Skip to content

Gheraṇḍa-saṁhitā VI

  1. Gheraṇḍa a spus: – Întreita meditație (dhyāna) este cunoscută ca fiind: grosieră (sthūla), luminoasă (jyotis) ori subtilă (sūkṣma). Se spune că cea grosieră este alcătuită dintr-o imagine (mūrti); cea luminoasă este alcătuită din lumină (tejas); cea subtilă este alcătuită dintr-un punct (bindu) – brahman, suprema zeitate fiind Kuṇḍalī.
  2. Trebuie să mediteze, în propria inimă, asupra supremului ocean de ambrozie în mijlocul căruia se află o insulă de nestemate alcătuită dintr-un nisip din pietre prețioase.
  3. De jur împrejur arbori nīpa / nimba încărcați cu multe flori; printre arborii nīpa / nimba sunt amestecate grădini – împrejmuitoare aidoma unui șanț cu apă al unei cetăți –
  4. Flori de mālatī, mallikā, iasomie uriașă, kesara, campaka, pārijāta, sthalapadma / sthūla și lotuși – răspândind pretutindeni o încântătoare mireasmă.
  5. În mijlocul acestora yoginul trebuie să-și aducă aminte perfect de un fermecător arbore magic cu 4 ramuri reprezentând cele 4 Veda, veșnic încărcat cu flori și fructe;
  6. Acolo albinele și cucii zumzăie și cântă. Fiind așezat acolo, trebuie să mediteze la un templu alcătuit dintr-un mare rubin,
  7. În al cărui mijloc yoginul trebuie să-și amintească un preafermecător pat / palanchin. Trebuie să mediteze acolo asupra propriei zeități – dhyāna fiind întocmai cum a fost descrisă de maestru:
  8. Asupra formei acestei zeități, asupra vehicului și a ornamentelor zeității – meditația neîntreruptă asupra acestei forme este cunoscută ca fiind această sthūla-dhyāna.
  9. Trebuie să imagineze – în pericalpul marelui lotus cu o mie de petale (sahasrāra) – un lotus atașat deasupra, alcătuit din 12 petale
  10. De culoare albă, extrem de strălucitoare, descrise fiind douăsprezece bīja-mantra: HA, SA, KṢA, MA, LA, VA, RA, YUM̐, HA, SA, KHA, PHREM̐ – în această ordine.
  11. În mijlocul pericalpului acelui lotus se află triunghiul alcătuit din trei linii continue A, KA, THA etc. unite în unghiurile HA, LA, KṢA, iar acolo în centru există praṇava AUM̐.
  12. Acolo trebuie să mediteze asupra unui preafermecător piedestal alcătuit din vibrație (nāda) și punct (bindu). Deasupra acestuia se află o pereche de lebede (haṁsa); acolo se mai află și o pereche de sandale din lemn (pāduka).
  13. Acolo trebuie să mediteze asupra lui guru-deva înzestrat cu două mâini și trei ochi, zeitate ce poartă o îmbrăcăminte albă, cu trupul uns cu pudră albă de santal,
  14. Cu o ghirlandă alcătuită din flori albe, împreună fiind cu a sa consoartă Rakta-Śakti – dintr-o astfel de meditație asupra maestrului rezultă împlinirea meditației grosiere (sthūla-dhyāna).
  15. Gheraṇḍa a spus: – A fost descrisă sthūla-dhyāna, ascultă de la mine despre meditația luminoasă (jyotis-dhyāna). Prin această meditație apare desăvârșirea (siddhi) în Yoga și, desigur, realizarea propriului sine (ātman).
  16. Kuṇḍalinī, care se află în mūlādhāra, are forma trupească asemănătoare unui șarpe (bhujaga); sinele individual (jīva-ātman), care se află situat acolo, are aspectul asemănător flăcării unui opaiț – trebuie să mediteze asupra lui brahman alcătuit din lumină. Meditația luminoasă (jyotis-dhyāna) este cea mai bună.
  17. Aflându-se în rădăcina ombilicului, orbul soarelui este unit cu focul trupului; trebuie să mediteze asupra marelui și atotcuprinzătorului foc – desigur, astfel este această meditație luminoasă (tejo-dhyāna).
  18. Între cele două sprâncene, deasupra minții (manas), se află acea lumină alcătuită din praṇava (AUM̐); trebuie să mediteze asupra unirii cu un val de foc – astfel aceasta este desigur tejo-dhyāna.
  19. Gheraṇḍa a spus: – O, Caṇḍa! A fost ascultată tejo-dhyāna. Ascultă de la mine despre meditația subtilă (sūkṣma-dhyāna)! Atunci când, printr-o mare influență pozitivă a destinului, a sa (yoginului) Kuṇḍalī se trezește și,
  20. Unindu-se cu sinele (ātman) individual, părăsește trupul prin cele două găuri ale ochilor și se bucură pe calea regală – nu poate fi percepută din cauza naturii ei vibratorii.
  21. Yoginul prin śāmbhavī-mudrā și prin practica mediației (dhyāna) izbândește – această sūkṣma-dhyāna este secretă, fiind foarte greu de dobândit chiar și de către zei.
  22. Se spune că tejo-dhyāna este mai bună de o sută de ori decât sthūla-dhyāna; superioara sūkṣma-dhyāna este mai bună de o sută de mii de ori decât tejo-dhyāna.
  23. O, Caṇḍa! Ție ți-a fost descrisă practica meditației care este extrem de dificil de dobândit; deoarece ātman devine perceptibil prin aceasta dhyāna este considerată cea mai bună.

Acesta a fost al șaselea capitol numit „Descrierea meditației (dhyāna)” din Gheraṇḍa-saṁhitā – un dialog despre Yoga corporală dintre marele înțelept Gheraṇḍa și regele Caṇḍa Kāpāli.