Skip to content

Ātma-bodha

– Ādi Śaṁkara –

Îmi amintesc în zori de zi că adevărata natură a strălucitorului ātman este pura ființă-conștiință-beatitudine (sat-cit-ānanda), cea de-a patra stare, suprema lebădă; că este acest nedivizat brahman, martor etern al celor trei stări: trezia, visarea și somnul profund – și nicidecum aceast ansamblu de elemente (trupul).

  1. तपोभिः क्षीणपापानां शान्तानां वीतरागिणाम्। मुमुक्षूणामपेक्ष्योऽयमात्मबोधो विधीयते॥
    • tapobhiḥ kṣīṇa + pāpānāṁ śāntānāṁ vītarāgiṇām, mumukṣūṇām – apekṣyo – ayam – ātma + bodho vidhīyate.
    • Această cunoaștere (bodha) a sinelui (ātman) este dedicată acelora care prin austerități (tapas) au distrus păcatele (pāpa), fiind netulburați (śānta), despătimiți (vītarāgin) și dornici de a se elibera (mumukṣu) din saṁsāra.
  2. बोधोऽन्यसाधनेभ्यो हि साक्षान्मोक्षैकसाधनम्। पाकस्य वह्निवज्ज्ञानं विना मोक्षो न सिध्यति॥
    • bodho – anya + sādhanebhyo hi sākṣān – mokṣa + eka + sādhanam, pākasya vahnivaj – jñānaṁ vinā mokṣo na sidhyati.
    • Față de alte discipline (sādhana) spirituale, cunoașterea este cu adevărat singura cale (sādhana) reală de mântuire (mokṣa). Așa cum este focul (vahni) pentru gătit, fără cunoaștere (jñāna) mântuirea (mokṣa) nu poate fi realizată.
  3. अविरोधितया कर्म नाविद्यां विनिवर्तयेत्। विद्याविद्यां निहन्त्येव तेजस्तिमिरसङ्घवत्॥
    • avirodhitayā karma nāvidyāṁ vinivartayet, vidyā + avidyāṁ nihantyeva tejas + timira + saṅghavat.
    • Acțiunea nu poate să distrugă ignoranța, nefiind contrară acesteia. Doar cunoașterea distruge ignoranța, tot așa cum lumina (tejas) împrăștie întunericul de nepătruns (timira).
  4. परिच्छन्न इवाज्ञानात्तन्नाशे सति केवलः। स्वयं प्रकाशते ह्यात्मा मेघापायेंऽशुमानिव॥
    • paricchanna iva – ajñānāt – tan + nāśe sati kevalaḥ, svayaṃ prakāśate hy – ātmā meghāpāyeṁ – aśumān – iva.
    • Ātman apare ca fiind separat (kevala) din cauza ignoranței (ajñāna), dar atunci când aceasta este distrusă, strălucește cu adevărat prin sine ca fiind unul, întocmai ca Soarele când dispare norul.
  5. अज्ञानकलुषं जीवं ज्ञानाभ्यासाद्विनिर्मलम्। कृत्वा ज्ञानं स्वयं नश्येज्जलं कतकरेणुवत्॥
    • ajñāna + kaluṣaṁ jīvaṁ jñāna + abhyāsād – vinirmalam, kṛtvā jñānaṁ svayaṁ naśyej – jalaṁ kataka + reṇuvat.
    • Prin practica cunoașterii jīva, murdărit de ignoranță (ajñāna), devine extrem de pur. Astfel făcând, cunoașterea (jñāna) dispare prin ea însăși asemenea pudrei nucii de kataka.
  6. संसारः स्वप्नतुल्यो हि रागद्वेषादिसङ्कुलः। स्वकाले सत्यवद्भाति प्रबोधे सत्यसद्भवेत्॥
    • saṃsāraḥ svapna + tulyo hi rāga + dveṣa + ādi + saṅkulaḥ, svakāle satyavad + bhāti prabodhe satya + sad + bhavet.
