Skip to content

Avadhūta-gītā I

  1. ईश्वरानुग्रहादेव पुंसामद्वैतवासना। महद्भयपरित्राणाद्विप्राणामुपजायते॥
    • īśvara + anugrahād – eva puṁsām – advaita + vāsanā, mahad + bhaya + paritrāṇād – viprāṇām – upajāyate.
    • – Desigur, prin grația Domnului (Īśvara) se manifestă ideea non-dualității (advaita) la oamenii înțelepți (vipra) pentru a-i salva din marea frică (bhaya).
  2. येनेदं पूरितं सर्वमात्मनैवात्मनात्मनि। निराकारं कथं वन्दे ह्यभिन्नं शिवमव्ययम्॥
    • yena – idaṁ pūritaṁ sarvam – ātmanā – eva ātman + ātmani, nirākāraṁ kathaṁ vande hy – abhinnaṁ śivam – avyayam.
    • Cum aș putea eu să-l ador pe cel lipsit de formă (nirākāra), indivizibil (abhinna), binevoitor (śiva), nepieritor (avyaya), prin care acest întreg Univers este împlinit precum și pe sinele individual (ātman) cu propriul Sine (ātman)?
  3. पञ्चभूतात्मकं विश्वं मरीचिजलसन्निभम्। कस्याप्यहो नमस्कुर्यामहमेको निरञ्जनः॥
    • pañca + bhūta + ātmakaṁ viśvaṁ marīci + jala + sannibham, kasya – apy – aho namas + kuryām – aham – eko nirañjanaḥ.
    • Universul compus din cele 5 elemente (bhūta) este aidoma reflexiei în apă; eu însă, care sunt Unul-neîntinat (nirañjana), oare cui să mă închin?
  4. आत्मैव केवलं सर्वं भेदाभेदो न विद्यते। अस्ति नास्ति कथं ब्रूयां विस्मयः प्रतिभाति मे॥
    • ātma – eva kevalaṁ sarvaṁ bheda + abhedo na vidyate, asti na – asti kathaṁ brūyāṁ vismayaḥ pratibhāti me.
    • Desigur, tot Universul este numai și numai sine (ātman), distincția (bheda) și non-distincția (abheda) nu există – nedumerirea (vismaya) mi-a cuprins mintea: cum aș putea spune: „este” ori „nu este”?
  5. वेदान्तसारसर्वस्वं ज्ञानं विज्ञानमेव च। अहमात्मा निराकारः सर्वव्यापी स्वभावतः॥
    • vedānta + sāra + sarvasvaṁ jñānaṁ vijñānam – eva ca, aham – ātmā nirākāraḥ sarva + vyāpī svabhāvataḥ.
    • Cunoașterea (jñāna) care rezidă în întreaga esență a a Vedāntei este cunoașterea supremă (vijñāna), și anume că: eu sunt prin a mea natură ātman, cel lipsit de orice formă (nirākāra) și atotpătrunzător (sarva-vyāpin).
  6. यो वै सर्वात्मको देवो निष्कलो गगनोपमः। स्वभावनिर्मलः शुद्धः स एवायं न संशयः॥
    • yo vai sarva + ātmako devo niṣkalo gagana + upamaḥ, svabhāva + nirmalaḥ śuddhaḥ sa eva – ayaṁ na saṁśayaḥ.
    • Fără îndoială că „Eu sunt Acela”, acel zeu (deva) care este sinele (ātman) tuturor, indivizibil (niṣkala) asemenea văzduhului (gagana), fără de prihană (nirmala) prin propria-i natură și strălucitor/pur (śuddha).
  7. अहमेवाव्ययोऽनन्तः शुद्धविज्ञानविग्रहः। सुखं दुःखं न जानामि कथं कस्यापि वर्तते॥
    • aham – eva – avyayo – anantaḥ śuddha + vijñāna + vigrahaḥ, sukhaṁ duḥkhaṁ na jānāmi kathaṁ kasya – api vartate.
    • Eu sunt nepieritor (avyaya), infinit (ananta), de natura cunoașterii (vijñāna) pure (śuddha), nu cunosc plăcerea (sukha) ori suferința (duḥkha) și nici cum sau în relație cu cine ar exista acestea.
