Skip to content

Gheraṇḍa-saṃhitā

Kindle

– Gheraṇḍa –

– I –

Plecăciune fac Domnului-dintru-începuturi prin care a fost revelată știința despre Haṭha-yoga, ce strălucește precum o scără pentru cel dornic să se ridice până la excelenta Rāja-yoga.

  1. Odată, Caṇḍa Kāpāli, mergând la coliba lui Gheraṇḍa și făcând plecăciune cu devoțiune, după cuviință, îl întrebă pe Gheraṇḍa:
  2. – O, maestru în Yoga! Doresc acum să ascult despre Yoga celui întrupat (ghaṭa-stha), instrumentul cunoașterii Realității – grăiește domnule, maestru în Yoga!
  3. Gheraṇḍa a spus: – Preabine, preabine, Brațe-lungi! Ceea ce mă întrebi tu pe mine, desigur îți spun, dragule! Tu, cel vigil, reflectă la aceasta!
  4. Nu există curmei asemenea Iluziei, nu există putere mai mare decât practica Yoga, nu există prieten mai mare decât Cunoașterea, nu există dușman mai mare decât Egoul.
  5. Așa cum, prin practica repetării literelor ka etc., este dobândită învățarea scripturilor (śāstra), tot astfel, prin intermediul practicii Yoga, este dobândită și cunoașterea Realității (tattva).
  6. Prin rezultatele acțiunilor bune și a acțiunilor rele este obținut trupul celor însuflețite, prin trup apare fapta (karman) și astfel se poate învârti roata cu urcioare.
  7. Precum se învârte în sus și în jos, roata cu urcioare, datorită forței boilor, tot astfel se învârte odată cu nașterile și morțile succesive, sinele individual (jīva), datorită forței faptei (karman).
  8. Precum un urcior din lut nears pus în apă, trupul întotdeauna se descompune; practicantul ar trebui să purifice trupul arzându-l pe deplin prin focul practicii Yoga.
  9. Cele 7 metode ale celui întrupat sunt: purificarea (śodhana) și, desigur, fortificarea (dṛdhatā), stabilizarea (sthairya), calmarea (dhairya), ușurarea (laghava), experiența directă (pratyakṣa) și neîntinarea (nirlipta).
  10. Purificarea poate fi realizată prin cele „șase acțiuni” (ṣaṭ-karman), fortificarea prin postură (āsana), stabilizarea prin sigiliu (mudrā), calmarea prin retragerea (pratyāhāra) simțurilor,
  11. Ușurarea prin controlul suflurilor (prāṇāyāma), experiența directă a sinelui (ātman) prin meditație (dhyāna), iar neîntinarea prin contemplare (samādhi) – fără îndoială, aceasta este calea spre izbăvire (mukti).
  12. Spălătura (dhauti), purificarea intestinului (basti), a nasului (neti), cea uzuală (laukikī), a ochilor (trāṭaka) și strălucirea craniului (kapāla-bhāti) – acestea sunt cele șase acțiuni (ṣaṭ-karman) care trebuie practicate.
  13. Realizând cele patru tipuri de spălături – spălătura internă (antar-dhauti), a danturii (danta-dhauti), a „inimii” (hṛd-dhauti) și purificarea rădăcinii (mūla-śodhana) – practicanții fac ca trupul să fie lipsit de impurități.
  14. Pe calea aerului (vāta-sāra), pe calea apei (vāri-sāra), pe calea focului (vahni-sāra) și făcută în exterior (bahiṣ-kṛta) – sunt cele patru spălături interne menite purificării trupului.
  15. Aerul trebuie să fie băut încet, cu gura făcută asemenea ciocului de cioară (kākī-mudrā); abdomenul trebuie mișcat iar apoi aerul trebuie eliminat încet pe calea posterioară (anus).
  16. Vāta-sāra este extrem de secretă; fiind instrument pentru purificarea trupului, duce la distrugerea tuturor bolilor și intensificarea focului trupului.
  17. Apa trebuie băută încet, cu gura; trebuie să fie umplut până în gât; desigur stomacul trebuie mișcat, iar apoi trebuie eliminată din stomac pe calea de jos (anus).
  18. Vāri-sāra este extrem de secretă și face trupul neprihănit. Practicând această purificare cu strădanie, yoginul obține un trup strălucitor.
  19. Vāri-sāra este spălătura supremă, acela trebuie să o practice cu foarte mare atenție – purificând trupul impur, practicantul obține un trup strălucitor.
