Skip to content

pramāṇa

« Înapoi la Dicționar

pramāṇa – cunoaștere corectă; cf. S.Al-G. (SK): Se face enumerarea instrumentelor de cunoaștere corectă (pramāṇa) recunoscute de doctrina Sāṁkhya. Diversele curente filosofice indiene nu sunt de acord asupra clasificării instrumentelor de cunoaștere. Cel mai mare număr este cel admis de Mīmāṁsā și Vedānta care recunosc șase pramāṇa: percepția (dr̥ṣṭa, pratibhā, pratyakṣa), inferența (anumāna), mărturia verbală (aitihya, śabda), identificarea prin analogie (upamāna), presupunerea și absența (arthāpatti) sau inexistența (abhāva). La cealaltă extremă se situează Cārvāka, școala materialistă care nu recunoaște decât un singur instrument de cunoaștere: percepția. Între aceste extreme se situează Vaiśeṣika și Buddhismul care recunosc doar două (percepția și inferența), Nyāya care recunoaște patru (percepția, inferența, mărturia verbală și identificarea prin analogie) și Sāṁkhya care admite trei (percepția, inferența și mărturia verbală). Pentru Sāṁkhya, restul instrumentelor de cunoaștere sunt cuprinse în cele trei: acesta este sensul expresiei „prin ele se realizează toate instrumentele de cunoaștere corectă”. În ce privește obiectul cunoașterii (prameya), el este constituit din cele douăzeci și cinci de Principii (tattva), dintre care unele sunt dovedite prin percepție, altele prin inferență și restul prin mărturia verbală, în care se include și tradiția. Aceasta din urmă este reprezentată de cuvântul celor care au cunoscut realitatea în mod direct, grație capacităților lor de cunoaștere supranormală.

« Înapoi la Dicționar