    • Saṁsāra este cu adevărat asemenea visului (svapna) – plină de atracție (rāga), repulsie (dveṣa) etc. La timpul său, apare ca fiind adevărată (sat), dar atunci când se trezește devine ireală (asat).
  7. तावत्सत्यं जगद्भाति शुक्तिकारजतं यथा। यावन्न ज्ञायते ब्रह्म सर्वाधिष्ठानमद्वयम्॥
    • tāvat – satyaṃ jagad + bhāti śukti + kāra + jataṃ yathā, yāvan – na jñāyate brahma sarva + adhiṣṭhānam – advayam.
    • Atât timp cât nu este cunoscut brahman – substratul nondual (advaya) al tuturora – lumea (jagat) apare ca fiind reală (satya), tot așa cum sideful apare ca fiind argint.
  8. उपादानेऽखिलाधारे जगन्ति परमेश्वरे। सर्गस्थितिलयान् यान्ति बुद्बुदानीव वारिणि॥
    • upādāne – akhilādhāre jaganti parameśvare, sarga + sthiti + layān yānti budbudānīva vāriṇi.
    • Asemenea bulelor de aer în apă, lumile apar, există și se dizolvă în Parameśvara (supremul Domn) care este obârșia și temeiul tuturora.
  9. सच्चिदात्मन्यनुस्यूते नित्ये विष्णौ प्रकल्पिताः। व्यक्तयो विविधाः सर्वा हाटके कटकादिवत्॥
    • sac + cid + ātmany – anusyūte nitye viṣṇau prakalpitāḥ, vyaktayo vividhāḥ sarvā hāṭake kaṭakādivat.
    • Toate aceste manifestări variate sunt alcătuiri imaginare asupra lui Viṣṇu – etern (nitya) și atotpătrunzător (anusyūta), a cărui natură este ființa (sat) și conștiința (cit) – asemenea unei brățări etc. asupra aurului.
  10. यथाकाशो हृषीकेशो नानोपाधिगतो विभुः। तद्भेदाद्भिन्नवद्भाति तन्नाशे केवलो भवेत्॥
    • yathā – ākāśo hr̥ṣī + keśo nāna + upādhi + gato vibhuḥ, tad + bhedād – bhinnavad + bhāti tan + nāśe kevalo bhavet.
    • Brahman este aidoma omniprezentului spațiu (ākāśa) care se află sub influența variatelor limitări (upādhi) – din cauza acestei diversități, apare ca fiind divizat, dar atunci când aceasta dispare, devine unul (kevala).
  11. नानोपाधिवशादेव जातिवर्णाश्रमादयः। आत्मन्यारोपितास्तोये रसवर्णादि भेदवत्॥
  12. पंचीकृतमहाभूतसंभवं कर्मसंचितम्। शरीरं सुखदुःखानां भोगायतनमुच्यते॥
    • paṁcī + kr̥ta + mahā + bhūta + saṁbhavaṁ karma + saṁcitam, śarīraṁ sukha + duḥkhānāṁ bhogāyatanam – ucyate.
    • Se spune că acel corp – suportul percepției plăcerilor (sukha) și suferințelor (duḥkha) – este rezultatul acțiunilor (karman) acumulate (saṁcita), fiind alcătuit din încincitele elemente grosiere (mahābhūta).
  13. पंचप्राणमनोबुद्धिदशेन्द्रियसमन्वितम्। अपंचीकृतभूतोत्थं सूक्ष्माङ्गं भोगसाधनम्॥
  14. अनाद्यविद्यानिर्वाच्या कारणोपाधिरुच्यते। उपाधित्रितयादन्यमात्मानमवधारयेत्॥
    • anādy + avidyā + anirvācyā kāraṇa + upādhir – ucyate, upādhi + tritayād – anyam – ātmānam – avadhārayet.
