Skip to content

Avadhūta-gītā I

  1. – Desigur, prin grația Domnului (Īśvara) se manifestă ideea non-dualității la oamenii înțelepți pentru a-i salva din marea frică.
  2. Cum aș putea eu să-l ador pe cel lipsit de formă (nirākāra), indivizibil (abhinna), binevoitor (śiva), nepieritor (avyaya), prin care acest întreg Univers este împlinit precum și pe sinele individual (ātman) cu propriul Sine (ātman)?
  3. Universul compus din cele 5 elemente este aidoma reflexiei în apă; eu însă, care sunt Unul-neîntinat (nirañjana), oare cui să mă închin?
  4. Desigur, tot Universul este numai și numai sine (ātman), distincția (bheda) și non-distincția (abheda) nu există – nedumerirea (vismaya) mi-a cuprins mintea: cum aș putea spune: „este” ori „nu este”?
  5. Cunoașterea care rezidă în întreaga esență a a Vedāntei este cunoașterea supremă, și anume că: eu sunt prin a mea natură ātman, cel lipsit de orice formă și atotpătrunzător.
  6. Fără îndoială că „Eu sunt Acela”, acel zeu care este sinele (ātman) tuturor, indivizibil asemenea văzduhului, pur prin propria-i natură și strălucitor.
  7. Eu sunt nepieritor (avyaya), infinit (ananta), de natura cunoașterii pure, nu cunosc plăcerea ori suferința și nici cum sau în relație cu cine ar exista acestea.
  8. Nu am activitate mentală – bună sau rea; nu am activitate verbală – bună sau rea; nu am activitate trupească – bună sau rea. Eu sunt mai presus de simțuri, ambrozie a cunoașterii (jñāna-amr̥ta).
  9. Mintea are cu siguranță forma vazduhului; mintea are toate fețele; mintea este trecutul; mintea este totul – dar mintea nu există în realitatea supremă.
  10. Eu-Unul sunt acest întreg Univers, dincolo de spațiu și neîntrerupt – cum aș putea vedea sinele (ātman) ca fiind perceptibil ori ascuns?
  11. La fel, Tu-Unul, cum de nu cunoști că ești indestructibil și reflectat în toate în mod egal? O, atotputernice! Tu, care ești de-a pururi răsărit și nedivizat, cum de cugeți la zi și la noapte?
  12. Cunoaște sinele (ātman) întotdeauna ca fiind pretutindeni unul și neîntrerupt! Eu sunt cel care meditează și obiectul meditației – atunci de ce-l împarți pe cel indivizibil?
  13. Tu nu ești născut, nici mort nu ești fiindcă nu a existat niciodată un trup pentru tine. Acest adevăr este spus de scripturi în multe feluri, precum bine cunoscuta afirmație: „Totul este brahman”.
  14. „Tu ești El” – care este exterior-interior, binevoitor (śiva), omniprezent și etern – atunci de ce alergi de colo-colo, brambura precum un demon?
  15. Unirea și despărțirea nu sunt pentru tine și nici pentru mine; tu nu exiști, eu nu exist, Universul nu există – tot acest întreg Univers este unicul sine (ātman).
  16. Celui compus din cele 5: sunet etc., cu adevărat tu nu-i aparții, dar nici nu-ți aparține; tu ești realitatea supremă (parama-tattva) – atunci, oare de ce suferi?
  17. Nașterea, moartea – nu-s ale tale; psihicul (citta) este încătușat-eliberat, virtuos-păcătos; – Hei, copile! De ce plângi? Numele și forma nu sunt nici ale tale, nici ale mele.
  18. – O, psihe (citta)! De ce alergi brambura asemenea unui demon? Privește indivizibilul ātman și fii fericită prin renunțarea la atașament!
  19. Cu adevărat tu ești realitatea unică, neschimbătoare, neclintită și lipsită de orice formă; tu nu ai atașament-aversiune – atunci cum de suferi din cauza dorinței pentru obiectele plăcerii?
  20. Toate scripturile spun că Realitatea este fără atribute, pură, indestructibilă, netrupească și egal existentă în toate – cunoaște-mă fără ezitare ca fiind această Realitate!
