Skip to content

Akṣi-upaniṣad II

अथ ह सांकृतिरादित्यं पप्रच्छ भगवन्ब्रह्मविद्यां मे ब्रूहीति। तमादित्यो होवाच।

Apoi Saṁkr̥ti l-a întrebat pe Āditya:
– Venerabile! spune-mi despre știința (vidyā) lui brahman.
Āditya i-a spus acestuia:
  1. सांकृते शृणु वक्ष्यामि तत्त्वज्ञानं सुदुर्लभम्। येन विज्ञातमात्रेण जीवन्मुक्तो भविष्यसि॥
    • sāṁkr̥te śr̥ṇu vakṣyāmi tattva + jñānaṁ sudurlabham, yena vijñāta + mātreṇa jīvanmukto bhaviṣyasi.
    • Sāṁkr̥ti, ia aminte! voi vorbi despre cunoașterea realității care-i foarte greu de obținut – fiindcă doar prin această cunoaștere devii eliberat în timpul vieții (jīvanmukta).
  2. सर्वमेकमजं शान्तमनन्तं ध्रुवमव्ययम्। पश्यन्भूतार्थचिद्रूपं शान्त आस्व यथासुखम्॥
    • sarvam – ekam – ajaṁ śāntam – anantaṁ dhruvam – avyayam, paśyan – bhūtārtha + cid + rūpaṁ śānta āsva yathāsukham.
    • Fii calm și binevoitor! Totul este Unul, nenăscut, calm, nesfârșit, ferm, neschimbător – de aceea percepe tot ceea ce există ca fiind de natura conștiinței pure!
  3. अवेदनं विदुर्योगं चित्तक्षयमकृत्रिमम्। योगस्थः कुरु कर्माणि नीरसो वाथ मा कुरु॥
    • avedanaṃ vidur + yogaṃ citta + kṣayam – akṛtrimam, yogasthaḥ kuru karmāṇi nīraso vātha mā kuru.
    • Stabilit fiind în yoga – făptuiește! Sau, dimpotrivă, nu făptui! Deoarece yoginii cunosc yoga ca fiind necunoașterea dualității, adică distrugerea naturală a activității psihicului (citta).
  4. विरागमुपयात्यन्तर्वासनास्वनुवासरम्। क्रियासूदाररूपासु क्रमते मोदतेऽन्वहम्॥
    • virāgamupayātyantarvāsanāsvanuvāsaram, kriyāsūdārarūpāsu kramate modate – anvaham.
    • Atunci când există impregnări (vāsanā) ale instrumentului de cunoaștere intern, aversiunea continuând a fi produsă, yoginul este bucuros să depună efort zilnic în acțiuni cu caracter nobil.
  5. ग्राम्यासु जडचेष्टासु सततं विचिकित्सते। नोदाहरति मर्माणि पुण्यकर्माणि सेवते॥
    • grāmyāsu jaḍa + ceṣṭāsu satataṃ vicikitsate, nodāharati marmāṇi puṇya + karmāṇi sevate.
    • El ezită mereu să făptuiască prostește precum vulgul și fiind virtuos nu vorbește despre slăbiciunile celorlalți.
  6. अनन्योद्वेगकारीणि मृदुकर्माणि सेवते। पापाद्बिभेति सततं न च भोगमपेक्षते॥
    • ananyodvega + kārīṇi mṛdu + karmāṇi sevate, pāpād – bibheti satataṃ na ca bhogam – apekṣate.
    • Îndeletnicindu-se cu lucruri delicate, care nu stârnesc nici un pic de tulburare, yoginul se teme mereu de păcat, neavând ochi pentru plăcere.
  7. स्नेहप्रणयगर्भाणि पेशलान्युचितानि च। देशकालोपपन्नानि वचनान्यभिभाषते॥
    • sneha + praṇayagarbhāṇi peśalānyucitāni ca, deśa + kālopapannāni vacanāny – abhibhāṣate.
    • El rostește cuvinte pline de delicatețe și afecțiune, plăcute și adecvate locului și la timpul potrivit.