    • Se spune că ignoranța (avidyā), care este fără început (anādi) și indescriptibilă (anirvācyā), este limitarea (upādhi) cauzală. Ātman trebuie înțeles ca fiind altul decât cele 3 limitări (upādhi).
  15. पंचकोशादियोगेन तत्तन्मय इव स्थितः। शुद्धात्मा नीलवस्त्रादियोगेन स्फटिको यथा॥
    • paṁca + kośa + ādi + yogena tat + tan + maya iva sthitaḥ, śuddha + ātmā nīla + vastra + ādi + yogena sphaṭiko yathā.
    • Ātman, care este pur (śuddha), prin unirea (yoga) cu cele 5 învelișuri (kośa) etc., se află ca și cum ar fi identic cu acestea, aidoma cristalului prin unirea cu o pânză albastră etc.
  16. वपुस्तुषादिभिः कोशैर्युक्तं युक्त्यवघाततः। आत्मानमन्तरं शुद्धं विविञ्च्यात्तण्डुलं यथा॥
    • vapustuṣādibhiḥ kośair – yuktaṁ yukty + avaghātataḥ, ātmānam – antaraṁ śuddhaṁ viviñcyāt – taṇḍulaṁ yathā.
    • Ātman, care este interior (antar) și pur (śuddha), unit fiind cu învelișuri precum trupul (vapus) etc., trebuie separat prin raționament, aidoma orezului cu coji etc. prin treierare.
  17. सदा सर्वगतोऽप्यात्मा न सर्वत्रावभासते। बुद्धावेवावभासेत स्वच्छेषु प्रतिबिम्बवत्॥
    • sadā sarva + gato – apy – ātmā na sarvatra + avabhāsate, buddhāv – eva – avabhāseta svaccheṣu pratibimbavat.
    • Ātman, deși omniprezent dintotdeauna, nu devine manifestat pretutindeni. Este manifestat doar în intelect (buddhi), asemenea imaginii reflectate pe suprafețe cristaline.
  18. देहेन्द्रियमनोबुद्धिप्रकृतिभ्यो विलक्षणम्। तद्वृत्तिसाक्षिणं विद्यादात्मानं राजवत्सदा॥
  19. व्यापृतेष्विन्द्रियेष्वात्मा व्यापारीवाविवेकिनाम्। दृश्यतेऽभ्रेषु धावत्सु धावन्निव यथा शशी॥
    • vyāpr̥teṣv – indriyeṣv – ātmā vyāpārī – iva – avivekinām, dr̥śyate – abhreṣu dhāvatsu dhāvann – iva yathā śaśī.
    • Pentru ignoranți (avivekin), preocupați cu simțurile (indriya), ātman apare drept cel care acționează, asemenea Lunii care parcă se mișcă atunci când norii aleargă.
  20. आत्मचैतन्यमाश्रित्य देहेन्द्रियमनोधियः। स्वक्रियार्थेषु वर्तन्ते सूर्यालोकं यथा जनाः॥
    • ātma + caitanyam – āśritya deha + indriya + mano + dhiyaḥ, svakriyā + artheṣu vartante sūrya + ālokaṁ yathā janāḥ.
    • Trupul (deha), instrumentele (indriya), mintea (manas) și intelectul (dhī) recurg la conștiința lui ātman pentru propriile scopuri, tot așa cum oamenii sunt dependenți de lumina (āloka) Soarelui.
  21. देहेन्द्रियगुणान्कर्माण्यमले सच्चिदात्मनि। अध्यस्यन्त्यविवेकेन गगने नीलतादिवत्॥
    • deha + indriya + guṇān – karmāṇy – amale sac + cid + ātmani, adhyasyantyavivekena gagane nīlata + ādi + vat.
    • Activitățile și caracteristicile instrumentelor (indriya) și trupului (deha) sunt atribuite greșit, din ignoranță, neprihănitului ātman, care este ființă-conștiință (sat-cit) pură, asemenea atribuirii culorii albastre etc. cerului.
