Skip to content

Avadhūta-gītā VI

  1. – De când scripturile au declarat în multe feluri că acesta (Universul) format din eter etc., precum și noi înșine, este ai­do­ma „apei cerbului”, iar dacă ātman este unul, ne­di­vi­zat și atot­con­ți­nă­tor – atunci cum ar putea exista com­pa­ra­ția și obiec­tul com­pa­rat?
  2. Supremul nu are diviziune dar nici unitate; supremul nu are activitate dar nici inactivitate; iar dacă este unul, nedivizat și atot­con­ți­nă­tor, atunci cum ar putea exista venerare ori asceză?
  3. Mintea este supremul indivizibil, atotpătrunzător, lipsit atât de vastitate cât și de absența vastității. Mintea este Śiva, in­di­vi­zi­bi­lul întreg – atunci cum s-ar putea acționa prin minte ori prin cuvânt?
  4. Este negarea distincției dintre zi și noapte; el este negarea distincției dintre răsărit și apus; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista Soarele, Luna sau focul?
  5. Distincția dintre pasiune și indiferență a dispărut; distincția dintre activitate și pasivitate a dispărut; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista diferența conștientă dintre exterior și interior?
  6. Dacă este lipsit și de esență și de aparență; dacă este lipsit și de vid și de plin; iar dacă este unul, nedivizat și atot­con­ți­nă­tor – atunci cum ar putea exista primul și cum ar putea exista ultimul?
  7. Dacă este negarea diferențelor și a asemănărilor; dacă este negarea cunoscătorului și a cunoscutului; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista a treia sau a patra stare?
  8. Adevărul nu este declarat ori nedeclarat! Adevărul nu este ceea ce e cunoscut ori ceea ce nu e cunoscut! Iar dacă este unul, nedivizat și atotconținător – atunci cum ar putea exista obiectele, simțurile, mintea ori intelectul?
  9. Eterul și aerul nu sunt adevărate; focul, apa și pământul nu sunt adevărate; iar dacă este unul, nedivizat și atotconținător – atunci cum ar putea exista norul sau cum ar putea exista apa?
  10. Dacă este negarea lumilor imaginate, dacă este negarea zeilor imaginați, iar dacă este unul, nedivizat și atotconținător – atunci cum ar putea exista diferențiere mentală între calitate și defect?
  11. Ātman este negarea morții și a imortalității! Ātman este negarea acțiunii și a inacțiunii! Iar dacă este unul, nedivizat și atot­con­ți­nă­tor – atunci cum ar putea vorbi cineva despre plecare și venire?
  12. Nu există distincție între puruṣa și prakr̥ti! Nu există distincție între cauză și efect! Iar dacă este unul, nedivizat și atotconținător – atunci cum s-ar putea spune că este bărbat sau femeie?
  13. Nu există suferința celei de a treia vârste; nu există virtuțile celei de a doua vârste; iar dacă este unul, nedivizat și atot­con­ți­nă­tor – atunci cum ar putea exista copilul, tânărul ori bătrânul?
  14. Cu adevărat supremul brahman este lipsit de cele patru etape ale vieții și de caste; cu adevărat supremul brahman este lip­sit de cauză și de agent; iar dacă este unul, nedivizat și atotconținător – atunci cum ar putea exista conștiința distrugerii ori a absenței distrugerii?
  15. Atât distrugerea cât și absența distrugerii sunt false; atât nașterea cât și absența nașterii sunt false; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista efemerul sau absența efemerului?
  16. Este distrugerea masculinului și a non-masculinului; este distrugerea femininului și a non-femininului; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista conștiința bucuriei sau a tristeții?
  17. Dacă supremul nu are iluzie ori dezgust; dacă supremul nu are îndoială ori părere de rău; iar dacă este unul, nedivizat și atot­con­ți­nă­tor – atunci cum ar putea exista „eu” sau „al meu”?
  18. Supremul este distrugerea virtuții și a viciului; supremul este distrugerea legării și a eliberării; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista aici conștiința suferinței sau a fericirii?
  19. Nu există distincție între sacrificator și sacrificiu; nu există distincție între foc și combustibil; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci spune cum ar putea exista rezultatele acțiunilor?
  20. Ātman este liber și de suferință și de fericire; ātman este liber și de mândrie și de umilință; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista conștiința atașării ori a detașării?
  21. Nu există modificări precum iluzie sau non-iluzie; nu există modificări precum lăcomie sau dărnicie; iar dacă este unul, ne­di­vi­zat și atotconținător – atunci cum ar putea exista conștiința diferențierii sau a absenței diferențierii?
  22. Oh! Nu exista câtuși de puțin „eu” ori „tu”, iar diferențierea după familie sau castă este falsă. Eu sunt cu adevărat Śiva, su­pre­mul adevăr – și astfel fiind, cui să mă plec?
  23. Este distrugerea distincției dintre maestru și discipol; este distrugerea noțiunii de instruire. Eu sunt cu adevărat Śiva, su­pre­mul adevăr – și în acest caz cui să mă plec?
  24. Nu există iluzia distincției trupurilor; nu există iluzia distincției lumilor. Eu sunt cu adevărat Śiva, supremul adevăr – și în acest caz cui să mă plec?
  25. Nu este câtuși de puțin pasional ori indiferent, fiind de fapt fără de pată, neclintit și pur. Eu sunt cu adevărat Śiva, su­pre­mul adevăr – și în acest caz cui să mă plec?
  26. Nu există distincții precum „cu trup” sau „fără trup”; atât ceea ce-i adorat cât și ceea ce nu-i adorat nu sunt adevărate. Eu sunt cu adevărat Śiva, supremul adevăr – și în acest caz cui să mă plec?
  27. În starea în care nu cunoaște nimic, cu siguranță ca imnurile vedice nu mai au nici o însemnătate. Supremul avadhūta fiind pur și scufundat în samarasa vorbește despre Adevăr.

Aici se încheie al șaselea capitol din Avadhūta gītā, compusă de Srī Dattātreya atunci când i-a comunicat lui Svāmī Kārtika ”Învățătura despre cunoașterea de sine”, numit ”Investigare asupra eliberării”.