  21. Cunoaște că tot ceea ce posedă formă este fals iar ceea ce este fără formă este adevărat – prin realizarea (upadeśa) acestei Realități nu va mai exista o nouă naștere pe pământ.
  22. Înțelepții spun că Realitatea este unică și întotdeauna aceeași. Prin renunțarea la atașament, psihicul (citta), care este simplu și totuși multiplu, nu mai există.
  23. Dacă totul este Unul – natura-i fiind libertatea – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă propria natură este non-ātman – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă propria natură este ātman – atunci cum ar putea exista samādhi? Dacă „este” și „nu este” deopotrivă – atunci cum ar putea exista samādhi?
  24. Ești întotdeauna aceeași Realitate pură și netrupească, nenăscută și indestructibilă – atunci cum de gândești despre tine: „cunosc aici” ori „nu cunosc”?
  25. Propriul sine (ātman) este afirmat doar cu ajutorul afirmațiilor „Acela ești Tu” etc.; cât despre cel care este compus din cele 5 elemente (Universul) scripturile au spus că este fals: „Nu acesta, nu acesta!”
  26. Precum sinele (ātman) este umplut de sine (ātman), la fel totul este umplut continuu de către Tine. Cum poate să mediteaze nerușinata ta minte, care nu este nici cel care meditează, nici obiectul meditației?
  27. Nu-l cunosc pe Śiva! Atunci cum aș putea vorbi despre El? Nu-l cunosc pe Śiva! Atunci cum l-aș putea venera? Dacă eu sunt Śiva, realitatea supremă a cărei natură proprie este omogenă asemenea văzduhului – atunci cum aș putea vorbi despre El sau cum l-aș putea venera?
  28. Dacă principiul egoului nu este Realitatea omogenă, liberă de iluzia ce duce la încătușarea sinelui, eliberată de distincția dintre obiect și subiect – atunci cum ar putea fi principiul egoului conștient de sine?
  29. Nu există câtuși de puțin vreo substanță a cărei natură să fie nelimitată; nu există câtuși de puțin vreo substanță a cărei proprie natură să fie realitatea supremă. Natura sinelui, care este realitatea supremă, este unică – așadar nu există nici vătămător, nici nevătămător.
  30. Tu ești întotdeauna aceeași Realitate pură, netrupească, nenăscută și indestructibilă – atunci cum de există confuzie referitor la natura sinelui (ātman)? Și, din nou, cum poți să spui: „Eu sunt confuz”?
  31. Când ulciorul se sparge, spațiul ulciorului este absorbit cu totul de spațiul exterior, devenind astfel identice – tot astfel eu nu văd (prātibha) nici o diferență între Śiva și mintea pură.
  32. Nu există ulcior, nu există spațiul ulciorului, nu există suflet individual (jīva) și nici formă a sufletului individual (trup). Cunoaște-L pe unicul brahman ca fiind lipsit de atribute precum cunoaștere și cunoscător!
  33. Cunoaște-mă pe mine, fără nici o ezitare, ca fiind acest ātman care este totul – omniprezent, etern, constant, neclintit, care este vid-non-vid!
  34. Nu există Vede, nu există lumi, nu există zei și nici sacrificii, nu există caste și nici etape ale vieții, nu există familie și nici naștere, nu există calea întunericului dar nici calea luminii – deoarece natura unică a lui brahman este Realitatea supremă.
  35. Dacă tu ești Unul, împlinit, nefiind pătruns-pătrunzător, cum de gândești despre sine (ātman) ca fiind perceptibil-imperceptibil?
  36. Unii doresc dualitatea iar alții unitatea, căci nu cunosc Realitatea care este întotdeauna aceeași, total diferită atât de dualitate cât și de unitate.
  37. Cum ar putea ei să descrie Realitatea inaccesibilă minții și vorbelor, lipsită de culori precum albul etc., lipsită de calități precum sunetul etc.?
  38. Când acest întreg Univers devine pentru tine fals iar trupul etc. devin asemenea văzduhului, atunci îl cunoști cu adevărat pe brahman iar seria dualităților nu-ți mai aparține.