  22. अज्ञानान्मानसोपाधेः कर्तृत्वादीनि चात्मनि। कल्प्यन्तेऽम्बुगते चन्द्रे चलनादि यथाम्भसः॥
    • ajñānān – mānasa + upādheḥ kartr̥tva + ādīni ca – ātmani, kalpyante – ambu + gate candre calanādi yathā – ambhasaḥ.
    • Din ignoranța (ajñāna) cauzată limitărilor (upādhi) mentale sunt atribuite lui ātman starea de a fi autorul etc., tot așa cum Lunii reflectate în apă îi este atribuită mișcarea etc. a apei.
  23. रागेच्छासुखदुःखादि बुद्धौ सत्यां प्रवर्तते। सुषुप्तौ नास्ति तन्नाशे तस्माद्बुद्धेस्तु नात्मनः॥
  24. प्रकाशोऽर्कस्य तोयस्य शैत्यमग्नेर्यथोष्णता। स्वभावः सच्चिदानन्दनित्यनिर्मलतात्मनः॥
    • prakāśo – arkasya toyasya śaityam – agner – yathā – uṣṇatā, svabhāvaḥ sac + cid + ānanda + nitya + nirmalatā + ātmanaḥ.
    • Așa cum natura proprie a Soarelui este lumina, a apei răceala și a focului căldura, tot așa, ale lui ātman sunt neîntinarea (nirmalatā), eternitatea (nitya), ființa (sat), conștiința (cit) și beatitudinea (ānanda).
  25. आत्मनः सच्चिदंशश्च बुद्धेर्वृत्तिरिति द्वयम्। संयोज्य चाविवेकेन जानामीति प्रवर्तते॥
    • ātmanaḥ sac + cid + aṁśaś – ca buddher – vr̥ttir – iti dvayam, saṁyojya ca – avivekena jānāmi – iti pravartate.
    • Din ignoranță și prin unirea perechii formate din: aspectul ființă-conștiință a lui ātman și activitatea intelectului (buddhi) – apare „cunosc”.
  26. Nu există modificare pentru ātman, nu există niciodată cunoaștere pentru intelect (buddhi). Jīva fiind capabil să cunoască orice devine confuz cu privire la „cunoscător” și „cel care vede”.
  27. Considerându-l pe ātman drept jīva – precum frânghia drept șarpe – experimentează frica. Iar dacă a realizat că „eu nu sunt jīva, sunt sinele suprem (parātman)” – devine neînfricat.
  28. Doar ātman iluminează intelectul etc. și de asemenea și organele, aidoma urciorului etc. iluminat de lampă – propriul ātman nu este iluminat de către cele inerte.
  29. În cunoașterea de sine, nu există dorința altei cunoașteri. Natura lui ātman este cunoașterea. Pentru lampă, nu există necesitatea altei lămpi, tot așa și în privința iluminării propriului ātman.
  30. Fiind negate toate limitările (upādhi) conform aserțiunii „nu este acesta, nu este acesta” (neti neti), realizează unitatea dintre jīvātman și paramātman prin marile aserțiuni (mahāvākya).
  31. Cele sensibile, precum corpul etc. sunt iluzorii, asemenea bulelor. Spre deosebire de acestea – cel neîntinat (brahman) – trebuie realizat astfel: „Eu sunt brahman”.
  32. Fiind altceva decât trupul, nu am naștere, vlăguire, îmbătrânire, moarte etc. și neavând organe de simț – nu există asocierea cu obiectele simțurilor, precum sunetul etc.
  33. Nefiind mental, nu am durere, atracție, repulsie, frică etc. Mesajul scripturilor este: „Cu adevărat este fără suflare, fără minte, fără pată etc.”.