  8. मनसा कर्मणा वाचा सज्जनानुपसेवते। यतः कुतश्चिदानीय नित्यं शास्त्राण्यवेक्षते॥
    • manasā karmaṇā vācā saj + janānupasevate, yataḥ kutaś – cidānīya nityaṃ śāstrāṇy – avekṣate.
    • Yoginul venerează sfinții cu mintea, cuvântul și fapta, pune în practică întotdeauna scripturile, indiferent de la cine le obține.
  9. तदासौ प्रथमामेकां प्राप्तो भवति भूमिकाम्। एवं विचारवान्यः स्यात्संसारोत्तरणं प्रति॥
    • tad – āsau prathamām – ekāṃ prāpto bhavati bhūmikām, evaṃ vicāravānyaḥ syāt – saṃsārottaraṇaṃ prati.
    • În felul acesta el obține prima etapă yoga. Cel care cercetează traversarea oceanului existenței (saṁsāra) este
  10. स भूमिकावानित्युक्तः शेषस्त्वार्य इति स्मृतः। विचारनाम्नीमितरामागतो योगभूमिकाम्॥
    • sa bhūmikāvānity – uktaḥ śeṣastvārya iti smṛtaḥ, vicāranāmnīmitarāmāgato yoga + bhūmikām.
    • Considerat ca fiind bhūmikāvat, fiind menționat ca ceea ce rămâne în afara primei etape îi este intangibil. Ajungând la următoarea etapa de yoga, numită investigația (vicāra), yoginul
  11. श्रुतिस्मृतिसदाचारधारणाध्यानकर्मणः। मुख्यया व्याख्ययाख्याताञ्छ्रयति श्रेष्ठपण्डितान्॥
    • śruti + smṛti + sadācāra + dhāraṇā + dhyāna + karmaṇaḥ, mukhyayā vyākhyayākhyātāñchrayati śreṣṭha + paṇḍitān.
    • merge pentru a cere sfat renumiților paṇḍiți, recunoscuți ca cei mai buni comentatori ai śruti și smr̥ti, având un comportament virtuos, capabili de concentrare (dhāraṇā), meditație (dhyāna) și activități religioase (karman).
  12. पदार्थप्रविभागज्ञः कार्याकार्यविनिर्णयम्। जानात्यधिगतश्चान्यो गृहं गृहपतिर्यथा॥
    • padārtha + pravibhāgajñaḥ kāryākāryavinirṇayam, jānātyadhigataścānyo gṛhaṃ gṛha + patir – yathā.
    • Așa cum stăpânul casei cunoaște casa, tot astfel, cel care a aprofundat ceea ce merită să fie auzit, cunoaște diferențele dintre categorii cu privire la regulile stabilite pentru ceea ce trebuie făcut și ceea ce nu trebuie făcut.
  13. मदाभिमानमात्सर्यलोभमोहातिशायिताम्। बहिरप्यास्थितामीषत्यजत्यहिरिव त्वचम्॥
    • madā + abhimāna + mātsarya + lobha + moha + atiśāyitām, bahirapyāsthitāmīṣatyajatyahiriva tvacam.
    • Așa cum șarpele își leapadă pielea tot așa trebuie să fie lepădată chiar și cea mai ușoară ședere în obiectele exterioare, ședere care abundă în mândrie (madā), aroganță (abhimāna), gelozie (mātsarya), lăcomie (lobha) și iluzionare (moha).
  14. इत्थंभूतमतिः शास्त्रगुरुसज्जनसेवया। सरहस्यमशेषेण यथावदधिगच्छति॥
    • itthaṃbhūtamatiḥ śāstragurusajjanasevayā, sarahasyamaśeṣeṇa yathāvadadhigacchati.
    • Mintea fiind astfel detașată, yoginul obține pe deplin și în mod corect cunoașterea, inclusiv pe cea secretă, printr-o devoțiune față de scripturi, maeștrii și sfinți.
  15. असंसर्गाभिधामन्यां तृतीयां योगभूमिकाम्। ततः पतत्यसौ कान्तः पुष्पशय्यामिवामलाम्॥
    • asaṃsargābhidhāmanyāṃ tṛtīyāṃ yogabhūmikām, tataḥ patatyasau kāntaḥ puṣpaśayyāmivāmalām.