  39. Mie, propriul meu Sine îmi apare (prātibha) ca fiind de-a pururi indivizibil și asemenea Supremului brahman – atunci cum ar putea exista meditație ori meditator?
  40. Ce fac? Ce mănânc? Ce sacrific? Ce dau? Acest întreg Univers nu-i al meu câtuși de puțin fiindcă eu sunt pur, nenăscut și indestructibil.
  41. Cunoaște Universul întreg ca fiind fără formă! Cunoaște Universul întreg ca fiind neschimbător! Cunoaște Universul întreg ca fiind un corp pur! Cunoaște Universul întreg ca fiind de natură unicului Śiva!
  42. Fără îndoială, Tu ești Realitatea – altfel ce ar fi ceea ce cunosc? Atunci cum de gândești că sinele (ātman), care-și este sieși perceptibil, ar fi imperceptibil?
  43. – Tată! Cum ar putea exista iluzia sau non-iluzia, umbra sau non-umbra, câtă vreme acest întreg Univers este de natură unicei Realitați care este de forma văzduhului?
  44. Convingerea mea fermă este aceasta: eu sunt eliberat și la început, și la mijloc, și la sfârșit – Eu nu sunt niciodată legat; propria-mi natura este limpede și fără de pată.
  45. Universul întreg, începând cu Marele Principiu (mahat), nu se manifestă (prātibha) câtuși de puțin pentru mine, deoarece întregul Univers este unicul brahman – atunci cum ar putea exista poziții în caste sau stadii ale vieții?
  46. Cunosc că totul, în orice sens, este unicul sine (aham) care este neîntrerupt și plin iar cele 5 elemente începând cu eterul (vyoman), sunt precum vidul (śūnya).
  47. Nu este eunuc, nu este bărbat, nu este femeie, nu este idee și nici plăsmuire a minții (kalpanā) – atunci cum de socoți că sinele (ātman) este plin de ānanda sau este lipsit de ānanda?
  48. Cu siguranță nu devine pur nici prin cele 6 părți ale sistemului Yoga, cu siguranță nu devine pur nici prin distrugerea minții și cu siguranță nu devine pur nici prin învățăturile primite de la guru – deoarece el însuși este Realitatea, el însuși este Iluminarea.
  49. Cu certitudine nu este alcătuit din cele 5 elemente, nu este trupesc dar nici netrupesc, fiindcă totul este, desigur, unicul sine (ātman) – atunci cum ar putea să existe a patra stare sau chiar și cele 3 stări?
  50. Eu nu sunt încătușat, dar nici eliberat, fiindcă eu nu sunt diferit de brahman; eu nu sunt cel care făptuiește, nici cel care se bucură de fapte – sunt lipsit de atribute precum pătruns-pătrunzător.
  51. Așa cum apa, când este turnată peste apă, nu se deosebește cu nimic, tot așa puruṣa și prakr̥ti îmi apar (prātibha) ca fiind nediferiți.
  52. Dacă într-adevăr nu ești niciodată încătușat-eliberat – atunci cum poți gândi despre sine (ātman) ca fiind cu formă ori fără formă?
  53. Cunosc forma Ta supremă ca fiind perceptibilă asemenea văzduhului, iar aceasta formă inferioară ca fiind asemenea reflexiei în apă.
  54. Nu am guru și nu am învățătură, nu am limitare și nu am activitate. Află că eu sunt, prin propria-mi natură, pur și netrupesc asemenea văzduhului!
  55. Ești pur și ești netrupesc iar mintea ta nu-i mai presus de supremul brahman – atunci să nu-ți fie rușine să spui: „Eu sunt ātman, realitatea supremă”.
  56. – O, psihe! Cum de plângi? ātman! Fii ātman prin ātman! Bea copile ambrozia supremă (parama-amr̥ta) a non-dualității ce se află dincolo de diferențe!
  57. Nu există nici cunoaștere, nici ignoranță, nici cunoaștere și ignoranță luate împreună. Cel înzestrat cu calitatea cunoașterii este el însuși cunoașterea și niciodată altfel.
