Skip to content

Dattātreya-yoga-śāstra

Kindle

Închinare domnului Gaṇeśa! Închinare domnului Viśveśvara! Din acest moment începe Yoga-śāstra scrisă de maestrul Dattātreya.

  1. नृसिंहरूपिणे चिदात्मने सुखस्वरूपिणे। पदैः त्रिभिः तदादिभिः निरूपिताय वै नमः॥
    • nr̥ + siṁha + rūpiṇe cid + ātmane sukha + sva + rūpiṇe, padaiḥ tribhiḥ tad + ādibhiḥ nirūpitāya vai namaḥ.
    • Cu adevărat închinarea se cuvine celui ce apare sub forma lui Nārasiṁha, definit prin cele trei cuvinte, cât și prin multe altele, celui a cărui proprie natură este beatitudinea (sukha), celui alcătuit din conștiință (cit) pură.
  2. Îl slăvesc pe Cel ce distruge obstacolele, Viṣṇu care sălășluiește în lotusul inimii yoginului, care are calități (saguṇa), deși este lipsit de calități (nirguṇa), care este de natura purei conștiințe (cit) – accesibil yoginului!
  3. सांकृतिः मुनिवर्यो असौ भूतये योगलिप्सया। भुवं सर्वां परिभ्रान्यन्नैमिषारण्यमाप्तवान्॥
    • sāṁkr̥tiḥ muni + varyo asau bhūtaye yoga + lipsayā, bhuvaṁ sarvāṃ paribhrānyan – naimiṣa + araṇyam – āptavān.
    • Sāṁkr̥ti, cel mai înțelept dintre înțelepți, în timp ce colinda întreg pământul dorind să ob­ți­nă învățătura Yoga pentru a prospera, a intrat în pădurea Naimiṣa –
  4. Cea împodobită cu arbori plini de felurite flori înmiresmate și de fructe bune și gustoase, cu iazuri cu ape pure.
  5. Acest înțelept, trecând pe acolo, îl zări sub un copac de mango, așezat adunat (padma-āsana) pe o mică platformă, pe marele vizionar Dattātreya
  6. Aflat în postura lotusului legat, cu privirea fixată pe vârful nasului (nāsāgra), înfrumusețat prin așe­za­rea la mijlocul coapselor a palmelor unite cu fața în sus.
  7. Apoi, după ce l-a salutat pe marele și desăvârșitul vizionar Dattātreya, Sāṁkr̥ti s-a așezat în fața lui, laolaltă cu ceilalți discipoli ai acestuia.
  8. Chiar atunci, acel înțelept, abandonând starea de unire (yoga), i-a adresat lui Sāṁkr̥ti, aflat îna­in­tea sa, un cuvânt plăcut de bun venit:
  9. Sāṁkr̥ti, spune-mi! Pentru ce-ai venit până aici? La această întrebare acesta a răspuns: – Sunt venit aici pentru a cunoaște Yoga.
  10. Dattātreya a spus: – O, brahmanule! Deși Yoga este de mai multe feluri, ție îți voi explica toată aceas­tă cunoaștere: Mantra-yoga, Laya-yoga și desigur Haṭha-yoga, iar cea de-a patra este Rāja-yoga, cea mai bună dintre căile Yoga.
  11. Începerea (ārambha), implicarea (ghaṭa), apoi este amintită acumularea (paricaya), iar starea de desăvârșire (niṣpatti) este menționată ca fiind cea de-a patra – pe acestea le voi expune pe larg, dacă tu dorești să le asculți.
  12. Înțeleptul va face mai întâi mātr̥kā-nyāsa pe toate părțile trupului, apoi va trebui să repete for­mu­la mistică (mantra) pentru a obține orice fel de desăvârșire (siddhi) – aceasta se spune ca este Mantra-yoga.
  13. El trebuie să realizeze că așa cum apa râului și a oceanului devin una prin unirea (yoga) lor, tot așa mintea (manas) și sinele (ātman) devin una prin contemplare (samādhi) – desigur, astfel este realizată starea de identitate a celor doi, a sinelui individual (jīvātman) cu sinele suprem (paramātman).
  14. Pentru aceasta Yoga este potrivit cel mai puțin dotat – fiind posibil ca în 12 ani de practică să ob­ți­nă Cunoașterea (jñāna) și puteri (siddhi) precum aṇiman etc.
  15. Această Yoga este practicată de către discipolul inferior, care are o mai mică capacitate in­te­lec­tua­lă (buddhi), iar Mantra-yoga este într-adevăr cunoscută ca fiind cea mai de jos dintre sis­te­me­le Yoga.
  16. Laya-yoga este absorbția psihicului (citta) produsă prin diferite saṁketa. 84.000.000 de saṁketa au fost revelate de catre Ādinātha.
