Skip to content

Avadhūta-gītā II

  1. बालस्य वा विषयभोगरतस्य वापि मूर्खस्य सेवकजनस्य गृहस्थितस्य। एतद्गुरोः किमपि नैव न चिन्तनीयं रत्नं कथं त्यजति कोऽप्यशुचौ प्रविष्टम्॥
    • bālasya vā viṣaya + bhōga + ratasya vā – api mūrkhasya sevaka + janasya gr̥ha + sthitasya, etad – guroḥ kim – api na – eva na cintanīyaṁ ratnaṁ kathaṁ tyajati ko – apy – aśucau praviṣṭam.
    • Calitățile unui guru, precum: tânăr (bāla), devotat plăcerii (bhōga) obiectelor simțurilor, incult (mūrkha), servitor (sevaka) ori familist, nu trebuie luate în seamă câtuși de puțin. Cine și cum ar putea părăsi o piatră prețioasă (ratna) scufundată într-un loc impur?
  2. नैवात्र काव्यगुण एव तु चिन्तनीयो ग्राह्यः परं गुणवता खलु सार एव। सिन्दूरचित्ररहिता भुवि रूपशून्या पारं न किं नयति नौरिह गन्तुकामान्॥
    • na – eva – atra kāvya + guṇa eva tu cintanīyo grāhyaḥ paraṁ guṇavatā khalu sāra eva, sindūra + citra + rahitā bhuvi rūpa + śūnyā pāraṁ na kiṁ nayati nauriha gantukāmān.
    • Nici calitatea de poet-profet nu este luată în seamă, fiindcă numai esența supremă este recunoscută de către cel virtuos. Oare barca, fără a fi strălucitor colorată cu minium și fără a avea o formă frumoasă, nu-i duce cu bine la mal pe călători?
  3. प्रयत्नेन विना येन निश्चलेन चलाचलम्। ग्रस्तं स्वभावतः शान्तं चैतन्यं गगनोपमम्॥
    • prayatnena vinā yena niścalena calācalam, grastaṁ svabhāvataḥ śāntaṁ caitanyaṁ gagana + upamam.
    • Fără să facă un efort anume, Acela (brahman) conține atât ce este mișcător cât și ce este nemișcător, fiind prin propria-i natură Conștiință calmă asemenea văzduhului.
  4. अयत्नाछालयेद्यस्तु एकमेव चराचरम्। सर्वगं तत्कथं भिन्नमद्वैतं वर्तते मम॥
    • ayatnāchālayed – yas – tu ekam – eva carācaram, sarvagaṁ tat + kathaṁ bhinnam – advaitaṁ vartate mama.
    • Cum ar putea fi divizat cel unic și atotpătrunzător, cel care mișcă fără efort ceea ce este mișcător cât și ceea ce-i nemișcător? Pentru mine, Acela este non-dual (advaita).
  5. अहमेव परं यस्मात्सारात्सारतरं शिवम्। गमागमविनिर्मुक्तं निर्विकल्पं निराकुलम्॥
    • aham – eva paraṁ yasmāt – sārāt – sārataraṁ śivam, gama + agama + vinirmuktaṁ nirvikalpaṁ nirākulam.
    • Eu sunt Paramaśiva și din acest motiv sunt esența esenței, eliberat cu totul de venire-plecare (i.e. naștere-moarte), fără de schimbare (nirvikalpa), calm (nirākula).
  6. सर्वावयवनिर्मुक्तं तथाहं त्रिदशार्चितम्। सम्पूर्णत्वान्न गृह्णामि विभागं त्रिदशादिकम्॥
    • sarva + avayava + nirmuktaṁ tathā – ahaṁ tri + daśa + arcitam, sampūrṇatvān – na gr̥hṇāmi vibhāgaṁ tri + daśa + ādikam.
    • Astfel eu, liber de orice componentă constitutivă, sunt venerat de zeități (tridaśa) și, desăvârșit fiind, nu percep diferențe precum zei-oameni-demoni etc.
  7. प्रमादेन न सन्देहः किं करिष्यामि वृत्तिमान्। उत्पद्यन्ते विलीयन्ते बुद्बुदाश्च यथा जले॥
    • pramādena na sandehaḥ kiṁ kariṣyāmi vr̥ttimān, utpadyante vilīyante budbudāś – ca yathā jale.
    • Nebunia nu produce îndoieli – ce aș putea face având modificări mentale care apar și dispar asemenea bulelor de aer în apă?