  20. Trebuie să pună nodul ombilicului pe coloana vertebrală de o sută de ori. Îndepărtând bolile apărute în abdomen, această practică determină intensificarea focului digestiv.
  21. Această spălătură agni-sāra dăruiește yoginilor desăvârșire (siddhi) în practica Yoga. Această spălătură este extrem de secretă, chiar zeilor le este greu să o obțină. Doar cu ajutorul acestei spălături individuale, poate fi obținut, în mod sigur, un trup strălucitor.
  22. Făcând kākī-mudrā, abdomenul trebuie umplut cu aer care trebuie ținut timp de o oră și jumătate; apoi trebuie împins prin calea de mijloc (intestin-anus) – această spălătură este extrem de secretă, niciodată nu trebuie dezvăluită.
  23. Stând scufundat în apă până la ombilic, intestinul (śakti-nādī) trebuie extins; apoi, intestinul trebuie spălat cu ambele mâini; atât timp cât impuritățile sunt emise, tot atât și intestinul trebuie spălat – apoi trebuie introdus din nou în abdomen.
  24. Această spălare este secretă, chiar zeilor le este greu s-o obțină. Numai cu ajutorul acestei spălături individuale poate fi obținut, în mod sigur, un trup strălucitor.
  25. Atât timp cât o persoană nu este capabilă să practice retenția aerului pentru o oră și jumătate, tot atât, desigur, nu poate să facă marea bahiṣ-kṛta-dhauti.
  26. Purificarea rădăcinii dinților (danta-mūla), a rădăcinii limbii (jihvā-mūla), a aperturilor urechilor (karṇa-randhra), a aperturilor craniului (kapāla-randhra) – acestea cinci sunt cunoscute drept spălătura dinților (danta-dhauti).
  27. Cu esență (pulbere) din planta khadira și pământ pur trebuie frecată rădăcina dintelui atât timp cât impuritățile nu sunt înlăturate.
  28. Purificarea rădăcinii dinților (danta-mūla) este marea spălătură a yoginilor în practica Yoga. Cunoscătorul practicii Yoga, pentru păstrarea dinților, trebuie s-o practice în fiecare dimineață. Danta-mūla este considerată de către yogini ca fiind cea dintâi acțiune de purificare.
  29. Acum, voi explica modalitatea de purificare a rădăcinii limbii. Bătrânețea, moartea, bolile etc. sunt distruse de către limba lungă.
  30. Cele trei degete împreunate, arătător, mijlociu și inelar, trebuie introduse în mijlocul gâtului, apoi rădăcina limbii trebuie frecată. Frecând astfel cu foarte mare atenție bolile flegmei sunt îndepărtate.
  31. Ulterior, limba trebuie frecată cu unt proaspăt și mulsă în mod repetat. Cu ajutorul unui instrument de fier, vârful acesteia este tras afară foarte ușor.
  32. Întotdeauna trebuie făcută, cu mare atenție, la răsăritul și la apusul soarelui. În acest fel, fiind realizată zilnic, limba devine lungă.
  33. Găurile celor două urechi trebuie purificate cu vârful degetului arătător. Printr-o practică repetată neîncetat sunetul intern (nāda) poate fi manifestat.
  34. Cu degetul mare al mâinii drepte apertura frunții trebuie frecată. Astfel, prin practică repetată, bolile flegmei sunt îndepartate,
  35. Nāḍī devine fără impurități, iar vederea divină se manifestă. Trebuie practicată zi de zi: la sfârșitul somnului (dimineața), la sfârșitul mesei de prânz și la sfârșitul zilei (seara).
  36. Spălătura „inimii” (hṛd) este făcută în trei moduri: cu bățul (daṇḍa), prin vomitare (vamana) și cu ajutorul unei cârpe (vāso / vastra).
  37. Băț de bananier, băț de turmeric și, desigur, băț de trestie de zahăr – mișcându-l în mijlocul pieptului (esofag), trebuie, desigur, retras ușor.
  38. În acest fel flegma (kapha), bila (pitta) și alte secreții se elimină pe calea de deasupra (gură). Cu ajutorul practicii daṇḍa-dhauti, toate bolile cardiovasculare sunt distruse în mod sigur.