  58. Nu există cunoaștere și nici speculație, nu există samādhi yoga și nici spațiu-timp, nu există învățătura maestrului – eu sunt, prin propria-mi natură, cunoașterea perfectă – Realitatea aidoma văzduhului, neclintită și naturală (sahaja).
  59. Eu, fiind brahman cel pur și fără calități, nu sunt născut, nu voi muri și nici nu am activitate bună-rea – atunci cum ar putea exista pentru mine încătușare sau eliberare?
  60. Dacă Zeul este atotpătrunzător, neclintit, plin, indivizibil și cu adevărat nu văd deosebire între El și mine – atunci cum ar putea fi El situat înlăuntru ori înafară?
  61. Întregul Univers strălucește nedivizat și fără întreruperi – o, māyā! – marea înșelăciune, plăsmuire mentală (vikalpanā) a dualității și a non-dualității.
  62. „Nu acesta, nu acesta” (neti neti) s-a spus întotdeauna despre ceea ce este cu formă cât și despre ceea ce este fără formă – atunci ceea ce rămâne este unicul Śiva care-i pe de-a-ntregul liber de distincție-non-distincție.
  63. Nu ai mamă, nu ai tată, nu ai rudă, nu ai soție, nu ai fiu, nu ai prieten; nu ai simpatie și nu ai antipatie – atunci cum de există suferință în mintea ta?
  64. – Minte! Tu nu ai zi ori noapte, nici răsărit ori apus – atunci cum de își imaginează învățații starea de corporalitate pentru ceea ce este necorporal?
  65. Cunoaște-L pe ātman ca fiind indestructibil! Nu este divizat dar nici nedivizat, nu este trist dar nici fericit, nu este totul dar nici mai puțin decât totul.
  66. Nu sunt făptuitor dar nici cel care se bucură; nu am activitate – nici prezentă, nici trecută; nu am trup dar nici nu sunt fără trup – atunci cum ar putea exista sentimentul posesiunii sau al non-posesiunii?
  67. Nu am știrbire precum pasiunea etc., nu am suferință trupească etc. Cunoaște-mă ca fiind unicul ātman, vast asemenea văzduhului!
  68. Dragă minte! De ce atâta vorbărie? Dragă minte! Întregul Univers este îndoielnic, iar eu ți-am spus lucrul cel mai însemnat: – tu ești doar Realitatea care-i aidoma văzduhului.
  69. În orice stare fizică sau psihică și în orice loc ar muri, yoginii se dizolvă acolo în brahman precum spațiul din interiorul ulciorului în eter.
  70. Yoginul devine eliberat chiar în timp ce-și părăsește trupul, fie de-i într-un loc sacru sau în casa unui caṇḍāla, cu memoria pierdută, dar atotpătrunzător, el rămâne într-o unitate absolută cu brahman.
  71. Legea, bogăția, senzualitatea și eliberarea, ceea ce se mișcă, asemenea bipedului etc., cât și ceea ce nu se mișcă – toate acestea sunt considerate de către yogini ca fiind asemenea reflexiei în apă.
  72. „Nu fac și nu mă bucur de acțiuni nici acum, nici în trecut și nici în viitor” – aceasta este convingerea mea fermă.
  73. Avadhūta – locuind singur și fericit într-o casă părăsită, pur și echilibrat, renunțând la mândrie – umblă fără veșminte, găsind Totul doar în Sine.
  74. Privește-L pe Unu, acolo, în sine, acolo unde nu se află cele 3 stări și nici a 4-a, acolo unde nu se află legea și nici fărădelegea – deci cum ar putea exista aici înlănțuire-eliberare?
  75. Cu siguranță că avadhūta nu știe definiția nici unei formule (mantra), fie ea vedică sau tantrică. Devenit pur prin meditație, scufundat în samarasa, suprema rostire a lui avadhūta este:
  76. „Nu există vid-nevid absolut și nici adevăr-non-adevăr absolut!” Aceasta a fost spusă spontan, din propria lui natură, într-o deplină cunoaștere a scripturilor din trecut.

Aici se încheie primul capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya, numit ”Învățătură despre cunoașterea de sine”.