  8. महदादीनि भूतानि समाप्यैवं सदैव हि। मृदुद्रव्येषु तीक्ष्णेषु गुडेषु कटुकेषु च॥
    • mahad + ādīni bhūtāni samāpya – evaṁ sadā – eva hi, mr̥du + dravyeṣu tīkṣṇeṣu guḍeṣu kaṭukeṣu ca.
    • Astfel toate elementele (bhūta), începând cu marele principiu (mahat) sunt pe deplin și întotdeauna pătrunse de mine, aflându-mă deopotrivă în substanțele fine (mr̥du), aspre (tīkṣṇa), dulci (guḍa) ori amare (kaṭuka).
  9. कटुत्वं चैव शैत्यत्वं मृदुत्वं च यथा जले। प्रकृतिः पुरुषस्तद्वदभिन्नं प्रतिभाति मे॥
    • kaṭutvaṁ ca – eva śaityatvaṁ mr̥dutvaṁ ca yathā jale, prakr̥tiḥ puruṣas – tadvad – abhinnaṁ pratibhāti me.
    • Așa cum amăreala (kaṭutva), răceala (śaityatva) și delicatețea (mr̥dutva) sunt inerente apei, tot astfel prakr̥ti și puruṣa îmi apar (prātibha) ca fiind nediferiți.
  10. सर्वाख्यारहितं यद्यत्सूक्ष्मात्सूक्ष्मतरं परम्। मनोबुद्धीन्द्रियातीतमकलङ्कं जगत्पतिम्॥
    • sarvākhyārahitaṁ yadyat + sūkṣmāt + sūkṣma + taraṁ param, mano + buddhi + indriya + atītam – akalaṅkaṁ jagat + patim.
    • Stăpânul Universului este nenumit, mai subtil decât subtilul, suprem și fără de pată, dincolo de simțuri, minte ori intelect.
  11. ईदृशं सहजं यत्र अहं तत्र कथं भवेत्। त्वमेव हि कथं तत्र कथं तत्र चराचरम्॥
    • īdr̥śaṁ sahajaṁ yatra ahaṁ tatra kathaṁ bhavet, tvam – eva hi kathaṁ tatra kathaṁ tatra cara + acaram.
    • Acolo unde există în mod natural (sahaja), cum ar putea exista acolo un „eu” (aham), cum ar putea exista acolo un „tu” (tvam) sau cum ar putea exista acolo Universul (cara-acara).
  12. गगनोपमं तु यत्प्रोक्तं तदेव गगनोपमम्। चैतन्यं दोषहीनं च सर्वज्ञं पूर्णमेव च॥
    • gagana + upamaṁ tu yat + proktaṁ tad – eva gagana + upamam, caitanyaṁ doṣa + hīnaṁ ca sarva + jñaṁ pūrṇam – eva ca.
    • Acea conștiință (caitanya) care a fost descrisă ca fiind aidoma văzduhului (gagana), aceea este cu adevărat asemănătoare văzduhului (gagana), fiind lipsită de impefecțiuni (doṣa), atotcunoscătoare (sarva-jña) și cu adevărat deplină (pūrṇa).
  13. पृथिव्यां चरितं नैव मारुतेन च वाहितम्। वरिणा पिहितं नैव तेजोमध्ये व्यवस्थितम्॥
    • pr̥thivyāṁ caritaṁ na – eva mārutena ca vāhitam, variṇā pihitaṁ na – eva tejo + madhye vyavasthitam.
    • Nu se mișcă pe pământ (pr̥thivī); nu este purtat de vânt (mārut), nu este acoperit de apă (vari); nu se află în mijlocul focului (tejas).
  14. आकाशं तेन संव्याप्तं न तद्व्याप्तं च केनचित्। स बाह्याभ्यन्तरं तिष्ठत्यवच्छिन्नं निरन्तरम्॥
    • ākāśaṁ tena saṁvyāptaṁ na tad + vyāptaṁ ca kenacit, sa bāhya + abhyantaraṁ tiṣṭhaty – avacchinnaṁ nirantaram.
    • Spațiul (ākāśa) este pe de-a-ntregul pătruns de El, dar El nu este pătruns de nimic. El se află și în exterior și în interior, detașat (avacchinna) și neîntrerupt (nirantara).