    • Yoginul, depășind a doua etapă, asemenea unui îndragostit care merge către un pat neprihănit de flori, se îndreaptă către a treia etapa yoga numită etapa non-atașamentului.
  16. यथावच्छास्त्रवाक्यार्थे मतिमाधाय निश्चलाम्। तापसाश्रमविश्रान्तैरध्यात्मकथनक्रमैः। शिलाशय्यासनासीनो जरयत्यायुराततम्॥
    • yathāvacchāstravākyārthe matimādhāya niścalām, tāpasāśrama + viśrāntair – adhyātma + kathana + kramaiḥ, śilāśayyāsanāsīno jarayatyāyurātatam.
    • Cu mintea ținută neclintit asupra înțelesului afirmațiilor făcute de scripturile adecvate, prin metoda specială de a citi narațiuni despre spiritul suprem (adhyātman), prin șederi în chiliile asceților,
  17. वनावनिविहारेण चित्तोपशमशोभिना। असङ्गसुखसौख्येन कालं नयति नीतिमान्॥
    • vanāvani + vihāreṇa cittopaśamaśobhinā, asaṅga + sukha + saukhyena kālaṃ nayati nītimān.
    • Yoginul își trăiește îndelungata viață stând într-o āsana pe un pat de piatră sau colindând orice petic de pădure, fiind înzestrat cu un psihic (citta) calm.
  18. Având un comportament moral (dharma), el își petrece vremea în bunăstare datorită detașării fericite determinate de acțiunile lui virtuoase și a exercițiului repetat al scripturilor adecvate.
  19. अभ्यासात्साधुशास्त्राणां करणात्पुण्यकर्मणाम्। जन्तोर्यथावदेवेयं वस्तुदृष्टिः प्रसीदति॥
    • abhyāsātsādhuśāstrāṇāṃ karaṇāt – puṇya + karmaṇām, jantor – yathāvadeveyaṃ vastu + dṛṣṭiḥ prasīdati.
    • În acest fel, „vederea“ realității (vastu) devine clară pentru omul virtuos. Cel trezit (buddha) care dobândește cea de a treia etapă, se percepe pe sine însuși.
  20. Non-atașamentul este de două feluri. Iată cele două tipuri de non-atașament: general și superior.
  21. Este numit non-atașament general acțiunea de detașare față de obiecte precum: „eu nu sunt făptuitor-experimentator, nu sunt oprimat-oprimator“.
  22. Existența plăcerii și a suferinței derivă din acțiunile făcute în viața anterioară sau depind de Īśvara – în felul acesta, aici-acum, pentru mine, nu există făptuitor.
  23. Plăcerile-neplăcerile sunt boli mari; posesiunile sunt cele mai mari dezastre; unirile sunt menite despărțirii; suferințele sunt bolile gândurilor.
  24. Detașarea generală a minții celui care a realizat țelul afirmațiilor (vākya-artha) din textele sacre este acea absență lăuntrică a noțiunii obiectelor, obținută printr-o neîntreruptă detașare față de toate obiectele care sunt supuse modelării timpului.
  25. Mahātman – printr-o angajare în această practică metodică: „Nu sunt eu agentul! agentul este Īśvara ori propriu-mi karman anterior“,
  26. Și ducând mai departe reflecția asupra înțelesului acestor vorbe – va obține detașarea supremă, care a fost descrisă ca fiind: tăcerea (mauna), șederea (āsana) și liniștirea (śānta).
  27. Atunci când apare, datorită împlinirii și plăcerii, prima etapă este dulce. De-abia ajuns pe această treaptă ea este aidoma germenelui ambroziei (amr̥ta) lăuntrice.
  28. Această primă etapă este pură și lăuntrică, fiind izvorul celorlalte stări; după aceasta se pot obține a doua și a treia etapă.
  29. Astfel, această omniprezentă etapă a treia este superioară; ajuns aici, omul este eliberat de germenii oricărei idei (saṁkalpa).
