Skip to content

Darśana-upaniṣad

Kindle

– Dattātreya –

– I –

  1. Domnul Dattātreya este marele yogin, binefăcătorul creaturilor, Mahāviṣṇu – cel cu 4 brațe – inițiat pe deplin în Yoga.
  2. Discipolul său pe nume Sāṃkṛti, cel mai bun dintre asceți, întrutotul devotat și smerit, cu palmele deschise unite în semn de respect l-a întrebat în taină pe maestru:
  3. – Doamne! dezvăluie-mi îndeaproape Yoga, cea împărțită în 8 (Aṣṭāṅga-yoga) căci eu vreau să devin izbăvit în viață (jīvanmukta) doar prin această cunoaștere.
  4. – Sāṃkṛti, ascultă! Voi revela învățătura sistemului Aṣṭāṅga-yoga: yama, niyama, āsana,
  5. O, brahmanule! Prāṇāyāma, suprema pratyāhāra, dhāraṇā, dhyāna și cea de a opta, o sfântule, samādhi.
  6. Cele 10 tipuri de yama sunt: nonviolența (ahiṃsā), adevărul (satya), onestitatea (asteya), castitatea (brahmacarya), compasiunea (dayā), dreapta purtare (ārjava), calmul (kṣamā), hotărârea (dhṛti), moderația în alimentație (mitāhāra) și curățenia (śauca).
  7. – O, tu cel atât de înfrânat! negreșit absența violenței – manifestată prin gând (manas), cuvânt și faptă – este calea expusă în Vede; altă cale nu există.
  8. – O, sfântule! noțiunea (kalpa) aceasta: „ātman este omniprezent, indivizibil și intangibil”, așa cum a fost descrisă de cunoscătorii Vedāntei, este non-violența.
  9. – O, stăpân al asceților! Adevărul este rostirea a ceea ce vezi, auzi sau miroși prin organele de simț precum ochiul etc.. Înțeleptule! doar acesta este Adevărul.
  10. Desăvârșiții cunoscători ai Vedāntei au rostit Adevărul suprem astfel: „Tot ceea ce există este supremul brahman, și nu există altul în afară de el”.
  11. Înțelepții cunosc asteya ca fiind deplina renunțare mentală la tot: de la firul ierbii, piatra prețioasă, aur, până la dorința eliberării finale.
  12. – O, mare sfânt! „Asteya este absența practicii comune oamenilor de a nega existența lui ātman în propriul sine” – revelată astfel de cunoscătorii lui ātman.
  13. Castitatea (brahmacarya) este definită ca fiind evitarea totală a femeilor, și chiar a propriei soții atunci când se află în perioada menstruală, cu fapta, cu vorba și cu gândul.
  14. – Mare ascet! Castitatea (brahmacarya) este demersul minții în ființa lui brahman. „Toate ființele să fie tratate cu fapta, cu vorba și cu gândul așa cum este tratat propriul ātman” –
  15. Această prescripție este compasiunea (dayā) – așa a fost descrisă de cunoscătorii Vedāntei. Fiul, soția, prietenul, adversarul și propriul sine să fie întotdeauna
  16. O singură natură – o, sfântule! așa este descrisă de mine această dreaptă purtare (ārjava). Atunci când yoginul este încolțit de dușmani prin faptă, cuvânt ori gând,
  17. dispariția agitației intelectului este calmul (kṣamā) – o, cel dintâi dintre asceți! „Eliberarea din saṃsāra se face doar prin Veda” –
  18. Hotărârea fiind împlinirea acestei cunoașteri. Așa e descrisă hotărârea de către cunoscătorii Vedelor; sau prin neclintirea minții întru: „Eu sunt ātman și nu altceva”.
  19. Yoginul trebuie să mănânce puțin și curat astfel încât cea de a patra parte a stomacului să rămână goală – aceasta este alimentația cumpătată potrivit școlii Yoga.
  20. – O, mare ascet! Îndepărtarea impurităților propriului trup cu ajutorul pământului și a apei este această curățenie (śauca) considerată de înțelepți ca fiind exterioară minții.
  21. Puritatea interioară revelată de învățători este realizarea afirmației „eu sunt pur” etc. Dacă extrema impuritate și extrema puritate, atât ale trupului (exterioară) cât și ale întrupatului (interioară),
  22. Sunt cunoscute doar din lăuntru, atunci, cui îi este atribuită puritatea? Acel om care, abandonând puritatea cunoașterii (i.e. interioară), se bucură în cea exterioară
  23. – O, preavirtuosule! acela este un ignorant, fiindcă lepădând aurul, alege rugina. Yoginul care și-a dus la bun sfârșit îndatoririle și este mulțumit (tṛpta) doar cu ambrozia cunoașterii (jñāna-amṛta)
  24. Nu mai are nimic de îndeplinit, căci dacă ar mai avea ceva, înseamnă că el nu este cunoscătorul adevăratei naturi a lui ātman. Pentru cei ce-l cunosc pe ātman nu mai există nimic de făcut în cele trei lumi.
  25. – O, sfântule! De aceea străduiește-te ca prin practica non-violenței etc., să dobândești înțelepciunea (jñāna) prin care să-l cunoști pe ātman ca fiind mereu același brahman.

Astfel a fost partea întâi.