  15. सूक्ष्मत्वात्तददृश्यत्वान्निर्गुणत्वाच्च योगिभिः। आलम्बनादि यत्प्रोक्तं क्रमादालम्बनं भवेत्॥
    • sūkṣmatvāt – tad + adr̥śyatvān – nirguṇatvāc – ca yogibhiḥ, ālambana + ādi yat + proktaṁ kramād – ālambanaṁ bhavet.
    • Suportul meditației (ālambana) trebuie să fie ales în mod gradat, așa cum a fost arătat de către yogini. Suportul meditației (ālambana) etc. depinde de subtilitatea (sūkṣma), invizibilitatea (adr̥śya) și lipsa de atribute (nirguṇa) a acestuia.
  16. सतताऽभ्यासयुक्तस्तु निरालम्बो यदा भवेत्। तल्लयाल्लीयते नान्तर्गुणदोषविवर्जितः॥
    • satatā – abhyāsa + yuktas – tu nirālambo yadā bhavet, tal + layāl – līyate na – antar + guṇa + doṣa + vivarjitaḥ.
    • Printr-o practică constantă, meditația își pierde suportul din cauza disoluției acestuia. Numai în acel moment, practicantul, lipsit de virtute-păcat, se contopește cu Acesta (i.e. brahman).
  17. विषविश्वस्य रौद्रस्य मोहमूर्च्छाप्रदस्य च। एकमेव विनाशाय ह्यमोघं सहजामृतम्॥
    • viṣaviśvasya raudrasya moha + mūrcchāpradasya ca, ekam – eva vināśāya hy – amoghaṁ sahaja + āmr̥tam.
    • Pentru distrugerea Universului năvalnic, care produce starea de inconștiență caracteristică confuziei, există un singur remediu eficace: ambrozia naturaleții (sahaja amr̥ta).
  18. भावगम्यं निराकारं साकारं दृष्टिगोचरम्। भावाभावविनिर्मुक्तमन्तरालं तदुच्यते॥
    • bhāva + gamyaṁ nirākāraṁ sākāraṁ dr̥ṣṭi + go + caram, bhāva + abhāva + vinirmuktam – antarālaṁ tad – ucyate.
    • Ceea ce-i fără formă este conceput de minte, ceea ce-i cu formă este accesibil văzului – cel care s-a eliberat cu totul de existență-non-existență este numit Intermediarul.
  19. बाह्यभावं भवेद्विश्वमन्तः प्रकृतिरुच्यते। अन्तरादन्तरं ज्ञेयं नारिकेलफलाम्बुवत्॥
    • bāhya + bhāvaṁ bhaved – viśvam – antaḥ prakr̥tir – ucyate, antarād – antaraṁ jñeyaṁ nārikela + phala + ambuvat.
    • Existența exterioară este numită Univers, existența interioară este numită prakr̥ti. De aceea, cunoaște ce este interior (puruṣa / brahman) interiorului (prakr̥ti), aidoma apei din inima nucii de cocos!
  20. भ्रान्तिज्ञानं स्थितं बाह्यं सम्यग्ज्ञानं च मध्यगम्। मध्यान्मध्यतरं ज्ञेयं नारिकेलफलाम्बुवत्॥
    • bhrānti + jñānaṁ sthitaṁ bāhyaṁ samyag + jñānaṁ ca madhyagam, madhyān – madhyataraṁ jñeyaṁ nārikela + phala + ambuvat.
    • Cunoașterea eronată (bhrānti) se află în exterior, cunoașterea adevărată (samyañc) se află în interior – de aceea cunoaște interiorul (brahman) interiorului, aidoma apei din inima nucii de cocos!
  21. पौर्णमास्यां यथा चन्द्र एक एवातिनिर्मलः। तेन तत्सदृशं पश्येद्द्विधादृष्टिर्विपर्ययः॥
    • paurṇamāsyāṁ yathā candra eka eva – atinirmalaḥ, tena tat + sadr̥śaṁ paśyed – dvidhā + dr̥ṣṭirviparyayaḥ.
    • Așa cum în noaptea cu Lună plină există doar o singură Lună, preacurată în pofida tuturor reflexiilor dintr-o apă, tot așa trebuie privit Acesta (brahman) de către acela (jīva), vederea dualistă fiind eronată.
  22. अनेनैव प्रकारेण बुद्धिभेदो न सर्वगः। दाता च धीरतामेति गीयते नामकोटिभिः॥
    • anena – eva prakāreṇa buddhi + bhedo na sarva + gaḥ, dātā ca dhīratāmeti gīyate nāma + koṭibhiḥ.
