Skip to content

Darśana-upaniṣad X

  1. Și tot așa, de aici încolo îți voi explica amănunțit contemplația (samādhi) care distruge oceanul existenței (saṁsāra). Samādhi generează conștiința unității dintre parama-ātman și jīva-ātman.
  2. Eternul și omniprezentul ātman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (māyā) și nu prin propria natură –
  3. Prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat: nu există cele 5 elemente, nu există transmigrare. Așa cum despre spațiul care este infinit se spune că este spațiul ulciorului ori că este spațiul mănăstirii (maṭha),
  4. Tot așa, despre ātman cei confuzi spun că ar fi de două feluri: jīva-ātman și īśvara-ātman. „Eu nu sunt trupul și nici prāṇa, nu sunt simțurile și nici mintea,
  5. Și deoarece Martorul este întotdeauna propria-mi natură, eu sunt Unul” – o, întâiule stătător între asceți! Această cunoaștere pe care ți-am descris-o acum este samādhi.
  6. „Acesta sunt Eu” – brahman, și nicidecum o entitate tranzitorie; nu mai este nimeni altcineva în afară de mine. Așa cum spuma, valurile etc. care apar neîncetat din ocean
  7. Se dizolvă apoi tot în ocean, la fel și Universul se dizolvă în Mine – de aceea mintea nu există cu adevărat și nici iluzia că Universul ar exista.
  8. Cel care crede că acest sine adevărat și propriu, care este parama-ātman, se manifestă, acela obține prin sine însuși și în mod direct nemurirea supremă – starea de puruṣa.
  9. Când în mintea yoginului strălucește necontenit Conștiința omniprezentă, el poate obține prin sine însuși starea de neseparare față de brahman.
  10. Când vede toate ființele doar în propriul său ātman, și-și vede propriul ātman în toate ființele – atunci el obține starea lui brahman.
  11. Când cel care se află în samādhi nu vede toate ființele, ființând cu Supremul ca Unul, el devine Unul.
  12. Când yoginul îl vede pe ātman ca fiind cu adevărat brahman iar întregul Univers doar iluzie (māyā), atunci el devine beatitudinea supremă (nirvāṇa).
  13. Și vorbindu-i astfel, acest mare ascet, domnul Dattātreya, îl făcu pe Sāṁkr̥ti să devină fericit doar prin propria-i natură și cu totul lipsit de orice frică.

Astfel a fost partea a zecea.
Aceasta este Darśana-upaniṣad.