– II –

  1. Asceza (tapas), mulțumirea (saṃtoṣa), credința în existența lui brahman (āstikya), dăruirea (dāna), adorarea Domnului (īśvara-pūjana), ascultarea textelor vedāntine (siddhānta-śravaṇa), sfioșenia (hrī), credința (mati), rugăciunea (japa) și legământul (vrata) –
  2. Acestea sunt cele 10 tipuri de niyama declarate de tradiție. – Ascultă! pe acestea ți le voi spune pe rând. Prin metode descrise în Vede, precum kṛcchra, cāndrāyana etc., se realizează
  3. Mortificarea trupului (tapas) – așa este prezentată asceza de către înțelepți. Sau, din alt punct de vedere, asceza este răspunsul la întrebările: „Ce este mokṣa?”, „Cum și de către cine este cucerită saṃsāra?” –
  4. Așa declară învățații reflectând asupra înțelesurilor cuvântului tapas. Mulțumirea oamenilor apărută constant din ceea ce obțin în mod spontan
  5. Este această saṃtoṣa – așa o cunosc învățații care se bizuie doar pe experiență (parijñāna). Acel lucru plăcut pe care poate să-l obțină, fiind indiferent la obiectele simțurilor până în momentul realizării lui brahman,
  6. Cel al cărui atașament față de obiectele simțurilor a dispărut cu totul – așa cunosc ei suprema saṃtoṣa. Credința în śruti și smṛti este numită āstikya.
  7. Dăruirea cu respect (śraddhā) a averii obținute în mod corect, sau a oricărui lucru oferit unui om cunoscător în Vede, atunci când acesta are nevoie – este declarată de mine ca fiind dāna.
  8. Adorarea Domnului (īśvara-pūjana) este inima (gândul) liberă de patimă etc., cuvântul neîntinat de minciună etc., fapta lipsită de violență etc.
  9. Adevărata existență, cunoașterea eternă, beatitudinea supremă (parānanda), Realitatea interioară absolută și stabilă – toate acestea sunt cunoscute de înțelepți ca fiind esența ascultării Vedāntei.
  10. Rușinea care apare atunci când yoginul e pe cale de a săvârși o faptă reprobabilă – conform atât obiceiurilor sacre cât și celor profane – este numită hrī.
  11. Mati este credința (śraddhā) în cele prescrise de Vede, fără nici o legatură cu alte învățături, chiar dacă acestea ar fi transmise de un maestru.
  12. Japa este menționată ca fiind practicarea mantra-ei potrivit metodei prescrise de Vede. Astfel, în Kalpasūtre, Vede, Dharma-śāstre, Purāṇe
  13. Și Itihāse este enunțată acea japa de care îți spuneam. Japa este descrisă ca fiind de două feluri: verbală (vācika) și mentală (manasa).
  14. Vācika este detaliată ca fiind de două feluri: șoptită și cu voce tare. Natura duală a celei mentale e datorată deosebirii dintre gândire (manana) și meditație (dhyāna).
  15. Japa murmurată este de o mie de ori mai eficace decât cea spusă cu voce tare. La fel, japa mentală este de o mie de ori mai eficace decât cea murmurată.
  16. Japa cu voce tare conferă, așa cum s-a spus, împlinirea; însă dacă mantra murmurată este auzită de ureche straină, ea devine atunci ineficientă.

Astfel a fost partea a doua.


– III –

  1. Svastika, go-mukha, padma, vīra și siṃha-āsana, bhadra și mukta-āsana, mayūra-āsana și
  2. Sukha-āsana sunt numele celor 9 posturi – o, întâiule stătător între înțelepți! Plasând tălpile picioarelor între genunchi și coapse,
  3. Yoginul trebuie să țină trupul, gâtul și capul drepte – așa este practicată dintotdeauna svastika-āsana.Se pune pe partea stângă glezna dreaptă și, astfel stând, mâinile sunt înnodate pe partea posterioară;
  4. La fel se pune stângul peste partea dreaptă – așa a fost descrisă go-mukha-āsana. Yoginul trebuie să apuce cu ambele mâini cele două degete mari ale picioarelor în ordine inversă și pe deasupra lor,
  5. Și, – o, înțelept întâi stătător între brāhmani! punând încrucișat cele două tălpi ale picioarelor deasupra coapselor – realizează padma-āsana, cea care alungă frica tuturor bolilor.
  6. Piciorul stâng trebuie pus pe coapsa dreaptă; iar trupul trebuie ținut drept – aceasta este numită vīra-āsana. Trebuie să pună gleznele sub scrot pe cele două părți ale frenului, glezna stângă pe partea dreaptă și la fel glezna dreaptă pe cealaltă parte. Plasând mâinile pe genunchi, cu degetele desfăcute, gura deschisă și limba scoasă, trebuie să privească vârfului nasului cu mintea concentrată – aceasta este siṃha-āsana pe care yoginii au recomandat-o întotdeauna.
  7. Trebuie să pună gleznele sub scrot pe cele două părți ale frenului, glezna stângă pe partea stângă și de asemenea glezna dreaptă pe partea dreaptă, ținând ferm cu ambele mâini talpile picioarelor, stând pe deplin neclintit –
  8. Aceasta este bhadra-āsana distrugătoarea tuturor bolilor – pe care yoginii desăvârșiți (siddha) o mai numesc și gorakṣa-āsana. Presând cu grijă frenul, pe partea dreaptă cu cealaltă gleznă (i.e. stânga) și
  9. Pe partea stângă cu glezna dreaptă – aceasta este mukta-āsana. Glezna stângă fiind plasată deasupra organului genital este acoperită, prin presare,
  10. De către cealaltă gleznă – aceasta este mukta-āsana, înțeleptule! – O, cel dintâi dintre înțelepți! Yoginul trebuie să pună vârfurile coatelor de ambele părți ale ombilicului,
  11. Punând ambele palme ale mâinilor pe pământ, stă cu capul sprijinit într-un singur punct asemeni unui băț, cu trupul și picioarele ridicate în aer – aceasta este mayūra-āsana, distrugătoarea tuturor păcatelor.
  12. Sukha-āsana este calea prin care sunt produse deopotrivă plăcerea (sukha) și fermitatea trupului (dhairya), fiind prescrisă pentru a fi practicată de cel neputincios.
  13. Cele trei lumi sunt cucerite prin stăpânirea posturilor, iar prāṇāyāma însoțește întotdeauna această practică.