  34. निर्गुणो निष्क्रियो नित्यो निर्विकल्पो निरंजनः। निर्विकारो निराकारो नित्यमुक्तोऽस्मि निर्मलः॥

    • nirguṇo niṣkriyo nityo nirvikalpo nirañjanaḥ, nirvikāro nirākāro nitya + mukto – asmi nirmalaḥ.

    • Sunt fără calități (nirguṇa), fără acțiune (niṣkriya), etern (nitya), fără dubii (nirvikalpa), fără pată (nirañjana), neschimbător (nirvikāra), fără formă (nirākāra), izbăvit (muktadintotdeauna și neîntinat (nirmala).
  35. Eu sunt, asemenea spațiului, aflat și în exterior și în interior, nepieritor, întotdeauna același în toți, perfect, neatașat, pur și nemișcat.
  36. Eu sunt cu adevărat acest suprem brahman care este etern, pur, eliberat, unul, beatitudine neîntreruptă, non-dual, real, cunoaștere și fără sfârșit.
  37. Astfel, practicând neîntrerupt „Sunt doar brahman”, impresia reziduală subconștientă (vāsanā) îndepărtează confuzia cauzată de ignoranță (avidyā) tot așa cum medicina îndepărtează bolile.
  38. Stând așezat într-un loc solitar, fără dorințe și stăpân pe organe, fără alt gând, trebuie să mediteze la ātman – unul și fără sfârșit.
  39. Întreaga lume sensibilă, fiind pe deplin și inteligent dizolvată în ātman, înțeleptul trebuie să mediteze la ātman ca fiind de-a pururea unul și fără impurități, asemenea spațiului.
  40. Cel care cunoaște scopul suprem (brahman), lăsând în urmă totul – forma, casta etc., se află în natura sa proprie, care este conștiință-beatitudine perfectă.
  41. În supremul ātman nu există diferența dintre cunoscător, cunoaștere și obiectul cunoscut. Cu adevărat acesta (parātman) strălucește prin sine datorită naturii nonduale de conștiință și beatitudine.
  42. Astfel, atunci când este realizată constant, în lemnul sinelui (ātman) cu lemnul meditației (dhyāna), flacăra cunoașterii ce se înalță arde tot combustibilul ignoranței.
  43. Atunci când întunericul mental anterior e distrus prin cunoaștere, aidoma zorilor de zi, înaintea ochilor apare astfel ātman, cu adevărat prin sine, asemenea Soarelui.
  44. Deși ātman este realizat cu adevărat dintotdeauna, apare ca nefiind realizat din cauza ignoranței (avidyā). Atunci când această (avidyā) este distrusă ātman apare ca fiind obținut precum propriul colier.
  45. Prin confuzie individualitatea este alcătuită în brahman tot așa cum este imaginat un om într-un stâlp. Atunci când această natură adevărată a lui jīva este realizată, individualitatea dispare.
  46. Cunoașterea apărută spontan din percepția naturii proprii a realității îndepartează ignoranța lui „eu” și „al meu”, asemenea confuziei etc. legată de direcție.
  47. Yoginul înzestrat cu înțelepciune vede cu ochiul cunoașterii că totul se află doar în propriul sine (ātman) iar ca unicul ātman este totul.
  48. Ātman este cu adevărat acest întreg univers. Nu există nimic altceva decât ātmanVede totul ca fiind propriul sine (ātman) tot așa cum vede urciorul etc. ca fiind doar lut.
  49. Jīvanmukta, cunoscător al acestuia (brahman), renunță la caracteristicile limitative (upādhi) anterioare. El a devenit natura-i inerentă: ființă-conștiință etc. asemenea larvei care se transformă în albină.
  50. Traversând oceanul iluziei, omorând demonii atracției, repulsiei etc., yoginul, înzestrat cu pacea minții și beatitudinea sinelui (ātman), strălucește.
  51. Lepădând atașamentul de plăcerile exterioare efemere, fericit în beatitudinea sinelui (ātman), cu adevărat strălucește înăuntru dintotdeauna, asemenea lumini ce se află sub obroc.