  30. Atunci când necunoașterea a dispărut prin practica repetată a celei de a treia etape, cei care au obținut cea de a patra etapă privesc pretutindeni la fel.
  31. Atunci când non-dualitatea a fost dobândită pe deplin iar dualitatea a dispărut, cei care au obținut cea de a patra etapă privesc lumea ca fiind asemenea unui vis.
  32. Se spune că a treia etapă este starea de veghe (jāgrat), iar cea de a patra somnul cu vise (svapna). Și când activitatea psihicului (citta) dispare, așa cum se destramă în fâșii un nor de toamnă,
  33. Cel care a obținut cea de a cincea etapă va rămâne doar ca Ființă pură. În acel moment, datorită dispariției activității psihicului (citta), diversitatea / imaginația (vikalpa) lumii nu-i va mai apărea yoginului.
  34. Dobândind a cincea etapă, numită starea de somn profund (suṣupti), yoginul există doar ca non-dualitate, toate diferențele dintre părți dispărând.
  35. Cel care a obținut cea de a cincea etapă se află ca într-un somn profund (suṣupti), total, în care manifestarea dualistă a pierit, el fiind plin de bucurie și pe deplin treaz înlăuntru.
  36. Yoginul, părând că ar dormi din cauza unei extenuări extreme – fiind dincolo de activitatea exterioară – stă cu „fața“ spre Sine.
  37. Practicând neîncetat a cincea etapă și fiind lipsit de impregnări (vāsanā) ale psihicului, yoginul obține treptat cea de a șasea etapă numită și „cea de a patra stare“ (turīya) –
  38. Acolo unde nu există non-existență (asat), nici existență (sat), unde nu există „eu“, nici „non-eu“, când gândirea (manana) sfârșește în non-dualitate. Atunci yoginul singur și neînfricat,
  39. Perfect, fără îndoieli, jīvanmukta, fără închipuire (bhāvana), deși ne-stins (anirvāṇa) dar totuși stins (nirvāṇa), stă asemenea unei lămpi ce luminează o pictură.
  40. Aflându-se în cea de a șasea etapă, yoginul trebuie s-o dobândească pe cea de a șaptea. A șaptea etapă yoga este numită aici starea eliberatului fără trup (videha-mukta).
  41. Aceasta este limita tuturor etapelor – inaccesibilă cuvintelor: renunțând la calea urmată de lume, renunțând la calea urmată de trup, renunțând la calea urmată de scripturi,
  42. Înlătură greșitele păreri (adhyāsa) cum că Sinele ar fi în vreun fel anume! Întregul, caracterizat prin viśva, prājña și taijasa nu este decât OM̐ și,
  43. Cum nu există diferențe între starea semnificatului și cea a semnificantului, OM̐ fiind diferit de acestea două, viśva, prājña și taijasa nu pot fi percepute: viśva este doar litera A, taijasa fiind descris ca litera U,
  44. Prājña este litera M – așa trebuie să fie cunoscut brahman în mod gradat, printr-o cercetare făcută cu mare atenție cu puțin timp înainte de samādhi.
  45. Pornind în ordine de la sensibil la subtil, totul trebuie dizolvat în conștiința pură, iar conștiința pură trebuie dizolvată prin percepția Adevărului: „Eu sunt etern, pur, trezit, eliberat, existent, non-dual,
  46. Imensă (ghana) beatitudine supremă (parama-ānanda) – eu sunt OM̐ – Vāsudeva!“ – deoarece tot acest întreg Univers este suferință la început, la mijloc și la sfârșit.
  47. – De aceea, o, existență fără de păcat! Renunțând la tot, fii devotat Adevărului (tattva), care este deasupra tenebrelor ignoranței, neatins de aparențe,
  48. Este beatitudine (ānanda), este fără de pată, perfect, dincolo de sfera minții și a cuvintelor, nimic altceva decât inteligență (cit) și beatitudine (ānanda). „Sunt brahman!“ – astfel trebuie să gândească yoginul.

Aceasta este Akṣi-upaniṣad.