  17. Sāṁkr̥ti a spus: – Domnule! Cine este acest Ādinātha? Ce înfățișare (rūpa) se spune ca are el?
  18. Dattātreya a spus: – Numele lui Mahādeva sunt: Ādinātha, Bhairava, Śiva, Īśvara, Śabara, Īśa etc. Acel zeu atotputernic se îmbrățișa doar de plăcere
  19. Cu Gaurī pe muntele Śrīkaṇṭha. Căpeteniile duhurilor (pramatha) – care se aflau pe lângă Kadalīvana de pe muntele lui Himākṣa –
  20. Au primit de la Śaṁkara, în marea lui bunătate, revelația fiecărei saṁketa, acolo pe vârful mun­te­lui Citrakūṭa, munte acoperit cu copaci frumoși.
  21. Nu pot să-ți explic în amănunțime toate aceste saṁketa, totuși o să-ți descriu câteva dintre ele care pot fi practicate în mod natural (sahaja), cu plăcere (sukha).
  22. Fie că stă ori că merge, fie că doarme, mănâncă ori meditează – mintea yoginului trebuie să fie zi și noapte în śūnya – aceasta este prima saṁketa revelată de Ādinātha.
  23. Următoarea saṁketa este descrisă ca fiind fixarea privirii doar pe vârfului nasului (nāsāgra); o altă saṁketa, prin care se poate învinge moartea (mr̥tyu) este meditația asupra porțiunii pos­te­rioa­re a capului (śiraḥpaśca).
  24. Următoarea saṁketa este descrisă astfel: trebuie să-și focalizeze privirea numai între sprâncene (bhrū-madhya); iar cea mai bună saṁketa este concentrarea în zona frunții (lalāṭa), în locul plat dintre sprâncene (bhrū-tala).
  25. Cea mai bună laya (saṁketa) este: stând culcat pe pământ cu fața în sus, neclintit asemenea unui cadavru (śava-āsana); focalizând atenția asupra degetului mare de la piciorul stâng sau drept – astfel este descrisă cea mai bună saṁketa.
  26. Dacă yoginul va exersa relaxat, într-un loc lipsit de oameni, va putea obține desăvârșirea (siddhi). Și în felul acesta Śaṁkara a mai descris multe alte saṁketa.
  27. Psihicul (citta) oricui devine laya prin nenumăratele saṁketa ori prin alte metode – aceasta este așadar Laya-yoga. După această Laya-yoga ascultă despre Karma-yoga!
  28. Regulile obligatorii (yama) și cele opționale (niyama), după care urmează postura (āsana), con­tro­lul suflurilor (prāṇāyāma) este al patrulea, restrângerea (pratyāhāra) simțurilor este a cin­cea,
  29. Concentrarea (dhāraṇā) este descrisă dupa aceea, meditația (dhyāna) este descrisă a șaptea, con­tem­pla­rea (samādhi) este descrisă a opta, fiind cea care acordă recompensa tuturor vir­tu­ți­lor.
  30. Aṣṭāṅga-yoga a fost cunoscută tot așa și de către Yājñavalkya etc.; tot așa au practicat Haṭha-yoga și discipolii lui Kapila etc.
  31. Și astfel marele sigiliu (mahā-mudrā), marea contracție (mahā-bandha), apoi sigiliul zborului (khecarī-mudrā) și contracția purtătorului capcanei (jālaṁdhara-bandha),
  32. Contracția înălțătoare (uḍḍiyāna-bandha) și cea a rădăcinii (mūla-bandha), sigiliul inversiunii (viparītā-karaṇa-mudrā) și de asemenea, repetarea (japa) mantrei AUM̐ (praṇava) – toate acestea trebuie facute în mare secret.
  33. Întreitul vajrolī este cunoscut ca fiind: membrul în receptacul (vajrolī), amaroli și sahajolī. O să descriu caracteristicile acestora și cum trebuie să fie făcute ținând seama de diferențele dintre ele.
  34. 10 reguli yama sunt descrise de către înțelepții care cunosc Realitatea (tattva); moderația ali­men­ta­ră (laghu-āhāra) este cea dintâi dintre acestea (yama), și nicidecum alta; nonviolența (ahiṁsā) este cea dintâi dintre regulile niyama, și nicidecum alta.
  35. – Ascultă despre cea mai bună postură dintre cele 8.400.000 de āsana care a fost pe deplin ex­pli­ca­tă de Ādinātha! Această postură este descrisă aici astfel:
  36. Făcând cu mare grijă ca ambele picioare să stea împreunate pe coapse cu talpile în sus, iar după aceea așezând mâinile la fel, la mijlocul coapselor cu palmele în sus, yoginul trebuie să pri­veas­că vârful nasului (nāsāgra), să pună limba la rădăcina dinților „regali” (rājadanta-mūla)
  37. Și, proptind bărbia aproape de piept, trebuie să respire ușor, astfel încât „abdomenul” trebuie um­plut ușor (gradat), inspirând aerul cu putere (fermitate).
  38. Apoi aerul trebuie expirat ușor, tot cu putere (fermitate). Aceasta este padma-āsana, descrisă ca fiind distrugătoarea tuturor bolilor (vyādhi). Deși este greu de obținut de către oricine, pe pă­mânt aceasta este dobândită doar de cel înțelept.