    • Privind în acest mod dualist, intelectul (buddhi) divizat nu mai este atotcunoscător. Dăruitorul este cântat, pentru înțelepciunea Sa, cu milioane de nume.
  23. Chiar dacă este ignorant ori învățat, yoginul devenind detașat de saṁsāra prin grația înțelepciunii maestrului, realizează pe de-a-ntregul adevărul suprem.
  24. Cel care obține starea supremă, eliberat cu totul de atracție-repulsie, devotat bunăstării tuturor ființelor – deține pe deplin Cunoașterea.
  25. Întocmai cum spațiul vasului care se sparge se contopește cu spațiul nelimitat, tot astfel și yoginul, când nu mai are trup, se contopește cu propria-i esență – ātman.
  26. Se spune că soarta celor devotați acțiunii este pe măsura gândului de pe urmă; dar nu s-a spus că soarta celor devotați practicii Yoga ar fi asemenea gândului de pe urmă.
  27. Calea celor devotați acțiunii (karman) poate fi exprimată cu ajutorul organului fonației, dar calea yoginilor este inexprimabilă deoarece este transcendentală.
  28. Cunoscând în acest fel calea yoginilor, nu mai este posibilă deducția că acea cale este specifică yoginilor. Realizarea (siddhi) lor supremă se produce de la sine prin abandonarea acestei plăsmuiri mentale (vikalpa).
  29. Oriunde ar muri yoginul, într-un loc sacru sau în casa unui servitor, nu va renaște fiindcă se contopește cu supremul brahman.
  30. Cel care și-a văzut propria-i esență naturală (sahaja) ca fiind nenăscută și de neînțeles, chiar dacă obține ceea ce și-a dorit, nu este atins de consecințele negative. Prin absența acestor consecințe negative, acțiunea nu va mai produce nici un fel de karman – astfel cel care-și controlează pasiunile (saṁyamin) sau ascetul (tapasvin) nu este niciodată legat.
  31. Yoginul obține pe de-a-ntregul acest Sine suprem, pur, fără egal, fără formă, fără suport, netrupesc, fără dorințe, lipsit de perechile de atribute antagonice, lipsit de iluzie și cu puterea neîngrădită de nimic.
  32. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem, acolo unde nu există Veda, inițiere sau tundere, maestru sau discipol, perfecțiune a simbolurilor grafice sau postúri ale mâinilor (mudrā) – acolo nu strălucește decât ātman.
  33. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem acolo unde nu există inițieri precum śambhava, śāktika ori manava, sine lipsit de trup, formă ori membre precum picior etc., și care nu este nici aidoma vasului de lut ce are un început (ārambha) și un sfârșit (niṣpatti).
  34. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem, din a cărui proprie natură este produs Universul celor mișcătoare și nemișcătoare, în care rezidă și în care se dizolvă, asemenea spumei care apare și dispare în apă.
  35. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem, care este lipsit de cunoaștere-ignoranță și care nu poate fi obținut prin obturarea nărilor (prāṇāyāma), fixarea privirii (trāṭaka), postură (āsana) și nici prin folosirea traseelor energetice (nāḍī).
  36. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem, care este lipsit de calități precum diversitate, unitate, diversitate-unitate luate împreună, ori ca fiind un altul, nu are lungime, nu este mare, mic ori foarte mic, este lipsit de cunoaștere, nu este cunoscut și nici nu are asemănare.
  37. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem – fie că este saṁyamin, fie că nu este saṁyamin; fie că este saṁgrahin, fie că nu este saṁgrahin; fie că este făptuitor, fie că nu este făptuitor.
  38. Yoginul obține pe deplin acest Sine suprem – care nu este intelect, ego, minte, simț, element subtil, cele 5 elemente sensibile, trup și nici de natura văzduhului nu este.
  39. Yoginul nu poate să obțină starea supremului Sine prin prescripția vedică (ritual) ori prin controlul minții (Yoga) – aceasta este obținută doar prin conștiința lipsită de diferențe. Puritatea-impuritatea, meditația fără formă – totul poate fi practicat de yogin chiar dacă este interzis.
  40. Cum ar putea exista vreo învățătură a maestrului acolo unde mintea și cuvântul nu au putere să spună cu adevărat nimic? Realitatea strălucește pe deplin pentru cel care este unit cu învățătura maestrului despre Acesta (tat).

Aici se încheie al doilea capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya, numit ”Învățătură despre cunoașterea de sine”.