Astfel a fost partea a treia.


– IV –

  1. Trupul măsoară doar 96 de degete înălțime iar în centrul trupului se află focul strălucitor precum aurul topit.
  2. – Sāṃkṛti! adevărul cu privire la poziția „triunghiului” (mūlādhāra) în trupul oamenilor a fost spus de către siddha: la 2 degete mai sus de anus și la 2 degete mai jos de penis.
  3. – O, cel dintâi dintre înțelepți, Sāṃkṛti! cunoaște centrul trupului oamenilor. Kanda (nodul) se află la 9 degete față de mūlādhāra, având
  4. – O, întâiule stătător între înțelepți! 4 degete lățime și lungime (i.e. diametru), asemănător ca formă cu oul de găină sălbatică, și este învelit cu piele etc.
  5. – Întâiule stătător între înțelepți! „La mijlocul trupului se află ombilicul (nābhi)” – așa a fost descris trupul de către cunoscătorii sistemului Yoga. Suṣumnā nāḍī a fost revelată ca aflându-se în centrul „nodului” (kanda).
  6. – Întâiule stătător între înțelepți! Traseele energetice se află de jur împrejurul acestui nod și sunt în număr de 72.000, dintre care 14 sunt mai importante:
  7. Suṣumnā, piṅgalā & iḍā, sarasvatī, pūṣā & varuṇā, hastijihvā, yaśasvinī,
  8. Alambusā & kuhū, viśvodarā, payasvinī, śaṅkhinī & gāndhārā sunt principalele 14 nāḍī.
  9. Dintre acestea, 3 sunt mai importante (i.e. suṣumnā, iḍā, piṅgalā); dintre acestea 3, una are importanță majoră și este numită brahmā-nāḍī (suṣumnā) de către asceții cunoscători în Vedānta.
  10. – O, preavirtuosule! suṣumnā străbate coloana vertebrală, fiind numită și vīṇā-daṇḍa, și se termină în creștetul capului.
  11. – O, ascetule, cel mai bun dintre asceți! locul lui Kuṇḍalī se află la 2 degete sub nodul ombilicului (nābhi-kanda). Această Kuṇḍalī este de natura celor 8 prakṛti.
  12. Kuṇḍalī, nemișcându-se, stă întotdeauna încolăcită precum un șarpe de jur împrejurul nodului controlând corecta și constanta lucrare a suflului, a apei, a hranei etc.
  13. – O, sfântule! Kuṇḍalī acoperă cu propria-i gură intrarea în „apertura lui Brahmā” (brahmā-randhra). La stânga de suṣumnā stă iḍā iar la dreapta piṅgalā;
  14. Sarasvatī & kuhū stau pe lângă suṣumnā; gāndhārā & hastijihvā stau în fața și în spatele lui iḍā;
  15. Pūṣā & yaśasvinī sunt plasate în fața și în spatele lui piṅgalā; între kuhū & hastijihvā stă viśvodarā.
  16. Între yaśasvinī & kuhū stă varuṇā; între pūṣā & sarasvatī se spune că stă yaśasvinī;
  17. Între gāndhārā & sarasvatī se spune că stă śaṅkhinī; alambusā se întinde până la anus (pāyu) și atinge centrul lui kanda;
  18. Kuhū se află situată în partea din față a suṣumnā-ei, strălucitoare precum Luna plină; nāḍī piṅgalā care se află dedesubt și deasupra, ajunge până la extremitatea dreaptă (yamya) a nasului (i.e. nara dreaptă),
  19. Iar iḍā, o întâiule stătător între asceți! ajunge până la extremitatea stângă (savya). Yaśasvinī ajunge până la extremitatea degetului mare de la piciorul stâng (vāma);
  20. Pūṣā ajunge până la extremitatea ochiului stâng (vāma) și acționează prin spatele traseului energetic piṅgalā; payasvinī ajunge până la extremitatea urechii drepte (yamya) – spun înțelepții.
  21. – O, ascetule! la fel, sarasvatī urcă până la vârful limbii; în chip asemănător, și hastijihvā ajunge până la extremitatea degetului mare al piciorului drept (savya).
  22. Traseul energetic numit śaṅkhī ajunge până la extremitatea urechii stângi (savya); gāndhārā ajunge până la extremitatea ochiului drept (savya) – spun cunoscătorii Vedāntei.
  23. Traseul energetic numit viśvodarā se află situat în centrul lui kanda. Prāṇa, apāna, la fel vyāna, samāna și de asemenea udāna,
  24. Nāga & kūrma, kṛkara, devadatta & dhanaṃjaya – aceste 10 sufluri (vāyu) curg prin toate traseele energetice.
  25. – O, tu preavirtuosule ascet! cele mai importante dintre acestea sunt cele 5, prāṇa etc.; dintre acestea 5 cea numita prāṇa, ca de altfel și apāna, sunt demne de venerat; dintre acestea 2 prāṇa este mai importantă.
  26. – O, cel dintâi dintre asceți! suflul numit prāṇa se mișcă întotdeauna prin mijlocul nasului, apoi al gâtului, prin mijlocul inimii (hṛd) ajungând în mijlocul ombilicului (nābhi).
  27. – O, tu preavirtuosule! Apāna se mișcă prin ombilic (nābhi) în întregul abdomen, apoi prin anus, șolduri și coapse (ūru) ajunge la genunchi (jānu) și tibii.
  28. – O, cel dintâi dintre asceți! Vyāna se mișcă prin mijlocul urechilor și a ochilor în prāṇa sthāna care se afla în gât, și de asemenea prin protuberanțele celor 2 glezne.
  29. Acea [suflu] numită udāna trebuie cunoscută ca fiind în ambele picioare și în ambele mâini. Fără nici o îndoială că samāna, deși nemișcată, pătrunde întregul trup.
  30. Celelalte 5 sufluri, nāga etc., se află în piele, oase etc. – O, Sāṃkṛti! acțiunile suflului prāṇa sunt: expirul, inspirul, tușitul și transpiratul.
  31. – O, cel dintâi dintre asceți! acțiunile suflului numit apāna sunt: eliminarea fecalelor, urinei etc. iar samāna armonizează toate acestea.
  32. – O, ascetule! Udāna face, neîndoielnic, ca totul să meargă în sus iar vyāna este descrisă de cunoscătorii Vedāntei ca producând un anumit sunet.