  39. Sāṁkr̥ti! ia aminte bine la calea practicii Yoga, care va fi descrisă pentru yogini cu mare aten­ție și cu toate caracteristicile.
  40. Oricine – tânăr, bătrân ori bolnav – dacă este lipsit pe deplin de lâncezeală, obține treptat prin prac­ti­că consecventă desăvârșirea (siddhi) în Yoga.
  41. Brāhmana ori śramaṇa, buddhist ori jain (arhat), kāpālika sau cārvāka –înțeleptul înzestrat cu cre­din­ță (śraddhā), printr-o practică Yoga neîntreruptă, poate obține realizarea deplină (sarva-siddhi).
  42. Realizarea poate fi obținută doar de cel ce făptuiește – cum ar putea fi obținută de către cel lipsit de faptă? Nici o realizare nu poate fi dobândită doar prin simpla citire a scripturilor (śāstra).
  43. Că-i ras pe cap ori purtător de toiag, înveșmântat cu haine galben-roșcate sau vorbitor despre Nārāyaṇa, păros ori uns cu cenușă,
  44. Rostitor al rugăciunii „Închinare lui Śiva!” (namaḥ śivāya) sau adorator al sacrificiilor externe, ori adorator al celor 12 locuri sacre (jyortirliṅga), ori are vorba foarte plăcută,
  45. Cel lipsit de faptă (kriyā) ori cel fără de milă – cum ar putea obține desăvârșirea (siddhi)? Nu doar asumarea unei înfățișări spirituale este cauza perfecțiunii – cu siguranță nu este aceasta.
  46. Sāṁkr̥ti! Adevărul este că doar acțiunea (kriyā) este cauza perfecțiunii (siddhi) și numai aceas­ta. Discursul despre Yoga, al celor care doar își asumă o înfățișare spirituală, este menit nu­mai satisfacerii stomacului și a organelor sexuale.
  47. Fiind lipsiți cu adevărat de practică, îi înșală pe oameni prin vorbe înalte și amăgitoare: „Oa­meni competenți în practica Yoga suntem noi, yoginii” – dar, de fapt, nu sunt decât niște ig­no­ranți, țelul lor final fiind plăcerea (bhoga).
  48. Astfel – cunoscând treptat cine sunt ei de fapt, că sunt lipsiți pe deplin de practica Yoga, ale că­ror scopuri sunt realizate doar prin vorbe – trebuie să-i îndepărteze pe cei care doar își asumă în­fă­ți­șa­rea.
  49. Deoarece aceștia sunt întotdeauna adevăratele obstacole pentru practica Yoga trebuie să-i în­de­păr­te­ze pe aceștia cu mare grijă – astfel doar activitatea (kriyā) dăruiește desăvârșirea (siddhi).
  50. – O, mare înțelept! la începutul practicii (praveśa-avastha) există multe feluri de obstacole (vighna). Primul obstacol este lenevia (ālasya), al doilea este pălăvrăgeala (prakatthana) și to­vă­ră­șia perfizilor descriși mai sus, al treilea este practica cu mantra,
  51. Al patrulea este alchimia (dhātuvāda), al cincilea este mâncarea și muzica – și astfel, multele obiec­te/ob­sta­co­le percepute se manifestă asemenea unor iluzii (mr̥ga-tr̥ṣṇa) pentru ascetul ce sta neclintit – înțeleptul, cunoscând astfel aceste obstacole, trebuie sa le abandoneze.
  52. După aceea trebuie să facă prāṇāyāma aflându-se întotdeauna în postura lotusului (padma-āsana).
  53. Trebuie să construiască o colibă excelentă, cu ușa mică și curățată de insecte ghuna, care tre­bu­ie să fie zugrăvită potrivit și cu multă grijă cu baligă de vacă sau cu var;
  54. În această colibă nu trebuie să existe ființe, precum gândaci, țânțari etc., fiind bine îngrijită zi de zi cu ajutorul unei măturici, cu multă atenție și fără lene;
  55. Apoi va fi parfumată cu esențe și afumată cu bdelium (guggula) etc. Nu trebuie să fie atinsă de cele 18 feluri de impurități precum materiile fecale (mala), urina (mūtra) etc.
  56. Deoarece este distrusă prin acestea; de aceea nu posedă, nu are îmbracaminte și nu este im­pe­tu­os. Deși într-un loc abandonat este aprovizionată excelent cu mâncare; înzestrată cu o pătură de lână ori blană; nu este foarte înaltă dar nici foarte scundă. Izolându-se de ceilalți oameni, yo­gi­nul nu trebuie să-și aștearnă āsana în alt loc.
