Skip to content

A murit D. Nanu

Kindle

– Nichifor Crainic (1889-1972) –

Discret, cum a trăit, retras în anii din urmă în vechea și româneasca locuință părintească din Câmpulungul Muscelului. Omul blând, sfios și discret, care în lunga-i carieră de scriitor a fost amestecat în felurite grupări literare, a rămas totuși până la sfârșit un singuratic. Singuratic prin fire, singuratic prin spiritul poasiei, pe care o elabora. A fost tari meditativ, de inspirație lentă și laborioasă. Două sunt temele principale ale versurilor lui: cea națională și cea creștină.

Câmpulungul voievodal și familiar îi hrănise sufletul cu nostalgii după gloria noastră istorică, nostalgii stimulate ulterior de marele curent al Sămănătorului să se facă vers. Poesiile istorice ale lui D. Nanu n’au însă avânt și vigoare epică; sunt mai mult considerații contemplative pe motivele unor episoade din trecut. Prin ele, poetul se integra în marele etos național, stârnit de vulcanica personalitate a lui N. Iorga și alimentat mult mai fericit de St. O. Iosif, Corneliu Moldovanu și G. Tutoveanu.

Poesiile de inspirație religioasă ocupă un loc mult mai larg în opera lui și au aceeași tonalitate meditativă și discursivă, aplicată feluritelor stări sufletești ale credinței, când nu sunt evocări obiective, de factură parnasiană, ale momentelor evanghelice, care l-au impresionat. Prin această lăture a activității sale, D. Nanu se izola cu deosebire față de contimporani. A fost, la vremea lui, aproape unicul nostru poet religios și meditațiile, pe care le-a scris, ar merita o cercetare mult mai largă decât o nota necrologică.

Era un om adânc religios, cu pasiune de a-și lămuri credința. Când a isbucnit faimoasa mișcare delà biserica Cuibu cu Barză din București, D. Nanu a fost printre întâii și coi mai înflăcărați aderenți ai preotului, care avea să ajungă în curând promotorul sectei tudoriste. A participat cu fervoare la polemica dogmatică deschisă în presă între Biserica oficială și dizidenți. Sfiosul poet dovedea un curaj de neofit în mânuirea textelor sacre și în interpretarea lor arbitrară. In orice caz, era o raritate să vezi un scriitor de cultură laică preocupat atât de intens de lectura cărților sfinte și de găsirea adevărului dogmatic. Nu știu dacă până la sfârșit a rămas pe linia dizidenților sau a revenit la lumina veșnică a ortodoxiei.

Cariera lui literară a suferit din pricina foarte târziei lui hotărîri de a-,și strânge în volum versurile risipite prin reviste cu decenii în urmă. Neclasificat de critică, la timp, printre contimporanii săi literari, la apariția volumului el a făcut figură străină și anacronică, în vâltoarea unei mișcări literare, care cultiva cu totul alte moduri lirice decât acelea ale vremii sale. Critica obiectivă va trebui totuși să-i dea un loc cuvenit acestui poet al lui Dumnezeu, care a fost printre semenii săi un om bun și delicat, vrednic de regretul și de pomenirea noastră pioasă.


Gândirea. Anul XXII, nr. 3, martie 1943, p. 174.

Kindle