiană și care au devenit adesea variante ale nu­me­lui său, ori chiar în­tru­pări dis­tinc­te: Gaṇesa/Gaṇapati/Gaṇadhipa (Domnul trupelor cerești), Vināyaka (Cel care în­de­păr­tea­ză [ob­sta­co­le­le]), Vighnarāja/Vighneśa/Vighneśvara (Domnul ob­sta­co­le­lor), Dvaimātura (Cel cu două ma­me: Pārvatī și Gaṅgā), Ekadanta (Cel cu un singur colț), Heramba, Lambodara (Cel cu ab­do­me­nul ma­re) și Gajānana (Cel cu fața de elefant); vezi Amarakośa și Gaṇeśa-sahasranāma-stotra; deși nu este o zei­ta­te sectară, a fost zeitatea principală a câ­tor­va curente re­li­gi­oa­se vechi, dintre care cel mai cu­nos­cut este Gāṇapatya; cele mai importante lu­crări hin­du­is­te brah­ma­ni­ce descriptive sunt Gaṇeśa-p., Mudgala-p. și Gaṇapati-atharvaśīrṣa[-up.]; în pa­ra­lel s-a dez­vol­tat o bo­ga­tă li­te­ra­tu­ră afe­ren­tă cu­ren­te­lor populare în limbile vernaculare; în zilele noas­tre îl re­gă­sim în toa­te con­tex­te­le, de­ve­nind unul din­tre cele mai puternice și mai ușor de integrat „brand-uri” cul­tu­ra­le in­die­ne în afara gra­ni­țe­lor; vezi și Śiva-p. Rudra-saṁhitā XIII-XVII.

Kindle
« Înapoi la Dicționar