  57. În coliba aceea, āsana formează o parte largă ce acoperă bine suprafața colibei. Înțeleptul stă acolo, aflat în padma-āsana,
  58. Cu trupul perfect echilibrat, unind palmele deschise și salutând propria divinitate; apoi, cu de­ge­tul mare al mâinii drepte, nara dreaptă (piṅgalā)
  59. Trebuie obturată, urmând să inspire aerul prin nara stângă (iḍā) cu atenție marită; după aceea el trebuie să facă apnee (kumbhaka) prin reținerea aerului până la capătul puterii.
  60. Apoi trebuie să elimine impetuos și cu mare atenție curentul de aer prin nara dreapta (piṅgalā). Ab­do­me­nul trebuie din nou umplut cu aer, ușor prin nara dreapta (piṅgalā); așa cum a golit, fără opreliști, tot astfel trebuie să umple prin aceeași nară.
  61. Ținând astfel aerul cât poate de mult, trebuie eliminat ușor prin nara stângă (iḍā). Umplând cu aer prin acea nara prin care a fost eliminat, trebuie să-l țină fără constrângere – acest exercițiu este numit sahita-kumbhaka, prin care traseele psiho-energetice devin libere de toate ob­struc­ți­i­le.
  62. Și astfel, cel care stă armonios (cu trupul echilibrat), trebuie să facă 20 de kumbhaka di­mi­nea­ța, trebuie să facă 20 de kumbhaka la mijlocul zilei,
  63. Trebuie să facă încă 20 de kumbhaka seara și, desigur, trebuie să facă 20 de kumbhaka la mij­lo­cul nopții.
  64. Sahita-kumbhaka trebuie făcută zilnic cu ajutorul expirării și al inspirării.
  65. Întrucât este practicată împreună (sahita) cu expirația și inspirația, este numită apneea unită (sahita-kumbhaka). Aceasta trebuie făcută energic de 4 ori în fiecare zi.
  66. Dacă este practicată în acest fel timp de 3 luni, atunci traseele psiho-energetice (nāḍī) devin pure. Numai când a fost realizată puritatea traseelor psiho-energetice (nāḍī), apar semnele ex­ter­ne
  67. În trupul yoginului – pe acestea le voi descrie în întregime: ușurința trupului, luminozitatea, în­te­ți­rea focului stomacului (sucul gastric)
  68. Și suplețea trupului – se vor produce în mod sigur. De aceea o să-ți spun despre cele ce trebuie oco­li­te și care sunt producătoare de obstacole în practica Yoga:
  69. Sarea (lavaṇa), muștarul (sarṣapa), cele acre (amla), fierbinți (uṣṇa), neplăcute (rūkṣa) ori iuți (tīkṣṇaka), mâncatul în exces – yoginul trebuie să renunțe la acestea și la venirea împreună cu fe­me­i­le (strī-saṁgamana);
  70. Venerarea focului trebuie și ea abandonată cât și societatea alcătuită din înșelători. Voi explica și ca­lea de a obține repede perfecțiunea (siddhi) practicii Yoga.
  71. Metodele corecte pentru obținerea reușitei în practica Yoga sunt: untul rafinat (ghr̥ta), laptele (kṣīra), mâncarea dulce/gustoasă (miṣṭa), fiind recomandată o alimentație moderată.
  72. Controlul suflurilor trebuie făcut întocmai cu cele spuse anterior – după aceea yoginul devine ca­pa­bil să țină aerul în piept oricât de mult dorește.
  73. Astfel, prin reținerea aerului la dorință, este realizată kevala-kumbhaka. Atunci când kevala-kumbhaka este desăvârșită, fiind lipsită deopotrivă de expir și inspir,
  74. Nimic nu-i greu de obținut pentru acesta în cele 3 lumi. La început apare o transpirație abun­den­tă și, de aceea, yoginul trebuie să-și șteargă trupul.
  75. Apoi, printr-o reținere a aerului mărită gradat și cu foarte mare atenție, apare tremurul în corpul în­tru­pa­tu­lui care stă în padma-āsana.
  76. După aceea, printr-o practică intensificată, săltarea (dardurī) va apare cu siguranță – adică poa­te să mergă ca o broască (dardura), sărind pe pământ.
  77. Yoginul, stând în padma-āsana, înaintează pe suprafața pământului în acest fel. Printr-o ase­me­nea practică intensificată, el părăsește pământul (levitează).
  78. Aflându-se în padma-āsana, acela se mișcă abandonând pământul – fiind cu adevărat fără su­port, căci atunci apar/obține diferite puteri.
  79. Din acel moment yoginul nu mai este tulburat chiar dacă mănâncă foarte puțin sau mult, urina și excrementele se împuținează iar somnul se va scurta;
  80. Viermi, urdori, saliva sau transpirație urât mirositoare a pielii – toate acestea și altele nu mai apar niciodată pentru el după aceea.
  81. Apoi, întețind practica, puterea se va produce în exces, obținându-se astfel capacitatea sub­ju­gă­rii făpturilor (bhūcara-siddhi) prin care este capabil să stăpânească viețuitoarele pământului:
  82. Tigrul (vyāghra), taurul sălbatic (lulāya) sau gayalul (gavaya), măgarul (gardabha), elefantul (gaja) sau leul (siṁha) sunt omorâți de către acest yogin dintr-o singură lovitură cu mâna.
