Skip to content

Darśana-upaniṣad II

  1. Asceza (tapas), mulțumirea (saṁtoṣa), credința în existența lui brahman (āstikya), dăruirea (dāna), adorarea Domnului (īśvara-pūjana), ascultarea textelor vedāntine (siddhānta-śravaṇa), sfioșenia (hrī), credința (mati), rugăciunea (japa) și legământul (vrata) –
  2. Acestea sunt cele 10 tipuri de niyama declarate de tradiție. – Ascultă! pe acestea ți le voi spune pe rând. Prin metode descrise în Vede, precum kr̥cchra, cāndrāyana etc., se realizează
  3. Mortificarea trupului (tapas) – așa este prezentată asceza de către înțelepți. Sau, din alt punct de vedere, asceza este răspunsul la întrebările: „Ce este mokṣa?”, „Cum și de către cine este cucerită saṁsāra?” –
  4. Așa declară învățații reflectând asupra înțelesurilor cuvântului tapas. Mulțumirea oamenilor apărută constant din ceea ce obțin în mod spontan
  5. Este această saṁtoṣa – așa o cunosc învățații care se bizuie doar pe experiență (parijñāna). Acel lucru plăcut pe care poate să-l obțină, fiind indiferent la obiectele simțurilor până în momentul realizării lui brahman,
  6. Cel al cărui atașament față de obiectele simțurilor a dispărut cu totul – așa cunosc ei suprema saṁtoṣa. Credința în śruti și smr̥ti este numită āstikya.
  7. Dăruirea cu respect (śraddhā) a averii obținute în mod corect, sau a oricărui lucru oferit unui om cunoscător în Vede, atunci când acesta are nevoie – este declarată de mine ca fiind dāna.
  8. Adorarea Domnului (īśvara-pūjana) este inima (gândul) liberă de patimă etc., cuvântul neîntinat de minciună etc., fapta lipsită de violență etc.
  9. Adevărata existență, cunoașterea eternă, beatitudinea supremă (parānanda), Realitatea interioară absolută și stabilă – toate acestea sunt cunoscute de înțelepți ca fiind esența ascultării Vedāntei.
  10. Rușinea care apare atunci când yoginul e pe cale de a săvârși o faptă reprobabilă – conform atât obiceiurilor sacre cât și celor profane – este numită hrī.
  11. Mati este credința (śraddhā) în cele prescrise de Vede, fără nici o legatură cu alte învățături, chiar dacă acestea ar fi transmise de un maestru.
  12. Japa este menționată ca fiind practicarea mantra-ei potrivit metodei prescrise de Vede. Astfel, în Kalpasūtre, Vede, Dharma-śāstre, Purāṇe
  13. Și Itihāse este enunțată acea japa de care îți spuneam. Japa este descrisă ca fiind de două feluri: verbală (vācika) și mentală (manasa).
  14. Vācika este detaliată ca fiind de două feluri: șoptită și cu voce tare. Natura duală a celei mentale e datorată deosebirii dintre gândire (manana) și meditație (dhyāna).
  15. Japa murmurată este de o mie de ori mai eficace decât cea spusă cu voce tare. La fel, japa mentală este de o mie de ori mai eficace decât cea murmurată.
  16. Japa cu voce tare conferă, așa cum s-a spus, împlinirea; însă dacă mantra murmurată este auzită de ureche straină, ea devine atunci ineficientă.

Astfel a fost partea a doua.