  39. După masă, cel înțelept trebuie să bea apă astfel încât să fie plin până în gât. Privind pentru un moment deasupra, acea apă trebuie vomată. Printr-o practică repetată neîncetat, bolile flegmei și ale bilei sunt îndepărtate.
  40. 19 sau 25 de palme lungime și patru degete lățime de pânză fină umedă și caldă trebuie înghițită cu mare atenție, iar apoi din nou retrasă – aceasta este menționată ca fiind acțiunea de spălare (dhauti)
  41. Care elimină marirea abdomenului, febra, bolile splinei, lepra, dezechilibrul flegmei (kapha) și al bilei (pitta) – el devine zi de zi fără de boală, puternic și prosper.
  42. Atât timp cât rectul (mūla) nu este purificat, suflul apāna este împiedicat să circule; de aceea, yoginul trebuie să practice purificarea rectului cu toată atenția.
  43. Cu ajutorul bățului rădăcinii de turmeric sau a degetului mijlociu al mâinii stângi, anusul trebuie spălat cu ajutorul apei, în mod repetat și cu foarte mare atenție.
  44. Înlătură rigiditatea stomacului și distruge bolile digestive. Este originea frumuseții și sănătății, stimulează acțiunea focului trupului.
  45. Basti este menționată ca fiind de două feluri: purificarea intestinului cu apă (jala-basti) si cea uscată (śuṣka-basti). Jala-basti trebuie făcută în apă, iar śuṣka-basti întotdeauna pe uscat.
  46. Șezând în utkaṭa-āsana în apă, scufundat până la ombilic, anusul este deschis, yoginul trebuie să practice jala-basti prin contractarea și destinderea anusului.
  47. Disfuncțiile urinare, bolile intestinale și disfuncțiile vântului sunt îndepărtate. Trupul se transformă conform propriei voințe, putând deveni asemenea trupului zeului Kāma.
  48. Mișcând abdomenul ușor în joș prin întinderea spatelui ridicând bazinul de la sol, anusul trebuie contractat și dilatat cu ajutorul sigiliului aśvinī.
  49. Astfel, prin practica repetată a purificării śuṣka-basti bolile abdominale nu apar, focul digestiv este mărit, iar constipația și meteorismul sunt înlăturate.
  50. O sfoară subțire lungă de 12 degete trebuie introdusă în tubul nasului și scoasă după aceea prin gură – aceasta este menționată drept acțiunea neti.
  51. Prin practicarea procedurii neti obține capacitatea de a realiza khecarī-mudrā; bolile flegmei sunt distruse complet, iar vederea divină este produsă.
  52. Abdomenul trebuie mișcat circular de ambele părți cu mare rapiditate. Chiar acum distruge toate bolile, iar focul trupului este întețit.
  53. Trebuie să privească un obiect mic, renunțând la deschiderea ori închiderea ochilor, până când cad lacrimile – aceasta este numită de înțelepți trāṭaka.
  54. Astfel, printr-o practică repetată apare cu siguranță śāmbhavī-mudrā, bolile ochilor dispar complet, iar vederea divină se manifestă.
  55. Kapāla-bhati poate fi realizată în trei moduri distincte: prin metoda aerului/plăcută (vāta / vāma-krama), prin metoda contrară (vyut-krama) și prin metoda șuierării (śīt-krama) – prin care problemele datorate flegmei (kapha) sunt îndepărtate.
  56. Aerul trebuie inspirat prin nara stângă iar apoi trebuie expirat prin nara dreaptă; inspirând din nou prin nara dreaptă, trebuie expirat prin nara stângă.
  57. Făcând inspirul și expirul cu impetuozitate, suflul nu trebuie reținut. Astfel, printr-o practică repetată a acestei proceduri, problemele flegmei sunt îndepărtate.
  58. Trăgând apă prin ambele nări alternativ trebuie expulzată, desigur, prin gură. Trăgând apă prin metoda contrară (vyut-krama) problemele flegmei sunt îndepărtate.
  59. Sorbind apa cu gura scoțând sunetul śīt, trebuie s-o elimine prin ambele nări deodată. Astfel, prin practica Yoga, yoginul devine asemănător zeului Kāma.
  60. Bătrânețea nu învinge și nici febra nu apare, trupul devine după dorință iar bolile flegmei sunt îndepărtate.