  8. न मानसं कर्म शुभाशुभं मे न कायिकं कर्म शुभाशुभं मे। न वाचिकं कर्म शुभाशुभं मे ज्ञानामृतं शुद्धमतीन्द्रियोऽहम्॥
    • na mānasaṁ karma śubha + aśubhaṁ me na kāyikaṁ karma śubha + aśubhaṁ me, na vācikaṁ karma śubha + aśubhaṁ me jñāna + amr̥taṁ śuddham – atīndriyo – aham.
    • Nu am activitate (karman) mentală – bună sau rea; nu am activitate (karman) verbală – bună sau rea; nu am activitate (karman) trupească – bună sau rea. Eu sunt mai presus de simțuri, ambrozie a cunoașterii (jñāna-amr̥ta).
  9. मनो वै गगनाकारं मनो वै सर्वतोमुखम्। मनोऽतीतं मनः सर्वं न मनः परमार्थतः॥
    • mano vai gagana + ākāraṁ mano vai sarvato + mukham, mano – atītaṁ manaḥ sarvaṁ na manaḥ parama + arthataḥ.
    • Mintea (manas) are cu siguranță forma văzduhului (gagana); mintea (manas) are toate fețele (mukha); mintea (manas) este trecutul (atīta); mintea (manas) este totul (sarva) – dar mintea nu există în realitatea supremă (parama-artha).
  10. अहमेकमिदं सर्वं व्योमातीतं निरन्तरम्। पश्यामि कथमात्मानं प्रत्यक्षं वा तिरोहितम्॥
    • aham – ekam – idaṁ sarvaṁ vyoma + atītaṁ nirantaram, paśyāmi katham – ātmānaṁ pratyakṣaṁ vā tirohitam.
    • Eu-unul sunt acest întreg Univers, dincolo de spațiu (vyoman) și neîntrerupt (nirantara) – cum aș putea vedea sinele (ātman) ca fiind perceptibil ori ascuns?
  11. त्वमेवमेकं हि कथं न बुध्यसे समं हि सर्वेषु विमृष्टमव्ययम्। सदोदितोऽसि त्वमखण्डितः प्रभो दिवा च नक्तं च कथं हि मन्यसे॥
    • tvam – evam – ekaṁ hi kathaṁ na budhyase samaṁ hi sarveṣu vimr̥ṣṭam – avyayam, sadā – udito – asi tvam – akhaṇḍitaḥ prabho divā ca naktaṁ ca kathaṁ hi manyase.
    • La fel, Tu-Unul, cum de nu cunoști că ești neschimbător (avyaya) și reflectat (vimr̥ṣṭa) în toate în mod egal? O, atotputernice! Tu, care ești de-a pururi răsărit și nedivizat, cum de cugeți la zi și la noapte?
  12. आत्मानं सततं विद्धि सर्वत्रैकं निरन्तरम्। अहं ध्याता परं ध्येयमखण्डं खण्ड्यते कथम्॥
    • ātmānaṁ satataṁ viddhi sarvatra – ekaṁ nirantaram, ahaṁ dhyātā paraṁ dhyeyam – akhaṇḍaṁ khaṇḍyate katham.
    • Cunoaște sinele (ātman) întotdeauna ca fiind pretutindeni unul și neîntrerupt! Eu sunt cel care meditează și obiectul meditației – atunci de ce-l împarți pe cel indivizibil (akhaṇḍa)?
  13. न जातो न मृतोऽसि त्वं न ते देहः कदाचन। सर्वं ब्रह्मेति विख्यातं ब्रवीति बहुधा श्रुतिः॥
    • na jāto na mr̥to – asi tvaṁ na te dehaḥ kadācana, sarvaṁ brahma – iti vikhyātaṁ bravīti bahudhā śrutiḥ.
    • Tu nu ești născut (jāta), nici mort (mr̥ta) nu ești fiindcă nu a existat niciodată un trup (deha) pentru tine. Acest adevăr este spus de scripturi (śruti) în multe feluri, precum bine cunoscuta afirmație: „Totul este brahman”.
  14. स बाह्याभ्यन्तरोऽसि त्वं शिवः सर्वत्र सर्वदा। इतस्ततः कथं भ्रान्तः प्रधावसि पिशाचवत्॥
    • sa bāhya + abhyantaro – asi tvaṁ śivaḥ sarvatra sarvadā, itastataḥ kathaṁ bhrāntaḥ pradhāvasi piśācavat.
    • Tu ești El – care este exterior-interior, binevoitor (śiva), omniprezent (sarvatra) și etern (sarvadā) – atunci de ce alergi de colo-colo, brambura (bhrānta) precum un demon (piśāca)?