  83. Precum este splendoarea (rūpa) lui Kandarpa, tot așa va fi și a acestui yogin. În acest timp, un mare obstacol pentru yogin poate să fie starea de intoxicare sexuală (pramāda):
  84. Subjugate de această splendoare (rūpa), femeile doresc să se împreuneze cu el. Dacă se îm­pre­u­nea­ză cu acestea, picătura (bindu) lui va fi distrusă.
  85. Pierzând picătura (bindu), în timpul vieții, apare decăderea – de aceea împreunarea cu femeile tre­buie evitată în mod constant și cu multă grijă.
  86. De aceea picătura (bindu) trebuie păstrată de către yogin cu toată strădania. Prin protejarea ne­în­tre­rup­tă a picăturii (bindu) trupul yoginului devine bine-mirositor.
  87. Apoi, rămânând departe de lume praṇava (OM), lungită la 2 unități de măsură (A-U-M), tre­bu­ie repetată în scopul de a nimici păcatele adunate anterior.
  88. Praṇava distruge toate defectele (doṣa) și îndepărtează toate piedicile (vighna). Prin practica Yoga săvârșită în acest fel desăvârșirea (siddhi) este producerea stării de început (ārambha).
  89. Atunci, pentru cel care practică controlul suflurilor (prāṇāyāma) apare starea de suspendare a res­pi­ra­ției (ghaṭa-avasthā). Suflul ce iese (prāṇa) și suflul contrar (apāna), mintea (manas) și su­flul (vāyu), jīvātman și paramātman
  90. Atunci când din starea de suspendare a respirației (ghaṭa-avasthā) apare starea de unitate (ekatā) prin armonizarea acestor perechi, doar atunci este realizată starea nonduală (advaya) de suspendare a respirației (ghaṭa-avasthā), cunoscută de yogini.
  91. Atunci pot să apară anumite semne/caracteristici, pe acestea ți le voi descrie. Practica descrisă an­te­rior, cea făcută de 4 ori pe zi, trebuie abandonată pe deplin.
  92. Fie de este ziuă ori este noapte, yoginul trebuie să practice kevala-kumbhaka doar 3 ore; tre­buie să practice kevala-kumbhaka zi de zi, doar o singură dată –
  93. Pentru yoginul care practică astfel kumbhaka, cu siguranță va apare retragerea (pratyāhāra) sim­țu­ri­lor. Astfel, retrage în mod evident instrumentele (indriya) de cunoaștere din obiectele in­s­tru­men­te­lor de cunoaștere yoginul care recurge la kumbhaka – aceasta este numită re­tra­ge­rea (pratyāhāra) simțurilor.
  94. Ceea ce aude cu cele 2 urechi, aceea trebuie să fie perceput în sine (ātman); ceea ce atinge cu pie­lea, aceea trebuie să fie perceput în sine (ātman);
  95. Ceea ce vede cu cei doi ochi, aceea trebuie să fie perceput în sine (ātman); ceea ce degustă cu lim­ba, aceea trebuie să fie perceput în sine (ātman);
  96. Ceea ce miroase cu cele 2 nări, aceea trebuie să fie perceput în sine (ātman) – astfel trebuie res­trân­se fiecare dintre aceste instrumente de cunoaștere (jñānendriya).
  97. Yoginul, fiind alert prin voință, trebuie să practice în fiecare zi, timp de 3 ore; atunci diferite abi­li­tăți/pu­teri cu siguranță apar pentru yogin:
  98. Auzul de departe (dūraśruti), văzul de departe (dūradr̥ṣṭi), deplasarea instantanee în locuri în­de­păr­ta­te (kṣaṇāddūragama), puterea cuvântului (vāk-siddhi), deplasarea dupa dorință (kāmacāritva), capacitatea de a se face invizibil (adr̥śyakaraṇa),
  99. Transformă metale precum fierul etc. în aur cu ajutorul urdorilor, urinei și salivei, zborul prin aer (khecarī) etc. – toate sunt ale yoginului care practica neîncetat.
  100. Yoginul înzestrat cu inteligență ar trebui să înțeleagă atunci că puterile (siddhi) din Yoga sunt ob­sta­co­le­le marii desăvârșiri (mahāsiddhi) – de aceea înțeleptul nu trebuie să se bucure de ele,
  101. Și nu trebuie să arate niciodată nimanui propria-i putere sau poate să o arate uneori, în chip pri­e­te­nesc, doar celui apropiat prin credință.
  102. În acest fel el trebuie să se poarte, ca un prost, nebun sau surd – așa trebuie să trăiască în cele trei lumi pentru a-și ascunde propria putere.