  52. Înțeleptul, asemenea spațiului, deși fiind limitat (upādhi), este nemânjit de proprietățile acestuia (upādhi). Atotștiutor fiind rămâne ca un nătâng și se mișcă detașat asemenea vântului.
  53. Înțeleptul, prin distrugerea limitărilor (upādhi), este absorbit fără deosebire în Viṣṇu, precum apa în apă, aerul în aer sau focul în foc.
  54. Trebuie considerat astfel că acest brahman este acel câștig față de care nu există un alt câștig, acea plăcere față de care nu există o altă plăcere, acea cunoaștere față de care nu există o altă cunoaștere.
  55. Acest brahman trebuie considerat astfel: cel ce, fiind văzut, nu mai există altceva de văzut; cel ce, fiind devenit, nu mai există o altă devenire; cel ce, fiind cunoscut, nu mai există altceva de cunoscut.
  56. Trebuie considerat astfel că acest brahman este transversal, deasupra, dedesubt, deplin, ființă-conștiință-beatitudine (sat-cit-ānanda), nondual, infinit, etern și unic.
  57. Trebuie considerat astfel că acest brahman este acela indicat de scripturile vedāntine prin metoda respingerii „nu acesta”, fiind unul, nondual și beatitudine neîntreruptă.
  58. Fiindcă depind de un strop din beatitudinea sa (brahman), a cărei natură este nefragmentată; zeii precum Brahmā etc. sunt cu toții fericiți în grade diferite.
  59. Tot ceea ce este obiect este unit cu acesta (brahman) iar activitatea este cea mai dragă. De aceea brahman este atotpătrunzător în orice precum este untul în lapte.
  60. Trebuie considerat astfel că acest brahman este ne-subtil, ne-grosier, ne-scurt, ne-lung, ne-născut, ne-schimbător, fără formă, calitate, culoare ori nume.
  61. Trebuie considerat astfel că acest brahman este cel prin a cărui strălucire Soarele etc. este luminat, dar care nu este luminat de către aștri și prin care acest tot (universul) stralucește.
  62. „Pe acesta nu-l luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul, de unde ajungând nu se mai întorc, acela este lăcașul meu suprem.” (BhG XV.6)
  63. Pătrunzând prin sine înăuntru și în afară, luminează întregul univers. Brahman strălucește asemenea focului dintr-o bilă de fier înroșită.
  64. Universul este diferit de brahman. Nu există nimic altceva decât brahman. Dacă altceva decât brahman strălucește, este ireal asemenea mirajului din deșert.
  65. Orice este văzut sau auzit, acesta nu este altceva decât brahman – iar acest brahman nondual, existență-conștiință-beatitudine, rezultă din cunoașterea realității.
  66. Ochiul cunoașterii îl vede pe atotpătrunzătorul a cărui natură este ființă și conștiință. Ochiul ignoranței nu-l poate vedea, asemenea orbului ce nu poate vedea splendoarea Soarelui.
  67. Jīva, înroșit în focul cunoașterii aprins prin ascultare (śravaṇa) etc., este eliberat de toate impuritățile și strălucește prin sine asemenea aurului.
  68. Ātman, soarele cunoașterii, care se înalță cu adevărat în spațiul inimii, îndepărtează întunericul, este atotpătrunzător și atotțiitor, strălucește și face să strălucească tot ceea ce există.
  69. Cel care este fără activități religioase și venerează lăcașul propriului sine (ātman) care este fără pată, eternă beatitudine, distrugator al frigului etc., omniprezent, independent de direcție, loc sau timp, devine nemuritor, atotcunoscător și atotpătrunzător.

Astfel a fost alcătuită Cunoașterea sinelui (Ātma-bodha) de către venerabilul maestru paramahaṁsa parivrājaka, domnul Śaṁkara, discipolul lui Bhagavatpāda.