  15. संयोगश्च वियोगश्च वर्तते न च ते न मे। न त्वं नाहं जगन्नेदं सर्वमात्मैव केवलम्॥
    • saṁyogaś – ca viyogaś – ca vartate na ca te na me, na tvaṁ na – ahaṁ jagan – na – idaṁ sarvam – ātma – eva kevalam.
    • Unirea și despărțirea nu sunt pentru tine și nici pentru mine; tu nu exiști, eu nu exist, Universul nu există – tot acest întreg Univers este unicul sine (ātman).
  16. शब्दादिपञ्चकस्यास्य नैवासि त्वं न ते पुनः। त्वमेव परमं तत्त्वमतः किं परितप्यसे॥
    • śabda + ādi + pañcakasya – asya na – eva – asi tvaṁ na te punaḥ, tvam – eva paramaṁ tattvam – ataḥ kiṁ paritapyase.
    • Celui compus din cele 5: sunet etc., cu adevărat tu nu-i aparții, dar nici nu-ți aparține; tu ești realitatea supremă (parama-tattva) – atunci, oare de ce suferi?
  17. जन्म मृत्युर्न ते चित्तं बन्धमोक्षौ शुभाशुभौ। कथं रोदिषि रे वत्स नामरूपं न ते न मे॥
    • janma mr̥tyur – na te cittaṁ bandha + mokṣau śubha + aśubhau, kathaṁ rodiṣi re vatsa nāma + rūpaṁ na te na me.
    • Nașterea (janman), moartea (mr̥tyu) – nu-s ale tale; psihicul (citta) este încătușat (bandha) și mântuit (mokṣa), virtuos (śubha) și păcătos (aśubha); – Hei, copile! De ce plângi? Numele (nāman) și forma (rūpa) nu sunt nici ale tale, nici ale mele.
  18. अहो चित्त कथं भ्रान्तः प्रधावसि पिशाचवत्। अभिन्नं पश्य चात्मानं रागत्यागात्सुखी भव॥
    • aho citta kathaṁ bhrāntaḥ pradhāvasi piśācavat, abhinnaṁ paśya ca – ātmānaṁ rāga + tyāgāt – sukhī bhava.
    • – O, psihe (citta)! De ce alergi brambura (bhrānta) asemenea unui demon (piśāca)? Privește indivizibilul ātman și fii fericită prin renunțarea (tyāga) la atașament (rāga)!
  19. त्वमेव तत्त्वं हि विकारवर्जितं निष्कम्पमेकं हि विमोक्षविग्रहम्। न ते च रागो ह्यथवा विरागः कथं हि सन्तप्यसि कामकामतः॥
    • tvam – eva tattvaṁ hi vikāra + varjitaṁ niṣkampam – ekaṁ hi vimokṣa + vigraham, na te ca rāgo hy – athavā virāgaḥ kathaṁ hi santapy – asi kāma + kāmataḥ.
    • Cu adevărat tu ești realitatea (tattva) unică, lipsită de schimbare (vikāra), neclintită (niṣkampa) și lipsită de orice formă (vigraha); tu nu ai atașament (rāga) și nici aversiune (virāga) – atunci cum de suferi din cauza dorinței (kāma) pentru obiectele plăcerii (kāma)?
  20. वदन्ति श्रुतयः सर्वाः निर्गुणं शुद्धमव्ययम्। अशरीरं समं तत्त्वं तन्मां विद्धि न संशयः॥
    • vadanti śrutayaḥ sarvāḥ nirguṇaṁ śuddham – avyayam, aśarīraṁ samaṁ tattvaṁ tan – māṁ viddhi na saṁśayaḥ.
    • Toate scripturile (śruti) spun că Realitatea este fără atribute (nirguṇa), pură (śuddha), indestructibilă (avyaya), netrupească (aśarīra) și egal existentă în toate – cunoaște-mă fără ezitare ca fiind aceasta!
  21. साकारमनृतं विद्धि निराकारं निरन्तरम्। एतत्तत्त्वोपदेशेन न पुनर्भवसम्भवः॥
    • sākāram – anr̥taṁ viddhi nirākāraṁ nirantaram, etat – tattva + upadeśena na punar + bhava + sambhavaḥ.
    • Cunoaște că tot ceea ce posedă formă (sākāra) este fals (anr̥ta), iar ceea ce este fără formă (nirākāra) este adevărat (nirantara) – prin realizarea (upadeśa) acestei Realități (tattva) nu va mai exista o nouă naștere pe pământ.