  33. – O, Sāṃkṛti, mare ascet! calitățile suflului numit nāga sunt descrise de către cunoscătorii Vedāntei ca fiind eructarea, vomitarea etc.; iar acțiuni precum strălucirea, mucozitatea nazală etc. sunt descrise ca fiind ale suflului dhanaṃjaya.
  34. – O, Stăpân al învățaților! închiderea ochilor etc. sunt acțiuni ale suflului kūrma iar foamea și setea sunt ale suflului kṛkara; somnolența este descrisă ca fiind acțiunea suflului devadatta.
  35. – Ascetule! Suṣumnā are drept zeitate pe Śiva; iḍā are drept zeitate pe Hari; piṅgalā pe Brahmā; sarasvatī pe Virāj;
  36. Se spune că: pūṣā are drept zeitate pe Pūṣan; varuṇā are drept zeitate pe Vāyu; iar suflul numit hastijihvā are drept zeitate pe Varuṇa ;
  37. – Întâiule stătător între înțelepți! yaśasvinī are drept domn Soarele (Bhāskara); alambusā este descrisă ca având drept zeitate pe Varuṇa, domnul apelor;
  38. Kuhū se spune că are drept zeitate Foamea; gāndhārī are drept zeitate Luna (Candra); śaṅkhinī, la fel (Luna); payasvinī are drept zeitate Prajāpati;
  39. Iar suflul numit viśvodarā are drept zeitate pe domnul Pāvaka. – O, mare ascet! Se știe că Luna se mișcă neîntrerupt prin iḍā.
  40. – O, ascetule, cel mai bun între cunoscătorii Vedelor! La fel și Soarele se mișcă neîntrerupt în piṅgalā. Acea trecere a suflului din piṅgalā în iḍā
  41. – O, ascetule! este numită de către cunoscătorii Vedāntei ca fiind „calea nordică”, iar acea trecere a suflului prāṇa din iḍā în piṅgalā
  42. Este numită de scripturi „calea sudică în piṅgalā”. Atunci când prāṇa ajunge la locul de întâlnire dintre iḍā și piṅgalā,
  43. – O, tu cel dintâi dintre întrupați și cel mai bun dintre învățați! Atunci se spune că are loc „în trup joncțiunea Soarelui cu Luna” (amāvāsyā). Când prāṇa intră în mūlādhāra
  44. – O, tu cel dintâi dintre asceți! Atunci asceții spun că este începutul echinocțiului; iar când suflul numit prāṇa intră în cap
  45. Este sfârșitul echinocțiului – așa spun asceții care reflectează asupra Realității (tattva). Orice inspir și expir reprezintă trecerea Soarelui prin semnele zodiacale ale lunilor.
  46. – O, tu cel dintâi dintre cunoscătorii Realității! Atunci când prāṇa ajunge prin iḍā în sălașul lui Kuṇḍalī se spune că are loc eclipsa de Luna.
  47. – O, tu cel dintâi dintre asceți! Atunci când prāṇa ajunge prin piṅgalā în sălașul lui Kuṇḍalī, atunci și numai atunci are loc eclipsa de Soare.
  48. – Mare înțelept! Srīparvata este în zona capului; Kedara este, de asemenea, în frunte; Vārāṇasī se află în centrul porțiunii dintre sprâncene și nas;
  49. Kurukṣetra este în piept; Prayāga se află în lotusul inimii; Cidambara se află în mijlocul inimii; Kamalālaya se află în mūlādhāra.
  50. Cel care alege locurile de pelerinaj exterioare, abandonându-le pe cele interioare, umblă după mărgele de sticlă nesocotind marea piatră prețioasă care se află în mâna sa.
  51. Bhāvatīrtha este locul suprem de pelerinaj, fiind măsura (pramāṇa) tuturor acțiunilor. Cu o anumită atitudine (bhāva) este îmbrățișată soția, cu o alta este îmbrățișată fiica.
  52. Deoarece propriul ātman este singurul demn de încredere, yoginii nu dau importanță locurilor de pelerinaj (tīrtha) pline de apă ori zeilor făcuți din lemn etc.
  53. – O, mare ascet! Tīrtha interioară este o tīrtha cu mult superioară celei exterioare; ātman tīrtha este suprema tīrtha, celelalte nu au nici o valoare în comparație cu aceasta.
  54. Locul de pelerinaj interior, dacă devine impur, nu poate fi purificat prin libațiuni, asemenea ulciorului de vin care, deși spălat de sute de ori cu apă, rămâne impur.
  55. Bărbatul devine pur îmbăindu-se în diverse locuri sfinte precum Vārāṇasī etc., pe durata echinocțiilor, în timpul eclipsei și întotdeauna între aceste evenimente.
  56. – O, întâiule stătător între asceți! Apa cu care au fost spălate picioarele unor mari jñāna-yogini este tīrtha menită să purifice starea minții (bhāva-tīrtha) ignoranților.
  57. Prostul îl caută pe Śiva în locul de pelerinaj (tīrtha), în ofrandă, în rugăciune (japa), în sacrificiu, în imaginile din lemn și piatră, când, de fapt, Śiva se află în trupul său.
  58. Cel care se-nchină celor exterioare, abandonându-mă pe Mine care mă aflu în interiorul lui, este precum cel care, aruncând bolul de mâncare din mâna, își linge propriul cot.
  59. Yoginii îl caută pe Śiva în propriul sine, nu în idoli. Idolii au fost creați pentru ca cei neștiutori să-L înțeleagă pe Śiva.
  60. Cel care-L vede pe brahman – cel fără de început și fără de sfârșit, existent prin sine însuși și fără de pereche (advaya), beatitudine și înțelepciune supremă – în propriul sine (ātman), acela vede cu adevărat.
  61. – O, mare ascet! Yoginul considerând fără valoare mulțimea traseelor energetice care formează natura omului o abandonează definitiv, și prin sine însuși trebuie să realizeze noțiunea: „Eu sunt ātman”.
  62. Cel brav nu-și pierde speranța și-l percepe pe cel netrupesc – supremul stăpân atotputernic, care este beatitudine și nesupus schimbărilor – în mod direct în toate trupurile.
  63. – O, ascetule! atunci când, prin puterea cunoașterii, dispare ignoranța care produce diferența dintre ātman și brahman, ce va face atunci non-existența diferenței dintre ātman și brahman?