  103. De nu va face în acest fel, fără îndoială că mulți vor deveni discipolii lui. Fiind astfel intens ocupat cu efectuarea muncilor pentru alții, el va uita de propria-i practică Yoga
  104. Și atunci, lipsit fiind de practică, devine om lumesc. Păstrând în minte sfatul maestrului (guru), el trebuie să practice Yoga în acest fel zi și noapte –
  105. Doar atunci apare starea de suspendare a respirației (ghaṭa-avasthā) pentru yoginul care prac­ti­că, căci Yoga lipsită de practică nu devine perfectă prin conversații nefolositoare!
  106. Din acest motiv el trebuie să practice Yoga cu toată atenția. Apoi, din practica Yoga apare paricaya-avasthā.
  107. Atunci când cu multă grijă este ridicat suflul (vāyu) împreună cu focul, Kuṇḍalī trezindu-se, prin suṣumnā trebuie să intre/urce armonios.
  108. La fel, și psihicul (citta) împreună cu suflul (vāyu) trebuie să intre pe „calea cea mare” (mahāpatha). „Calea cea mare” (mahāpatha), „Cimitirul” (śmaśāna) și „Cea bună” (suṣumnā) sunt cu adevărat una singură,
  109. Chiar dacă în alte tradiții există sub diferite nume, în realitate nu există diferențe. Prezentul, vi­i­to­rul și trecutul cu adevărat se apropie
  110. De cel al cărui psihic (citta) împreună cu suflul (pavana) trebuie să intre prin suṣumnā. Acest yo­gin, stând cu grijă în solitudine și cunoscând acțiunile viitoare,
  111. Trebuie să facă cvintupla concentrare (dhāraṇā) pentru a îndeparta pericolul produs de cele 5 ele­men­te. O să-ți descriu concentrarea telurică (pr̥thivī-dhāraṇā) care îndepărtează pericolele pro­du­se de elementul pământ (pr̥thivī).
  112. Trebuie să concentreze suflul (vāyu) timp de 2 ore în zona aflată sub ombilic și deasupra anu­su­lui (i.e. mūlādhāra-cakra). Din această cauză este numită pr̥thivī-dhāraṇā – cea care în­de­păr­tea­ză pericolele cauzate de elementul pământ. Pentru yoginul care face această dhāraṇā nu mai există moarte datorată pământului (pr̥thivī).
  113. Trebuie să concentreze apoi suflul (vāyu) timp de 2 ore în zona ombilicului (i.e. svādhiṣṭhāna-cakra). Prin aceasta pericolele cauzate de elementul apă încetează să mai existe, și nici chiar moar­tea provocată de elementul apă nu mai există pentru acest yogin.
  114. Trebuie să concentreze suflul (vāyu) timp de 2 ore în zona circulară (maṇḍala) de deasupra om­bi­li­cu­lui (i.e. maṇipūra-cakra), aceasta este concentrarea ignică (āgneya-dhāraṇā). Pentru cel care practică această concentrare nu mai există moarte cauzată de elementul foc.
  115. Atunci, diverse puteri apar în mod sigur pentru yogin; trupul lui nu va arde fie de este aruncat într-un vas cu foc.
  116. La mijlocul distanței, ce însumează 3 pradeśa, dintre ombilic și sprâncene, trebuie să con­cen­tre­ze suflul (vāyu) timp de 2 ore – aceasta este concentrarea aeriană (vāyavī-dhāraṇā). Prin aceasta dhāraṇā nu mai există pentru yogin frică cauzată de elementul aer (vāyu).
  117. Deasupra, între sprâncene (i.e. ājñā-cakra), yoginul cu multă atenție trebuie să concentreze su­flul (vāyu) timp de 2 ore – aceasta este concentrarea eterică (ākāśa-dhāraṇā).
  118. Făcând concentrarea eterică (ākāśa-dhāraṇā) yoginul învinge cu adevărat moartea (mr̥tyu), și ori­un­de s-ar afla se va bucura de o fericire supremă.
  119. Yoginul înțelept trebuie să practice astfel cvintupla concentrare (dhāraṇā). După aceea trupul lui devine puternic iar moartea (mr̥tyu) nu mai exista pentru el.
  120. El trebuie să practice concentrarea (dhāraṇā) asupra celor 5 elemente așa cum a fost descrisă; moar­tea (mr̥tyu) nu va mai exista pentru el nici chiar în disoluția (pralaya) lui Brahmā.
  121. După aceea trebuie să practice meditația (dhyāna) timp de 24 de ore (60 de ghaṭika). Con­tro­lând suflul (vāyu), yoginul trebuie să mediteze asupra zeității care-i oferă lucrurile dorite – ast­fel este meditația cu caracteristici (saguṇa-dhyāna) care conferă calități (guṇa) precum aṇiman etc.
  122. Yoginul, meditând asupra celui lipsit de caracteristici (nirguṇa) și care este aidoma spațiului, in­tră pe calea mântuirii (mokṣa).
  123. După ce a obținut meditația lipsită de caracteristici (nirguṇa-dhyāna), yoginul trebuie să prac­ti­ce contemplarea (samādhi). El poate să obțină negreșit samādhi în 12 zile.