  22. एकमेव समं तत्त्वं वदन्ति हि विपश्चितः। रागत्यागात्पुनश्चित्तमेकानेकं न विद्यते॥
    • ekam – eva samaṁ tattvaṁ vadanti hi vipaścitaḥ, rāga + tyāgāt – punaś + cittameka + anekaṁ na vidyate.
    • Înțelepții spun că Realitatea (tattva) este unică și întotdeauna aceeași. Prin renunțarea (tyāga) la atașament (rāga), psihicul (citta), care este simplu și totuși multiplu, nu mai există.
  23. अनात्मरूपं च कथं समाधिरात्मस्वरूपं च कथं समाधिः। अस्तीति नास्तीति कथं समाधिर्मोक्षस्वरूपं यदि सर्वमेकम्॥
    • anātma + rūpaṁ ca kathaṁ samādhir – ātma + svarūpaṁ ca kathaṁ samādhiḥ, asti – iti na – asti – iti kathaṁ samādhir – mokṣa + svarūpaṁ yadi sarvam – ekam.
    • Dacă totul este Unul – natura-i fiind mântuirea (mokṣa) – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă propria natură este non-ātman – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă propria natură este ātman – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă „este” și „nu este” deopotrivă – atunci cum ar putea exista samādhi?
  24. विशुद्धोऽसि समं तत्त्वं विदेहस्त्वमजोऽव्ययः। जानामीह न जानामीत्यात्मानं मन्यसे कथम्॥
    • viśuddho – asi samaṁ tattvaṁ videhas – tvam – ajo – avyayaḥ, jānāmīha na jānāmīty – ātmānaṁ manyase katham.
    • Ești întotdeauna aceeași Realitate (tattva) prea-pură (viśuddha) și netrupească (videha), nenăscută (aja) și indestructibilă (avyaya) – atunci cum de gândești despre tine: „cunosc aici” ori „nu cunosc”?
  25. तत्त्वमस्यादिवाक्येन स्वात्मा हि प्रतिपादितः। नेति नेति श्रुतिर्ब्रूयादनृतं पाञ्चभौतिकम्॥
    • tat – tvam – asy + ādi + vākyena svātmā hi pratipāditaḥ, neti neti śrutir – brūyād – anr̥taṁ pāñca + bhautikam.
    • Propriul sine (ātman) este afirmat doar cu ajutorul afirmațiilor (vākya) „Acela ești Tu” etc.; cât despre cel care este compus din cele 5 elemente (i.e. Universul) scripturile (śruti) au spus că este fals (anr̥ta): „Nu acesta, nu acesta!”
  26. आत्मन्येवात्मना सर्वं त्वया पूर्णं निरन्तरम्। ध्याता ध्यानं न ते चित्तं निर्लज्जं ध्यायते कथम्॥
    • ātmany – eva – ātmanā sarvaṁ tvayā pūrṇaṁ nirantaram, dhyātā dhyānaṁ na te cittaṁ nirlajjaṁ dhyāyate katham.
    • Precum sinele (ātman) este umplut de sine (ātman), la fel totul este umplut continuu de către Tine. Cum poate să mediteaze nerușinata ta minte (citta), care nu este nici cel care meditează, nici obiectul meditației?
  27. शिवं न जानामि कथं वदामि शिवं न जानामि कथं भजामि। अहं शिवश्चेत्परमार्थतत्त्वं समस्वरूपं गगनोपमं च॥
    • śivaṁ na jānāmi kathaṁ vadāmi śivaṁ na jānāmi kathaṁ bhajāmi, ahaṁ śivaś – cet – parama + artha + tattvaṁ sama + svarūpaṁ gagana + upamaṁ ca.
    • Nu-l cunosc pe Śiva! Atunci cum aș putea vorbi despre El? Nu-l cunosc pe Śiva! Atunci cum l-aș putea venera? Dacă eu sunt Śiva, realitatea supremă a cărei natură proprie este omogenă asemenea văzduhului (gagana) – atunci cum aș putea vorbi despre El sau cum l-aș putea venera?
  28. नाहं तत्त्वं समं तत्त्वं कल्पनाहेतुवर्जितम्। ग्राह्यग्राहकनिर्मुक्तं स्वसंवेद्यं कथं भवेत्॥
    • na – ahaṁ tattvaṁ samaṁ tattvaṁ kalpanā + hetu + varjitam, grāhya + grāhaka + nirmuktaṁ svasaṁvedyaṁ kathaṁ bhavet.