Astfel a fost partea a patra.


– V –

  1. – O, brahman! Spune-mi pe scurt și pe de-a-ntregul despre purificarea traseelor energetice (nāḍī), purificare prin care eu, meditând neîncetat, să devin jīvanmukta.
  2. – Sāṃkṛti, ascultă! O să-ți descriu pe scurt purificarea traseelor energetice. Yoginul trebuie să fie: lipsit de dorință și plăcere, să aibă un comportament (karman) conform regulilor (vidhi) vedice,
  3. Să fie înzestrat cu cele opt părți ale sistemului Yoga, precum yama etc., să fie calm, având drept scop final Adevărul (satya), să se afle în propriul ātman și să fie bine instruit de către cunoscătorii Adevărului,
  4. Să viețuiască într-o mănăstire (maṭha) sau pe un vârf de munte, pe malul unui râu, la rădăcina unui copac bilva sau într-o pădure, într-un loc curat și plăcut.
  5. Apoi, începând cu āsana, el trebuie să stea cu fața spre est sau spre nord, ținând capul și trunchiul pe aceeași linie. Stând pe deplin nemișcat, cu gura închisă și
  6. Cu mintea fixată ferm asupra obiectului meditației, yoginul trebuie să privească cu ochii turīyaka, care se află în mijlocul lui bindu din discul purtat de Luna care se află în vârful nasului, din care picură amṛta.
  7. Yoginul, stând pe burtă și inspirând, trebuie să tragă spre sine prāṇa prin iḍā; după aceea trebuie să mediteze asupra focului din mijlocul trupului ca la o flacără neîntreruptă.
  8. Yoginul trebuie să considere sămânța focului (/RAṂ) ca fiind unită cu nāda și bindu. După aceea înțeleptul trebuie să elimine pe deplin prāṇa prin piṅgalā.
  9. El trebuie să-și amintească din nou de sămânța focului (RAṂ) atunci când își umple plămânii prin piṅgalā. Apoi înțeleptul trebuie să elimine cu mare grijă doar prin iḍā.
  10. Trebuie să practice astfel în secret, făcând de 6 ori la cele 3 „încheieturi” ale zilei (i.e. dimineața, la prânz sau la miezul nopții și seara) pentru 3-4 zile sau zil­nic de 3-4 ori.
  11. Yoginul obține purificarea tra­se­e­lor energetice când observă, unul câte unul, următoarele simptome: ușurința trupului, strălucirea fo­cu­lui care se află în abdomen și
  12. Manifestarea cla­ră a lui nāda. Aceste simptome sunt indicatori ai realizării (siddhi) depline a pu­ri­fi­că­rii. Însă până când nu ve­de clar aceste simptome, el trebuie să continue practica conform descrierii anterioare.
  13. Apoi, renunțând pe deplin la această practică, trebuie să înceapă să-și purifice propriul sine (ātman); ātman, care este întotdeauna pur, etern și prin sine fericit și luminos,
  14. Apare ca fiind impur din cauza ignoranței, însă prin această cu­noaș­te­re este revelat ca fiind pur. Numai cel care spală noroiul impurității ignoranței cu apa cu­noaș­te­rii poate fi în­tot­dea­una pur, în nici un caz cel care iubește acțiunea.

Astfel a fost partea a cincea.