  124. Controlând suflul (vāyu), yoginul devine în mod sigur înțelept și eliberat în timpul vieții (jīvanmukta). Samādhi este starea de identitate dintre jīva-ātman și parama-ātman.
  125. Dacă dorește să abandoneze trupul, atunci îl poate abandona după dorință și se poate contopi cu supremul brahman, lepădând karman, fie el bun sau rău.
  126. Astfel, dacă yoginului îi place propriul trup și nu-l abandonează, fiind înzestrat cu calități (guṇa) precum aṇiman etc., poate cutreiera toate lumile,
  127. Sau poate umbla prin ceruri devenind zeu (deva) după cum îi este voia, sau poate deveni într-o cli­pi­tă, la propria-i voință, om (manuṣya) sau demon (yakṣa),
  128. Poate deveni, după dorință, leu (siṁha), tigru (vyāghra) sau elefant (gaja), sau poate deveni orice fel de făptură (jantutā). Din acel moment yoginul înțelept poate să se transforme, desigur după dorință, în Maheśvara.
  129. – O, Sāṁkr̥ti! calea vizionarului Śukrācārya ți-a fost descrisă în conformitate cu cele 8 părți (aṣṭāṅga-yoga). Acum o să descriu de asemenea doctrina desăvârșiților (siddha), precum Kapila etc., prin care este dobândit supremul brahman.
  130. Fiecare practică este diferită, însă rezultatul este într-adevăr același. O să-ți explic pe îndelete ma­re­le sigiliu (mahā-mudrā), care a fost revelat cu mare grijă de Bhairava.
  131. Călcâiul piciorului stâng trebuie unit cu locul genital (yoni); piciorul drept, întins în față, trebuie ținut ferm cu ambele mâini.
  132. Așezând bărbia spre piept (hr̥d) trebuie să-și umple din nou plămânii cu suflu (vāyu), re­ți­nân­du-l atât cât poate prin apnee (kumbhaka), apoi trebuie să-l elimine. După ce a practicat pe par­tea stângă, trebuie să practice și pe partea dreaptă.
  133. Piciorul care a fost întins în față în mahā-mudrā trebuie pus deasupra coapsei – aceasta este ”ma­rea contracție” (mahā-bandha) care trebuie practicată și ea asemenea marelui sigiliu (mudrā). Stând în mahā-bandha, yoginul trebuie să lovească cu mare atenție fesele de pământ – aceasta este ”marea contracție” (mahā-bandha) practicată de oamenii desăvârșiți (siddha).
  134. Plasând vârful limbii, după ce a fost întors, în cerul gurii yoginul trebuie să privească între cele două sprâncene – acesta este ”sigiliul zborului” (khecarī-mudrā).
  135. După ce a îndoit gâtul înspre inimă (hr̥daya) yoginul trebuie să se concentreze ferm cu ajutorul vo­in­ței –
  136. Aceasta este jālaṁdhara-bandha, protectoarea fluidului nemuririi (amr̥ta) ce curge neîncetat din lotusul cu o mie (sahasrāra) de petale, aflat în creștetul capului, în focul ce se afla în om­bi­lic (nābhi).
  137. Amr̥ta celor întrupați este întotdeauna mistuită în interior pe deplin; dar făcând astfel, focul nu va putea mistui aceasta amr̥ta, ci se va mistui pe sine însuși.
  138. Printr-o astfel de practică neîncetată yoginul înaintează pe calea ultimă – de aceea trebuie să prac­ti­ce contracția jālaṁdhara care face trupul nemuritor (amr̥ta).
  139. Uḍḍīyāṇa-bandha făcută în mod natural (sahaja) este descrisă întotdeauna pentru marele ei me­rit; poate fi practicată chiar și de bătrânul care, renunțând la lenevie, devine tânăr.
  140. Trebuie să facă tot posibilul ca fibra ombilicului de deasupra să fie dedesubt. Dacă practică timp de 6 luni, atunci poate învinge cu siguranță moartea – fără nici o îndoială.
  141. Cel care este cunoscător al sistemului Yoga trebuie să practice neîncetat și mūla-bandha. Apă­sând călcâiul pe anus, el trebuie să întoarcă suflul (vāyu) cu putere,
  142. De mai multe ori, făcând în așa fel ca suflul să vină împreună ascendent. Prāṇa și apāna, nāda și bindu devin una prin mūla-bandha.
  143. Practicate împreună, acestea conferă fără nici o îndoială totala desăvârșire în Yoga. Postura (karaṇa) numită viparītā (inversată) este nimicitoarea tuturor bolilor (vyādhi),
  144. Iar prin practicarea ei în mod constant, crește focul gastric. – O, Sāṁkr̥ti! Pentru acest foc cu si­gu­ran­ță trebuie adusă multă mâncare,
  145. Căci de va avea puțină mâncare, focul îl va mistui negreșit pe el (yogin). – Ascultă Sāṁkr̥ti! Fă­când viparītākaraṇa, Soarele este deasupra iar Luna dedesubt,
  146. Capul în jos iar picioarele în sus – în prima zi trebuie să stea așa doar un moment. Prin prac­ti­că zilnică va mări durata cu puțin mai mult decât un moment.
