Skip to content

Avadhūta-gītā III

  1. – Dacă distincția dintre calitate și absența calității nu există câtuși de puțin – atunci cum aș putea eu să-L ador pe Śiva cel fără de formă, lipsit de atracție-repulsie, pur, care nu este supus expansiunii, lipsit și de calitate și de absența calității, atotpatrunzător, înzestrat cu nenumărate forme?
  2. Śiva este dintotdeauna lipsit de culori precum alb etc; supremul Śiva este cu adevărat efectul și cauza acestui Univers. Eu fiind lipsit de orice îndoială sunt egalul lui Śiva. O, dragă prietene! cum aș putea să mă închin la propriu-mi ātman în ātman?
  3. Cu rădăcină ori fără rădăcină – eu sunt manifestat dintotdeauna; cu fum ori fără fum – eu sunt manifestat dintotdeauna; cu lumină ori fără lumină – eu sunt manifestat dintotdeauna. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  4. Cum aș putea oare să vorbesc aici despre El ca având dorință ori fără dorință? Cum aș putea oare să vorbesc aici despre El ca fiind atașat ori detașat? Cum aș putea oare să vorbesc aici despre El ca fiind lipsit de substanțialitate ori de nesubstanțialitate? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  5. Cum aș putea oare să vorbesc despre Întreg ca fiind de natură non-duală? Cum aș putea oare să vorbesc despre Întreg ca având natură proprie duală? Cum aș putea oare să vorbesc despre Întreg ca fiind etern ori trecător? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  6. Nici sensibil dar nici subtil; nici plecat dar nici venit; nici cu început, mijloc ori sfârșit; nici transcendent dar nici imanent – cu adevarat grăiesc Adevarul, care este Realitatea supremă: eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  7. Cunoaște toate instrumentele (indriya) ca fiind aidoma efemerului nor! Cunoaște toate obiectele simțurilor ca fiind aidoma efemerului nor! Cunoaște-L pe Unul care este pur, cum că nu-i nici legat, nici liber! Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  8. Tată! Eu nu sunt greu de cunoscut, dar nici ascuns în cunoaștere. Tată! Eu nu sunt greu de perceput, dar nici ascuns în perceptibil. Tată! Eu nu sunt ascuns în formele înconjuratoare. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  9. Sunt focul ce mistuie fapta și nefapta. Sunt focul ce mistuie suferința și plăcerea. Sunt focul ce mistuie trupescul și netrupescul. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  10. Eu sunt focul ce mistuie păcatul și virtutea. Eu sunt focul ce mistuie datoria și non-datoria. Eu sunt focul ce mistuie legătura și non-legătura. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  11. Copile! Nu sunt fără existență ori fără inexistență. Copile! Nu sunt fără unire ori fără despărțire. Copile! Nu sunt fără minte ori fără non-minte. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  12. Pentru mine nu există alegere precum iluzie-non-iluzie. Pentru mine nu există alegere precum suferință-non-suferință. Pentru mine nu există alegere precum lăcomie-non-lăcomie. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  13. Extinderea saṁsārei precum o plantă agățătoare nu este câtuși de puțin a mea.
    Bucuria neîntreruptei împliniri nu este câtuși de puțin a mea. Această încătușare datorată ignoranței, nu este câtuși de puțin a mea. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  14. Activitatea (rajas) din manifestarea lumii, nu este o modificare a mea. Inerția (tamas) din manifestarea suferinței, nu este o modificare a mea. Puritatea (sattva) care produce propria virtute, nu este o modificare a mea. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  15. Deoarece nu am nici un pic de egoism, nu există nici un fel de activitate care să genereze suferință și nefericire, nu există câtuși de puțin minte care să fie produsă de contactul cu suferința – eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  16. Sunt anihilarea atât a ceea ce este mișcător cât și a ceea ce este nemișcător – dar nu sunt nici decizie și nici indecizie! Sunt anihilarea atât a stării de veghe cât și a somnului – dar nu sunt nici bun, nici rău! Sunt anihilarea atât a esențialului cât și a neesențialului – dar nu sunt nici ceea ce se mișcă, nici ceea ce nu se mișcă! Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  17. Acesta nu este nici cunoscut, dar nici cunoscător, nici argument, dar nici speculație; acesta, fiind inaccesibil cuvântului, nu este nici mintea, dar nici intelectul – atunci cum aș putea să-ți descriu acest Adevăr? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  18. Realitatea supremă este fără diviziune ori unitate. Realitatea supremă nu-i interioară ori exterioară. Realitatea supremă e deasupra oricărei cauze, nefiind câtuși de puțin plăcerea ori obiectul plăcerii. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  19. Eu sunt Realitatea care-i neștirbită de atracție, repulsie etc. Eu sunt Realitatea care-i neștirbită de destin etc. Eu sunt Realitatea care-i lipsită de suferința provocată de saṁsāra. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  20. Dacă cele 3 stări nu există, atunci cum ar putea exista o a patra? Dacă cele 3 timpuri nu există atunci cum ar putea exista spațiul? Realitatea supremă e cea mai înaltă stare de pace. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  21. Nu am distincții precum lung ori scurt. Nu am distincții precum larg ori îngust. Nu am distincții precum ascuțit ori rotund. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  22. Nu am câtuși de puțin mamă, tată, fiu etc., nu am câtuși de puțin naștere ori moarte, nu am câtuși de puțin minte. Această Realitate supremă este neclintită și calmă. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  23. Fiind de natura infinitului, brahman nu poate fi conceput ca fiind pur sau impur; fiind de natura infinitului, brahman nu poate fi conceput ca fiind detașat sau atașat; fiind de natura infinitului, brahman nu poate fi conceput ca fiind nedivizat sau divizat. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  24. Dacă Realitatea supremă este pură și are o singură natură, atunci cum ar putea exista mulțimea de zei precum Brahmā etc., sau cum ar putea exista lăcașuri precum raiul etc.? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  25. Cum aș putea spune că brahman este pur, când este „nu acesta” și totuși nu este „nu acesta”? Cum aș putea spune că este pur, când este fără sfârșit și totuși are sfârșit? Cum aș putea spune că este pur, când este fără caracteristici și totuși are caracteristici? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  26. Eu săvârșesc de-a pururi acțiunea supremă a non-acțiunii. Sunt bucuria supremă care-i lipsită atât de detașare cât și de atașare. Sunt bucuria eternă care-i lipsită atât de trup cât și de absența trupului. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  27. Manifestarea Universului iluzoriu nu este modificarea mea. Manifestarea înșelăciunii și a ipocriziei nu este modificarea mea. Manifestarea adevărului și a minciunii nu este modificarea mea. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  28. Deși eu sunt atemporal precum crepuscul etc. – nu am disjuncții. Deși eu sunt fără interior și trezie – nu sunt surd-mut. Deși eu sunt fără plăsmuiri mentale – nu devin pur prin nici o dispoziție mentală ori trupească. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  29. Sunt imperturbabil – fiind lipsit atât de absența maestrului cât și de maestru. Sunt imperturbabil – fiind lipsit atât de absența minții cât și de minte. Sunt imperturbabil – cunoaște-mă astfel ca fiind mai presus de toate! Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  30. Fiind neîntrerupt, omogen și imperturbabil – cum aș putea spune că Acesta este un templu ori o pădure? Cum aș putea spune că Acesta este vădit ori nesigur? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  31. Strălucind dintotdeauna, Acesta este fără viață și fără moarte. Strălucind dintotdeauna, Acesta este fără cauză și fără absența cauzei. Strălucind dintotdeauna, Acesta este fără încătușare și fără eliberare. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  32. Eternul strălucitor este fără naștere. Eternul strălucitor este fără saṁsāra. Eternul strălucitor este fără moarte. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  33. Tu nu ai nume ori formă în ciuda tuturor descrierilor intuitive; Tu nu ai câtuși de puțin substanță fie ea diferențiată ori nediferențiată. O, minte nerușinată! Atunci cum poți să suferi? Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  34. Prietene, de ce plângi? Nu există bătrânețe și nici moarte. Prietene, de ce plângi? Nu există suferință a nașterii. Prietene, de ce plângi? Nu există transformare pentru tine. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  35. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai formă proprie. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai multe forme. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai vârstă. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  36. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai vârstă. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai minte. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai simțuri. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  37. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai pasiune. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai lacomie. Prietene, de ce plângi? Tu nu ai deziluzie. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  38. Cum de dorești suveranitate? Tu nu ai averi! Cum de dorești suveranitate? Tu nu ai soție! Cum de dorești suveranitate? Tu nu ai „al meu”! Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  39. Nașterea în Universul vizibil și fals nu este nici a ta, nici a mea. Aceasta nerușinată minte apare ca fiind multiplă. Acesta, care-i lipsit atât de diferențe cât și de non-diferențe, nu este nici al tău, nici al meu. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  40. Natura ta nu este detașarea, oricât de mică ar fi. Natura ta nu este atașamentul, oricât de mic ar fi. Natura ta nu este pasiunea, oricât de mică ar fi. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  41. În inima ta nu există meditator fiindcă tu nu ai samādhi. În inima ta nu există meditație fiindcă tu nu ai spațiu exterior. În inima ta nu există obiect al meditației fiindcă nu există nici substanță și nici timp. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  42. Ți-am descris tot ce este esențial: tu nu exiști; nu există nimic al meu; nu există nimic al lui mahat; nu există maestru și nici discipol – Realitatea supremă există prin propria-i voință naturală. Eu sunt ambrozia cunoașterii – samarasa asemenea văzduhului.
  43. Dacă eu sunt Unic și suprem, de natura văzduhului, atunci: cum ar putea exista un adevăr suprem care să fie de natura realității beatifice? Cum ar putea exista un adevăr suprem care să nu fie de natura beatitudinii? Cum ar putea exista în acest caz un adevăr suprem care să fie de natura cunoașterii și intuiției?
  44. Cunoaște unica conștiință ca fiind lipsită de aer și foc; cunoaște unica conștiință ca fiind lipsită de apa și pământ; cunoaște unica conștiință ca fiind lipsită de venire-plecare; cunoaște unica conștiință ca fiind atotpătrunzătoare precum spațiul.
  45. Natura mea nu este vidul, dar nici non-vidul; natura mea nu este pură, dar nici impură; nu sunt câtuși de puțin cu formă sau fără formă – sunt realitatea supremă a cărei natură este propria-i esență.
  46. Renunță la saṁsāra! Renunță la renunțare pe orice cale! Renunță la veninul renunțării și al non-renunțării! Ești pur, nemuritor, natural (sahaja) și neclintit!

Aici se încheie al treilea capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya, numit ”Învățătură despre cunoașterea de sine”.