– VI –

  1. – Ascultă cu atenție Sāṃkṛti! O să descriu metoda controlului suflului (prāṇāyāma). Prāṇāyāma este descrisă prin recaka, pūraka și kumbhaka.
  2. Recaka, pūraka și kumbhaka au fost descrise ca fiind alcătuite din 3 litere (varṇaA, U & M); se spune același lucru și despre praṇava iar prāṇāyāma este alcătuită din această praṇava.
  3. Yoginul stând pe burtă și inspirând, trebuie să tragă spre sine aerul prin iḍā; în acel moment trebuie să-și aducă aminte de forma literei A timp de 16 mātrā.
  4. Apoi aerul inspirat trebuie reținut 64 de mātrā, răstimp în care yoginul trebuie să-și aducă aminte de forma literei U și să repete (japa) praṇava.
  5. Concentrându-se pe deplin pe repetarea (japa) mantra-ei AUṂ, trebuie să rețină aerul atât cât poate fără să forțeze, timp în care trebuie să-și aducă aminte de forma literei M, eliminând aerul inspirat,
  6. Prin piṅgalā, timp de 32 de mātrā. Aceasta este prāṇāyāma și doar aceasta trebuie practicată.
  7. După aceea, inspirând prin piṅgalā timp de 16 mātrā, yoginul trebuie să-și aducă aminte de forma literei A, concentrându-și mintea într-un singur punct.
  8. Cunoscătorul, stăpân pe sine, repetând praṇava și meditând asupra formei literei U, trebuie să rețină aerul inspirat timp de 64 de mātrā,
  9. Iar apoi, aducându-și aminte de forma literei M, trebuie să elimine aerul prin iḍā. Înțeleptul trebuie să inspire din nou, bineînțeles, prin iḍā.
  10. – O, stăpân al asceților! Așa trebuie practicată întotdeauna prāṇāyāma, deoarece printr-o asemenea practică timp de 6 luni neîntrerupt, ajunge să posede cunoașterea.
  11. Printr-o astfel de practică continuată timp de un an, yoginul devine posesorul cunoașterii lui brahman. Cel care este devotat practicii Yoga, fiind implicat profund în propriile responsabilități (sva-dharma)
  12. Va deveni eliberat doar cu ajutorul cunoașterii dobândite prin controlul suflului prāṇa. Umplerea „abdomenului” cu aerul din exterior se numește pūraka.
  13. Reținerea aerului, ca într-un vas (kumbha), se numește kumbhaka. Golirea în exterior a aerului din „abdomen” este menționată drept recaka.
  14. – Înțeleptule! Acea prāṇāyāma care produce o transpirație excesivă este inferioară; aceea care produce un tremur este cea de mijloc; iar aceea prin care se poate obține levitarea este superioară.
  15. Fiecare etapă din cele menționate anterior trebuie să fie practicată până când se obține levitația. Atunci când etapa superioară a controlului suflului este dobândită, yoginul devine un cunoscător fericit.
  16. – O, tu, preavirtuosule! Mintea (citta) devine pură prin prāṇāyāma, iar când mintea este pură, lumina interioară devine clară propriilor ochi.
  17. Prāṇa unită pe deplin cu mintea (citta) se află situată în supremul ātman. Trupul bărbatului cu suflet mare (mahātman), devotat controlului suflului,
  18. Levitează. Eliberarea lui deplină poate decurge din cea mai mică urmă de cunoaștere. Abandonând recaka și pūraka, yoginul trebuie să practice necontenit kumbhaka.
  19. Eliberându-se deplin de toate păcatele, yoginul obține cunoașterea corectă, subtilitatea gândului, încărunțirea și celelalte semne ale bătrâneții dispărând negreșit.
  20. Pentru cel care este devotat controlului suflului nu există nimic greu de obținut. De aceea el trebuie să practice cu abnegație prāṇāyāma.
  21. – O, tu, preavirtuosule! O să-ți arăt foloasele practicării controlului suflului. Întotdeauna, la crepuscul, atunci când e vremea lui Brāhma sau în mijlocul zilei,
  22. Yoginul trebuie să tragă prāṇa exterioară, umplând „abdomenul”, și s-o mențină în vârful nasului, în mijlocul lui nābhi și apoi în degetul mare de la picior.
  23. – O, tu, preavirtuosule! Prin ținerea suflului în vârful nasului bărbatul cucerește prāṇa și va trăi o sută de ani fără să-l atingă vreo boală.
  24. – O, brāhmanule! Prin menținerea suflului în mijlocul lui nābhi toate bolile dispar iar ținând-o în degetul mare de la picior apare ușurința trupului.
  25. Bărbatul yogin care „bea” aerul trăgându-l mereu spre sine cu ajutorul limbii scapă de boli, de febră și de oboseală.
  26. Trăgând aerul cu ajutorul limbii, el trebuie să-l țină la rădăcina limbii și să bea deliberat amṛta, dobândind fericirea deplină.
  27. După ce a tras aerul prin iḍā, yoginul trebuie să-l țină între sprâncene, și dacă va bea amṛta pură, va scăpa negreșit de toate bolile.
  28. – O, cunoscător al adevărurilor vedice! Bărbatul care ține în ombilic suflul, tras atât prin iḍā cât și prin piṅgalā, va fi eliberat de toate bolile.
  29. Dacă yoginul menține suflul în ombilic, făcându-l să urce cu ajutorul limbii în cele 3 încheieturi (saṃdhyā) ale zilei, timp de o lună, și dacă bea amṛta puțin câte puțin –
  30. Toate bolile apărute din cauza lui vāta și pitta, dispar negreșit. El trebuie să țină în ochi suflul atras prin nări
  31. Pentru ca bolile de ochi să dispară; tot așa trebuie să-l țină în urechi pentru ca bolile de urechi să dispară; la fel, suflul ridicat spre cap trebuie ținut acolo –
  32. Și astfel bolile capului dispar. – O, Sāṃkṛti! Ți-am spus adevărul. Aflându-se în svastika-āsana și controlând mintea,
  33. Yoginul trebuie să facă apāna să urce prin repetarea cu mare atenție a lui AUṂ. El trebuie să astupe perfect cu ambele mâini instrumentele de cunoaștere: urechile, ochii, nasul și gura.
  34. – O, ascetule! Cu degetele groase astupă urechile; cu arătătoarele, ochii; cu celelalte, nările și gura. Având instrumentele de cunoaștere acoperite,
  35. – O, mare ascet! Yoginul trebuie să țină suflul în cap până când apare ānanda și să facă să intre prāṇa, cu mare atenție, în brahma-randhra.
  36. – O, tu, cel neprihănit! Atunci când suflul intră în brahma-randhra apare și nāda. La început precum sunetul de cochilie (śaṅkha), după aceea precum un tunet,
  37. Iar când suflul a ajuns în mijlocul capului, precum sunetul cascadei din munți. – O, mare învățat! Și astfel, mulțumit, ātman care este aproape devine vizibil.
  38. În continuare, prin cunoașterea lui ātman desăvârșită prin unirea (yoga) cu ātman însuși, este negată saṃsāra. Yoginul trebuie să preseze ferm frenul cu glezna dreaptă și cea stângă;
  39. Omul înțelept trebuie să preseze cu glezna dreaptă și cu cea stângă articulația care se află sub genunchi, amintindu-și de zeul Triyambaka,
  40. de Vināyaka și, de asemenea, de Vāgīsvarī. – Ascetule! absorbind suflul prin capătul canalului penisului, și
  41. – O, domn al înțelepților! – folosind praṇava împreună cu bindu, yoginul trebuie să-l țină (suflul) în mijlocul rădăcinii (mūlādhāra).
  42. Focul, întețit prin suflul ținut astfel, urcă prin mijlocirea lui Kuṇḍalī. Apoi aerul împreună cu focul merg prin suṣumnā.
  43. Cel care practică astfel va cuceri imediat suflul. – O, întâiule stătător între înțelepți! La început transpirația, mai apoi tremurul
  44. Și, în cele din urmă, ridicarea trupului de la pământ – acestea sunt semnele cuceririi suflului. Pentru cel care practică astfel hemoroizii dispar,
  45. Fistulele anale dispar, toate bolile dispar. – O, Sāṃkṛti! Păcatele dispar, fie ele mici sau mari.
  46. Atunci când dispare păcatul, acea minunată oglindă a minții devine pe deplin pură. Apoi prin bunavoința lui Brahmā etc., apare în inimă detașarea.
  47. Pentru cel detașat cunoașterea obținută din saṃsāra duce direct la eliberare (kaivalya), iar prin cunoașterea zeului Sadāśiva legăturile dispar.
  48. Cel care a gustat cel puțin o dată din esența ambroziei cunoașterii (jñāna-amṛta), fuge renunțând la toate acțiunile.
  49. Înțelepții spun că Universul este de natură spirituală (jñāna); iar alții, cu vederea slabă din cauza ignoranței, văd Universul ca fiind de natură materială (artha).
  50. – O, mare înțelept! Ignoranța dispare prin Cunoașterea naturii lui ātman – iar când dispare ignoranța dispare și atracția etc.
  51. – O, înțeleptule! Atunci când atracția etc. nu mai există, virtutea și păcatul dispar; atunci când acestea două dispar yoginul nu se va mai întrupa.