    • Dacă nu „eul” (aham) este Realitatea (tattva) omogenă, liberă de imaginație (kalpanā), eliberată de distincția dintre obiect (grāhya) și subiect (grāhaka) – atunci cum ar putea fi inteligibil sieși (svasaṁvedya)?
  29. अनन्तरूपं न हि वस्तु किंचित्तत्त्वस्वरूपं न हि वस्तु किंचित्। आत्मैकरूपं परमार्थतत्त्वं न हिंसको वापि न चाप्यहिंसा॥
  30. विशुद्धोऽसि समं तत्त्वं विदेहमजमव्ययम्। विभ्रमं कथमात्मार्थे विभ्रान्तोऽहं कथं पुनः॥
    • viśuddho – asi samaṁ tattvaṁ videham – ajam – avyayam, vibhramaṁ katham – ātma + arthe vibhrānto – ahaṁ kathaṁ punaḥ.
    • Tu ești întotdeauna aceeași Realitate (tattva) prea-pură (viśuddha), netrupească (videha), nenăscută (aja) și indestructibilă (avyaya) – atunci cum de există confuzie cu privire la natura sinelui (ātman)? Și, din nou, cum poți să spui: „Eu sunt confuz”?
  31. घटे भिन्ने घटाकाशं सुलीनं भेदवर्जितम्। शिवेन मनसा शुद्धो न भेदः प्रतिभाति मे॥
    • ghaṭe bhinne ghaṭa + ākāśaṁ sulīnaṁ bheda + varjitam, śivena manasā śuddho na bhedaḥ pratibhāti me.
    • Când urciorul/trupul (ghaṭa) se sparge, spațiul (ākāśa) urciorului/trupului (ghaṭa) este absorbit pe deplin, devenind astfel lipsit de diferențiere (bheda) – tot astfel eu nu văd (prātibha) nici o diferență (bheda) între Śiva și mintea (manas) pură.
  32. न घटो न घटाकाशो न जीवो जीवविग्रहः। केवलं ब्रह्म संविद्धि वेद्यवेदकवर्जितम्॥
    • na ghaṭo na ghaṭa + ākāśo na jīvo jīva + vigrahaḥ, kevalaṁ brahma saṁviddhi vedya + vedaka + varjitam.
    • Nu există urcior/trup (ghaṭa), nu există spațiul (ākāśa) urciorului/trupului (ghaṭa), nu există suflet individual (jīva) și nici formă a sufletului individual (trup). Cunoaște-l pe unicul brahman ca fiind lipsit de cunoaștere (vedya) și cunoscător (vedaka)!
  33. सर्वत्र सर्वदा सर्वमात्मानं सततं ध्रुवम्। सर्वं शून्यमशून्यं च तन्मां विद्धि न संशयः॥
    • sarvatra sarvadā sarvam – ātmānaṁ satataṁ dhruvam, sarvaṁ śūnyam – aśūnyaṁ ca tan – māṁ viddhi na saṁśayaḥ.
    • Cunoaște-mă pe mine, fără nici o ezitare, ca fiind acest ātman care este totul – omniprezent (sarvatra), etern (sarvadā), constant (satata), ferm (dhruva), care este deopotrivă vacuitate (śūnya) și non-vacuitate (aśūnya)!
  34. वेदा न लोका न सुरा न यज्ञा वर्णाश्रमो नैव कुलं न जातिः। न धूममार्गो न च दीप्तिमार्गो ब्रह्मैकरूपं परमार्थतत्त्वम्॥
    • vedā na lokā na surā na yajñā varṇa + āśramo na – eva kulaṁ na jātiḥ, na dhūma + mārgo na ca dīpti + mārgo brahma + eka + rūpaṁ parama + artha + tattvam.
    • Nu există Vede, nu există lumi (loka), nu există zei (sura) și nici sacrificii (yajña), nu există caste (varṇa) și nici etape ale vieții (āśrama), nu există familie (kula) și nici naștere (jāti), nu există calea întunericului (dhūma) dar nici calea luminii (dīpti) – deoarece natura (rūpa) unică a lui brahman este Realitatea supremă (parama-artha).
  35. Dacă tu ești Unul, împlinit, nefiind pătruns-pătrunzător, cum de gândești despre sine (ātman) ca fiind perceptibil-imperceptibil?