Acesta a fost primul capitol numit „Cele șase acțiuni de purificare” din Gheraṇḍa-saṃhitā – un dialog despre Yoga corporală a marelui înțelept Gheraṇḍa cu regele Caṇḍa Kāpāli.


– II –

  1. Gheraṇḍa a spus: – Prin practica celui care se află în trup, acesta devine prielnic pentru Yoga, iar mintea (manas) devine stabilă – astfel este descrisă aici āsana.
  2. Toate postúrile la un loc sunt atât de numeroase câte ființe există, dar doar 8.400.000 sunt descrise de către Śiva.
  3. Dintre ele, cele mai bune sunt în număr de 84. Dintre acestea, în lumea muritorilor, doar 32 de postúri sunt folositoare:
  4. Postura desăvârșitului (siddha), a lotusului (padma), cea prielnică (bhadra), a eliberatului (mukta), cea adamantină (vajra), a prosperității (svastika), a leului (siṃha), a feței de vacă (go-mukha), a eroului (vīra) și postura arcului (dhanus),
  5. A mortului (mṛta), cea ascunsă (gupta), a peștelui (matsya) și, desigur, postura lui Matsyendra (matsyendra), a lui Gorakṣa (gorakṣa), a extinderii părții dorsale (paścimottāna), cea dificilă (utkaṭa), cea adunată (saṃkaṭa),
  6. A păunului (mayūra), a cocoșului (kukkuṭa), a țestoasei (kūrma), a țestoasei răsturnate (uttāna-kūrmaka), a broaștei răsturnate (uttāna-maṇḍūka), a arborelui (vṛkṣa), a broaștei (maṇḍūka), a vulturului (garuḍa), a taurului (vṛṣa),
  7. A lăcustei (śalabha), a crocodilului (makara), a cămilei (uṣṭra), a șarpelui (bhujaṃga) și postura unirii (yoga) – trei zeci și două de postúri care, desigur în această lume a muritorilor, conferă desăvârșirea (siddhi).
  8. Unind prin presare călcâiul piciorului de perineu, cealaltă gleznă este plasată deasupra organului genital (osul pubian); fixând ferm bărbia spre piept, cu trupul nemișcat, cu instrumentele supuse, privind fix între sprâncene – aceasta este numită siddha-āsana, cea care deschide ușa către mântuire (mokṣa).
  9. Punând piciorul drept deasupra coapsei stângi, tot așa trebuie pus piciorul stâng deasupra coapsei drepte. Apoi, cu ambele mâini încrucișate prin spate, ținând ferm degetele mari de la picioare și punând bărbia în piept, trebuie să privească vârful nasului – aceasta este numită padma-āsana, distrugătoarea tuturor formelor de boală.
  10. Cele două glezne sunt alăturate sub scrotum (perineu) în mod contrar (invers). Apucând cu ambele mâini pe la spate degetele groase de la picioare și,
  11. Realizând jālaṃdhara, trebuie să privească vârfului nasului – aceasta este bhadra-āsana, distrugătoarea tuturor bolilor.
  12. În rădăcina (la baza) anusului este pusă glezna stângă, astfel stând, deasupra este pusă glezna dreaptă; având capul, cervicala și trunchiul drepte – mukta-āsana este dăruitoarea desăvârșirii (siddhi).
  13. Făcând gambele dure asemenea diamantului (vajra), tălpile se află pe laturile anusului – aceasta este vajra-āsana care conferă yoginilor desăvârșire (siddhi).
  14. Punând ambele tălpi ale picioarelor în interiorul dintre genunchi și coapse, stând astfel cu trupul drept – aceasta este numită svastika-āsana.
  15. Sub scrot cele două glezne puse în sus în ordine inversă (încrucișate), genunchii aflați pe pământ, iar palmele deasupra genunchilor;
  16. Gura deschisă și, făcând jālaṃdhara, trebuie să privească vârful nasului – aceasta este siṃha-āsana, distrugătoarea tuturor bolilor.