Astfel a fost partea a șasea.


– VII –

  1. – O, mare ascet! Acum o să-ți descriu pratyāhāra. Prin natura lor instrumentele de cunoaștere (indriya) aleargă după obiectele lor.
  2. Se spune că pratyāhāra este acea luare prin forță a acestora (indriya). Orice văzând, cel cu mintea adunată îl vede pe brahman în toate –
  3. Aceasta este pratyāhāra descrisă din vechime de către cunoscătorii lui brahman. Orice ar înfăptui yoginul până la moarte, fie că-i pur sau impur,
  4. Toate acestea trebuie să le facă întru brahman – aceasta este pratyāhāra. Altă opinie: trebuie să-și îndeplinească, cu o atitudine (buddhi) de adorare a lui brahman, atât îndatoririle obligatorii (nitya-karman),
  5. Cât și cele opționale (kāmya-karman) – așa este descrisă pratyāhāra. Altă opinie: trăgând suflul, trebuie ținut din loc în loc:
  6. Suflul trebuie ținut de la rădăcina dinților la gât, de la gât la piept, de la piept trebuie tras în regiunea ombilicului,
  7. Retrăgându-l din regiunea ombilicului trebuie ținut în Kuṇḍalī, iar din zona lui Kuṇḍalī înțeleptul trebuie să-l țină în mūlādhāra.
  8. Astfel trebuie ținut, din apāna în cele 2 fese; la fel chiar în mijlocul celor 2 coapse, după aceea în cei 2 genunchi, în mijlocul tibiilor, și în degetele mari de la picioare –
  9. Aceasta este pratyāhāra descrisă din vechime de către cunoscătorii restrângerii simțurilor. Astfel, pentru bărbatul cu suflet mare, care practică consecvent pratyāhāra,
  10. O, tu preavirtuosule! toate păcatele și bolile lumii dispar. Stând neclintit în svastika-āsana și inspirând suflul prin cele 2 nări,
  11. Cunoscătorul trebuie să se umple cu aer de la tălpile picioarelor până la cap; apoi trebuie să țină suflul în picioare, cât și în mūlādhāra-cakra,
  12. Trebuie să-l țină în nodul ombilicului (maṇipūra-cakra) și în mijlocul inimii (anāhata-cakra), apoi trebuie să-l țină la rădăcina gâtului (viśuddha-cakra) și în cerul gurii, după aceea în mijlocul dintre sprâncene (i.e. ājñā-cakra) și frunte și, bineînțeles, trebuie să-l țină în creștetul capului (i.e. sahasrāra).
  13. Cunoscătorul cu mintea adunată, după ce a obținut ideea abstractă despre existența lui ātman în trup, trebuie să-și țină sinele (ātman) în non-dualul și neschimbătorul ātman.
  14. Aceasta este numită pratyāhāra de către cunoscătorii direcți ai Vedāntei. Pentru cel care practică în acest mod nimic nu este greu de obținut.