  36. Unii doresc dualitatea iar alții unitatea, căci nu cunosc Realitatea care este întotdeauna aceeași, total diferită atât de dualitate cât și de unitate.
  37. Cum ar putea ei să descrie Realitatea inaccesibilă minții și vorbelor, lipsită de culori precum albul etc., lipsită de calități precum sunetul etc.?
  38. Când acest întreg Univers devine pentru tine fals iar trupul etc. devin asemenea văzduhului, atunci îl cunoști cu adevărat pe brahman iar seria dualităților nu-ți mai aparține.
  39. Mie, propriul meu Sine îmi apare (prātibha) ca fiind de-a pururi indivizibil și asemenea Supremului brahman – atunci cum ar putea exista meditație ori meditator?
  40. Ce fac? Ce mănânc? Ce sacrific? Ce dau? Acest întreg Univers nu-i al meu câtuși de puțin fiindcă eu sunt pur, nenăscut și indestructibil.
  41. Cunoaște Universul întreg ca fiind fără formă! Cunoaște Universul întreg ca fiind neschimbător! Cunoaște Universul întreg ca fiind un corp pur! Cunoaște Universul întreg ca fiind de natură unicului Śiva!
  42. Fără îndoială, Tu ești Realitatea – altfel ce ar fi ceea ce cunosc? Atunci cum de gândești că sinele (ātman), care-și este sieși perceptibil, ar fi imperceptibil?
  43. – Tată! Cum ar putea exista iluzia sau non-iluzia, umbra sau non-umbra, câtă vreme acest întreg Univers este de natură unicei Realitați care este de forma văzduhului?
  44. Convingerea mea fermă este aceasta: eu sunt eliberat și la început, și la mijloc, și la sfârșit – Eu nu sunt niciodată legat; propria-mi natura este limpede și fără de pată.
  45. Universul întreg, începând cu Marele Principiu (mahat), nu se manifestă (prātibha) câtuși de puțin pentru mine, deoarece întregul Univers este unicul brahman – atunci cum ar putea exista poziții în caste sau stadii ale vieții?
  46. Cunosc că totul, în orice sens, este unicul sine (aham) care este neîntrerupt și plin iar cele 5 elemente începând cu eterul (vyoman), sunt precum vidul (śūnya).
  47. Nu este eunuc, nu este bărbat, nu este femeie, nu este idee și nici plăsmuire a minții (kalpanā) – atunci cum de socoți că sinele (ātman) este plin de ānanda sau este lipsit de ānanda?
  48. Cu siguranță nu devine pur nici prin cele 6 părți ale sistemului Yoga, cu siguranță nu devine pur nici prin distrugerea minții și cu siguranță nu devine pur nici prin învățăturile primite de la guru – deoarece el însuși este Realitatea, el însuși este Iluminarea.
  49. Cu certitudine nu este alcătuit din cele 5 elemente, nu este trupesc dar nici netrupesc, fiindcă totul este, desigur, unicul sine (ātman) – atunci cum ar putea să existe a patra stare sau chiar și cele 3 stări?
  50. Eu nu sunt încătușat, dar nici eliberat, fiindcă eu nu sunt diferit de brahman; eu nu sunt cel care făptuiește, nici cel care se bucură de fapte – sunt lipsit de atribute precum pătruns-pătrunzător.
  51. Așa cum apa, când este turnată peste apă, nu se deosebește cu nimic, tot așa puruṣa și prakr̥ti îmi apar (prātibha) ca fiind nediferiți.
  52. Dacă într-adevăr nu ești niciodată încătușat-eliberat – atunci cum poți gândi despre sine (ātman) ca fiind cu formă ori fără formă?
  53. Cunosc forma Ta supremă ca fiind perceptibilă asemenea văzduhului, iar aceasta formă inferioară ca fiind asemenea reflexiei în apă.
  54. Nu am guru și nu am învățătură, nu am limitare și nu am activitate. Află că eu sunt, prin propria-mi natură, pur și netrupesc asemenea văzduhului!
  55. Ești pur și ești netrupesc iar mintea ta nu-i mai presus de supremul brahman – atunci să nu-ți fie rușine să spui: „Eu sunt ātman, realitatea supremă”.
  56. – O, psihe! Cum de plângi? ātman! Fii ātman prin ātman! Bea copile ambrozia supremă (parama-amr̥ta) a non-dualității ce se află dincolo de diferențe!