  147. Dacă cel experimentat în Yoga practică acest exercițiu zilnic, timp de 3 ore fără întrerupere, după 6 luni nu se vor mai observa nici ridurile, nici părul cărunt.
  148. O să-ți descriu practica vajrolī care este ținută ascuns de toți yoginii. Ea este foarte secretă și nu trebuie dezvăluită nimănui.
  149. Acel yogin care cunoaște în mod direct vajrolī este receptacolul desăvârșirii (siddhi), mergând pe calea propriei voințe, fără a se mai supune regulilor enunțate de Yoga,
  150. Și putând fi descrisă cu certitudine doar celui ce-i este aidoma propriei sale vieți. Legat de acest su­biect, îți spun cele două lucruri greu de obținut de oricine,
  151. Iar dacă sunt dobândite de cineva, atunci poate fi numită „generatoarea perfecțiunii în Yoga”. Cele două lucruri greu de obținut sunt: laptele (kṣīra) și lichidul seminal (āṅgirasa);
  152. Al doilea lucru greu de obținut este dobândit de bărbați, într-un mod înțelept, cu ajutorul fe­me­ii. Și acea femeie care practică Yoga unirii sexuale poate obține absorbția prin stradanie și cu aju­to­rul bărbatului.
  153. Bărbat ori femeie, atunci când prin indiferența unuia față de celalalt referitor la starea de a fi băr­bat ori femeie și printr-o singură practică, doar a propriului scop, poate fi obținută de­să­vâr­și­rea (siddhi).
  154. În timpul jocului amoros, dacă picătura (bindu) iese, în acel moment yoginul trebuie s-o păs­tre­ze pe aceasta trăgând-o înapoi în sine – dacă picătura (bindu) este păstrată astfel, yoginul în­vin­ge moartea (mr̥tyu) pe deplin.
  155. Moartea vine prin pierderea picăturii (bindu), viața vine din păstrarea picăturii (bindu). Prin buna conduită a păstrării picăturii (bindu), yoginul va reuși în toate.
  156. Mai întâi este practicată amarolī iar abia după aceea sahajolī – metoda practicării acestora se află descrisă în tradiția școlii celor desavârșiți (siddha).
  157. Yoginul trebuie să practice cele menționate anterior pe rând, unul câte unul, iar apoi poate să prac­ti­ce Rāja-yoga – căci cu siguranță altă cale nu-i.
  158. Desăvârșirea (siddhi) nu se obține numai prin indicații, ci doar prin practică se poate învinge. În­su­șin­du-și pe deplin Rāja-yoga, yoginul devine stăpânul a tot ce există.
  159. Printr-o astfel de practică completă a yoginului, pe această cale a sistemului Yoga și având un com­por­ta­ment lipsit de pasiune, poate face orice sau poate să nu facă nimic,
  160. Dobândind astfel starea niṣpatti, care dăruiește deopotrivă rezultatele plăcerii (bhukti) și ale iz­bă­vi­rii (mukti). – O, brahman Sāṁkr̥ti! Toate cele descrise reprezintă practica Yoga.
  161. Ascultând aceste vorbe, Sāṁkr̥ti dobândește Yoga și obține toate perfecțiunile (siddhi) prin gra­ția lui Dattātreya.
  162. Pentru cel care învață această scriptură de la un om virtuos (sādhu), pe orice cale, chiar și as­cul­tând-o numai, Yoga se va împlini treptat – fără nici o îndoială.
  163. Yoginii care practică neîncetat, fie în păduri, ori în familie, fiind eliberați de mai mult timp, sunt fe­ri­ciți pentru o lungă perioadă.
  164. De aceea această Yoga trebuie practicată întotdeauna cu multă perseverență. Practica Yoga este fructul vieții fără de care acțiunile ar rămâne fără rezultate.
  165. Și fiindcă fericirea tuturor ființelor este posibilă doar prin mărinimia Mahāmāyā-ei, yoginul tre­buie să se străduiască să-i câștige bunăvoința pentru toată această învățătură.
  166. Domnul (nātha) nostru – prieten și la bucurie și la suferință, a cărui invocare arde păcatele și dă­ru­ieș­te asceților desăvârșire în Yoga – a revelat pentru prima dată, în marea lui mărinimie, aceas­tă doctrină a sistemului Yoga.
  167. Eu, cel lipsit pe deplin de devotament, mă refugiez necontenit la picioarele-lotus ale lui Viṣṇu – în­tru­pat în Dattātreya, piatra filosofală a devoțiunii, maestrul (guru) tuturor oamenilor.

Aici se încheie Yoga-śāstra întocmită de marele yogin Dattātreya, virtuosul preceptor.

Închinare lui Sadāśiva, cel însoțit de Ambā!

Kindle