Astfel a fost partea a șaptea.


– VIII –

  1. – O, tu preavirtuosule! Acum o să-ți descriu amănunțit cele 5 dhāraṇā: elementelor exterioare le corespund elementele interioare, spațiul exterior (ākāśa) trebuie să fie ținut în spațiul din mijlocul trupului;
  2. – O, mare ascet! La fel, aerul exterior trebuie ținut în suflu (prāṇa), focul în focul din abdomen, apa în părțile de apă, și pământul în părțile de pământ.
  3. Mantra cunoscută ca HAYARAVALA trebuie rostită în ordinea cuvenită. Se spune că această dhāraṇā este supremă, înlăturând toate păcatele.
  4. Se spune că: porțiunii de la tălpi până la genunchi îi corespunde elementul pământ; porțiunii de la genunchi până la anus îi corespunde elementul apă; porțiunii de la anus până la inimă îi corespunde elementul foc; porțiunii de la inimă până în locul dintre sprâncene îi corespunde elementul aer;
  5. – O, înțeleptule! s-a mai spus ca porțiunii de la sprâncene până la creștetul capului îi corespunde elementul spațiu. Brahmā trebuie ținut în porțiunea pământului; Viṣṇu, în porțiunea apei;
  6. – O, mare înțelept! Maheśāna trebuie ținut în porțiunea focului; Īśvara, în porțiunea aerului; Sadāśiva trebuie ținut în porțiunea spațiului.
  7. – O, întâiule stătător între asceți! O să-ți descriu acum o altfel de dhāraṇā: Śiva – cel alcătuit din înțelepciune și beatitudine, stăpânul tuturora – în puruṣa
  8. Trebuie să fie ținut întotdeauna de către cel inteligent pentru purificarea tuturor păcatelor. Yoginul scufundându-se în propria-i cauză/trup (kāraṇa), care este sub forma lui Brahmā etc.,
  9. Trebuie să țină în minte praṇava care este manifestarea deplină și clară a lui ātman – cauza tuturora, nemanifestatul (avyakta), indefinitul, inconștientul – și, retrăgându-și simțurile împreună cu mintea, trebuie să se unească cu ātman.

Astfel a fost partea a opta.


– IX –

  1. Astfel, de aici încolo îți voi explica amănunțit despre panaceul tuturor problemelor ivite din saṃsāra, despre distrugătoarea oceanului existenței (saṃsāra), adică despre meditația (dhyāna) asupra Adevărului (ṛta), a Existenței (satya), a Supremului brahman
  2. – O, domn al yoginilor! Sub forma „Acela sunt Eu” – așa trebuie să mediteze smerit yoginul asupra Domnului, cel cast, cel cu mulți ochi, formă omniprezentă, Maheśvara.
  3. Sau, altfel, să mediteze asupra Adevărului, Domnului, cunoașterii, beatitudinii, non-dualității, prea-purului, eternității, celui fără de început, mijloc sau sfârșit,
  4. Non-grosier, non-spațial, impalpabil, invizibil, insipid și inodor, incomensurabil, incomparabil,
  5. – O, tu preavirtuosule! Ātman este sat-cit-ānanda, nesfârșit. Yoginul, având în vedere eliberarea care se află dincolo de trup (videha-mukti), trebuie să mediteze: „Eu sunt brahman”.
  6. Bărbatul care este înzestrat cu o asemenea practică, suflet mare, va înțelege Vedānta puțin câte puțin, dar sigur.

Astfel a fost partea a noua.


– X –

  1. Și tot așa, de aici încolo îți voi explica amănunțit contemplația (samādhi) care distruge oceanul existenței (saṃsāra). Samādhi generează conștiința unității dintre parama-ātman și jīva-ātman.
  2. Eternul și omniprezentul ātman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (māyā) și nu prin propria natură –
  3. Prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat: nu există cele 5 elemente, nu există transmigrare. Așa cum despre spațiul care este infinit se spune că este spațiul ulciorului ori că este spațiul mănăstirii (maṭha),
  4. Tot așa, despre ātman cei confuzi spun că ar fi de două feluri: jīva-ātman și īśvara-ātman. „Eu nu sunt trupul și nici prāṇa, nu sunt simțurile și nici mintea,
  5. Și deoarece Martorul este întotdeauna propria-mi natură, eu sunt Unul” – o, întâiule stătător între asceți! Această cunoaștere pe care ți-am descris-o acum este samādhi.
  6. „Acesta sunt Eu” – brahman, și nicidecum o entitate tranzitorie; nu mai este nimeni altcineva în afară de mine. Așa cum spuma, valurile etc. care apar neîncetat din ocean
  7. Se dizolvă apoi tot în ocean, la fel și Universul se dizolvă în Mine – de aceea mintea nu există cu adevărat și nici iluzia că Universul ar exista.
  8. Cel care crede că acest sine adevărat și propriu, care este parama-ātman, se manifestă, acela obține prin sine însuși și în mod direct nemurirea supremă – starea de puruṣa.
  9. Când în mintea yoginului strălucește necontenit Conștiința omniprezentă, el poate obține prin sine însuși starea de neseparare față de brahman.
  10. Când vede toate ființele doar în propriul său ātman, și-și vede propriul ātman în toate ființele – atunci el obține starea lui brahman.
  11. Când cel care se află în samādhi nu vede toate ființele, ființând cu Supremul ca Unul, el devine Unul.
  12. Când yoginul îl vede pe ātman ca fiind cu adevărat