  57. Nu există nici cunoaștere, nici ignoranță, nici cunoaștere și ignoranță luate împreună. Cel înzestrat cu calitatea cunoașterii este el însuși cunoașterea și niciodată altfel.
  58. Nu există cunoaștere și nici speculație, nu există samādhi yoga și nici spațiu-timp, nu există învățătura maestrului – eu sunt, prin propria-mi natură, cunoașterea perfectă – Realitatea aidoma văzduhului, neclintită și naturală (sahaja).
  59. Eu, fiind brahman cel pur și fără calități, nu sunt născut, nu voi muri și nici nu am activitate bună-rea – atunci cum ar putea exista pentru mine încătușare sau eliberare?
  60. Dacă Zeul este atotpătrunzător, neclintit, plin, indivizibil și cu adevărat nu văd deosebire între El și mine – atunci cum ar putea fi El situat înlăuntru ori înafară?
  61. Întregul Univers strălucește nedivizat și fără întreruperi – o, māyā! – marea înșelăciune, plăsmuire mentală (vikalpanā) a dualității și a non-dualității.
  62. „Nu acesta, nu acesta” (neti neti) s-a spus întotdeauna despre ceea ce este cu formă cât și despre ceea ce este fără formă – atunci ceea ce rămâne este unicul Śiva care-i pe de-a-ntregul liber de distincție-non-distincție.
  63. Nu ai mamă, nu ai tată, nu ai rudă, nu ai soție, nu ai fiu, nu ai prieten; nu ai simpatie și nu ai antipatie – atunci cum de există suferință în mintea ta?
  64. – Minte! Tu nu ai zi ori noapte, nici răsărit ori apus – atunci cum de își imaginează învățații starea de corporalitate pentru ceea ce este necorporal?
  65. Cunoaște-L pe ātman ca fiind indestructibil! Nu este divizat dar nici nedivizat, nu este trist dar nici fericit, nu este totul dar nici mai puțin decât totul.
  66. Nu sunt făptuitor dar nici cel care se bucură; nu am activitate – nici prezentă, nici trecută; nu am trup dar nici nu sunt fără trup – atunci cum ar putea exista sentimentul posesiunii sau al non-posesiunii?
  67. Nu am știrbire precum pasiunea etc., nu am suferință trupească etc. Cunoaște-mă ca fiind unicul ātman, vast asemenea văzduhului!
  68. Dragă minte! De ce atâta vorbărie? Dragă minte! Întregul Univers este îndoielnic, iar eu ți-am spus lucrul cel mai însemnat: – tu ești doar Realitatea care-i aidoma văzduhului.
  69. În orice stare fizică sau psihică și în orice loc ar muri, yoginii se dizolvă acolo în brahman precum spațiul din interiorul urciorului în eter.
  70. Yoginul devine eliberat chiar în timp ce-și părăsește trupul, fie de-i într-un loc sacru sau în casa unui caṇḍāla, cu memoria pierdută, dar atotpătrunzător, el rămâne într-o unitate absolută cu brahman.
  71. Legea, bogăția, senzualitatea și eliberarea, ceea ce se mișcă, asemenea bipedului etc., cât și ceea ce nu se mișcă – toate acestea sunt considerate de către yogini ca fiind asemenea reflexiei în apă.
  72. „Nu fac și nu mă bucur de acțiuni nici acum, nici în trecut și nici în viitor” – aceasta este convingerea mea fermă.
  73. Avadhūta – locuind singur și fericit într-o casă părăsită, pur și echilibrat, renunțând la mândrie – umblă fără veșminte, găsind Totul doar în Sine.
  74. Privește-L pe Unu, acolo, în sine, acolo unde nu se află cele 3 stări și nici a 4-a, acolo unde nu se află legea și nici fărădelegea – deci cum ar putea exista aici înlănțuire-eliberare?
  75. Cu siguranță că avadhūta nu știe definiția nici unei formule (mantra), fie ea vedică sau tantrică. Devenit pur prin meditație, scufundat în samarasa, suprema rostire a lui avadhūta este:
  76. „Nu există vid-nevid absolut și nici adevăr-non-adevăr absolut!” Aceasta a fost spusă spontan, din propria lui natură, într-o deplină cunoaștere a scripturilor din trecut.

Aici se încheie primul capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya, numit ”Învățătură despre cunoașterea de sine”.