Skip to content

Avadhūta-gītā V

  1. – Se spune că „OM” este asemenea văzduhului, el nefiind discernerea esenței dintre superior și inferior. Cum ar putea exista pronunțarea simultană a lui bindu și a cuvântului OM care reprezintă negarea atât a manifestatului cât și a nemanifestatului?
  2. Scripturile, începând cu „Acela ești Tu”, demonstrează în esență că „Acela ești Tu”. Tu ești lipsit de atribute (upādhi) fiind egal în toate! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  3. Fără inferior și fără superior – ești egal în toate! Fără exterior și fără interior – ești egal în toate! Fără unitate – ești egal în toate! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  4. Cel care este egal în toate este lipsit de cuvinte și de compunerea lor; El nu este dedus prin ritual sau prin reguli! El nu este dedus prin cauză și efect! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  5. El nu-i unirea dintre conștiență și inconștiență. El nu-i unirea dintre spațiu și absența spațiului. El nu-i unirea dintre timp și absența timpului – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  6. Nu există spațiul vasului și nici vasul! Nu există trupul ființei și nici ființa! Nu există distincție între cauză și efect! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  7. Nu există diferențiere precum scurt sau lung; nu există distincție precum rotund sau ascuțit. Există doar deplina și neîntrerupta stare de libertate – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  8. Ātman este fără vid și fără absența vidului! Ātman este fără puritate și fără absența purității! Ātman este fără întreg și fără absența întregului! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  9. Nu există distincții precum diferit ori asemenea! Nu există distincții precum exterior, interior sau legatura lor! Acesta, fiind egal în toate, este lipsit de dușmani și de prieteni! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  10. Nu este de natura discipolului ori a non-discipolului; nu este diferența dintre mișcător și nemișcător; există doar starea totală și neîntreruptă de libertate! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  11. Este lipsit și de forma și de absența formei; este lipsit și de diferențe și de absența diferențelor; este lipsit și de creație și de distrugere – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  12. Dacă nu există legături datorate lanțurilor numite virtutea (guṇa) și păcatul (aguṇa) – atunci de ce aș îndeplini îndatoririle referitoare la moarte și viață? Ātman este pur, fără pată și egal în toate – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  13. Este lipsit și de existență și de non-existență; este lipsit și de pasiune și de absența pasiunii; conștiința supremă este identică cu libertatea – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  14. Realitatea este realitate nediferențiată, lipsită atât de unire cât și de despărțire; fiind diferită de tot este în același timp egală în toate – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  15. Supremul este fără unire ori despărțire; supremul este fără cunoaștere ori ignoranță; este același fie că-i fără casa, cu casă ori doar cu un veșmânt – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  16. Transformarea și netransformarea sunt false; caracteristica și absența caracteristicii sunt false; iar dacă adevărul este că ”Supremul se află în sine” – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  17. Jīva este cu siguranță același pretutindeni; jīva este neîntrerupt în toate; el este cu adevărat ātman, cel neclintit și unic – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  18. Ignoranța este diferențierea celui Nediferențiat; ignoranța este îndoiala asupra Neîndoielnicului; iar dacă Unul-neîntrerupt este Cunoașterea – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  19. Nu există stare precum eliberarea ori încătușarea; nu există stare a virtuții ori stare a păcatului; nu există stare a plinului ori stare a vidului – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  20. Dacă Omniprezentul este lipsit atât de culoare cât și de absența culorii; dacă Omniprezentul este lipsit atât de cauză cât și de efect; dacă Omniprezentul este lipsit atât de unitate cât și de diviziune – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  21. Conștiința universală este neîntreruptă în toate; conștiința universală este neclintită-ntr-unul; conștiința universală este lipsită de oameni etc. – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  22. Omniprezentul transcende calitatea de a fi neîntrerupt în toate; omniprezentul transcende calitatea de a fi preapurul neclintit; omniprezentul este fără de zi și fără de noapte – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  23. Nu există apariția legăturii ori a eliberării; nu există apariția unirii ori a separării; nu există apariția argumentației ori a contra-argumentației! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  24. Este negat atât timpul cât și absența timpului; este negat atomul de eter, aer, foc etc.; doar unicul adevăr nu este negat – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  25. Este lipsit și de trup și de absența trupului; este lipsit și de somnul cu vise și de cel fără vise; este lipsit și de nume și de reguli – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  26. Omogen, vast, pur, asemenea văzduhului, este dincolo de atribute precum „pe deplin lipsit de toate” sau „asemenea în toate”. Omogen fiind, este lipsit de esență, non-esență și transformare – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  27. Este mai mult decât detașarea față de virtute și de viciu; este mai mult decât detașarea față de substanță și de non-substanță; aici este mai mult decât detașarea față de pasiune și de indiferență – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  28. Supremul, care este același în toate, este lipsit atât de bucurie cât și de tristețe, este lipsit atât de suferință cât și de absența suferinței. Realitatea supremă este lipsită atât de maestru cât și de discipol! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  29. Nu există vlăstar, esență ori absența esenței, nu există nimic mobil ori imobil, omogen ori divers, brahman fiind lipsit atât de rașiune cât și de absența rațiunii! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  30. Esența, concentrarea tuturor esențelor, este descrisă ca fiind diferită de propria conștiință – starea de instrumentalitate a percepției obiectelor fiind falsă! Atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  31. Dacă scripturile au declarat în multe feluri că acesta (Universul), fiind format din eter, aer, foc etc., este asemenea „apei cerbului” (mirajului), iar dacă ātman este unul, indivizibil și asemenea în toate – atunci de ce plângi în sine-ți, tu care ești egal în toate?
  32. Acolo unde nu se poate cunoaște nimic, imnurile vedice nu mai au nici o însemnătate. Supremul avadhūta fiind pur și cufundat în samarasa vorbește despre realitatea supremă.

Aici se încheie al cincilea capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya atunci când i-a comunicat lui Svāmī Kārtika ”Învățătura despre cunoașterea de sine”, numită ”Relatarea despre percepția imparțială”.