  17. Fiind puse ambele tălpi pe pământ, trebuie să le plaseze pe părțile laterale pe dedesubt. Dobândind un trup neclintit, fiind aidoma feței de vacă este numită postura go-mukha.
  18. Un picior trebuie pus pe celălalt picior, plasat fiind pe coapsă, iar celălalt prin spate (dedesubt) – astfel a fost numită vīra-āsana.
  19. Desfăcând pe pământ picioarele făcute aidoma unor bețe, iar mâinile împreunate cu picioarele, prin prindere pe la spate, făcând trupul aplecat pe spate asemenea unui arc (dhanus) – aceasta este descrisă de către yogini drept dhanur-āsana.
  20. Întins pe spate pe pământ, asemenea unui cadavru (śava) – această odihnire este śava-āsana. Această śava-āsana îndepărtează oboseala, fiind mijlocul prin care psihicul (citta) se liniștește.
  21. Trebuie să ascundă picioarele punând tălpile între genunchi și coapsă, iar anusul este plasat deasupra picioarelor – este cunoscută drept gupta-āsana.
  22. Realizând postura relaxată a lotusului (padma-āsana) trebuie să se odihnească întins pe spate, susținând capul cu ajutorul coatelor – matsya-āsana este distrugătoarea bolilor.
  23. Stă cu mare atenție, făcând abdomenul aidoma spatelui, piciorul stâng, îndoit fiind, desigur este plasat deasupra genunchiului drept;
  24. Și punând acolo cotul mâinii drepte, fața trebuie pusă în palma mâinii drepte; privirea trebuie dusă între cele două sprâncene – astfel este descrisă matsyendra-āsana. Matsyendra-āsana stârnește focul intern și face ca boala și febra să dispară pe deplin.
  25. Desfăcând picioarele pe pământ, făcute aidoma unor bețe, fruntea este rezemată între cei doi genunchi după ce degetele picioarelor au fost apucate energic cu mâinile – înțelepții au spus că paścimottāna este postura (tronul) celui dintâi dintre yogini.
  26. Punând tălpile întoarse, plasate distinct despărțite, în interiorul dintre genunchi și coapsă, acoperind cu mare atenție gleznele cu palmele mâinilor întoarse în sus și
  27. Făcând gâtul contractat, trebuie să privească vârful nasului – astfel este descrisă gorakṣa-āsana, instrumentul desăvârșirii (siddhi) pentru yogini.
  28. Pământul fiind sprijinit cu degetele mari de la picioare, iar gleznele în aer situate, acolo, deasupra călcâielor, trebuie pus anusul – astfel este considerată utkaṭa-āsana.
  29. Baza „stivei” alcătuită din piciorul stâng este așezată pe suprafața pământului; cu ajutorul gambei piciorului drept piciorul stâng este înfășurat, palmele mâinilor fiind împreunate pe ambii genunchi – aceasta este samkaṭa-āsana.
  30. Susținând pământul cu palmele mâinilor, proximitatea ombilicului este fixată astfel pe coate; postură înaltă, ridicată în aer asemenea unui băț paralel cu solul – aceasta ei o numesc mayūra-āsana.
  31. Distruge pe deplin alimentele ingerate în exces ori nepotrivite, produce focul interior, digeră otrava, îndepărtează imediat boli precum gulma, febra etc. – fără de cusur este mayūra-āsana.
  32. Obținând padma-āsana, mâinile sunt petrecute prin interiorul genunchilor; stă suspendat, sprijinit pe coate – aceasta este kukkuta-āsana.
  33. Călcâiele unite invers și puse sub organul genital; capul, gâtul și trunchiul în linie dreaptă – astfel este descrisă kurma-āsana.
  34. Stând în kukkuṭa-āsana, gâtul este sprijinit cu ambele mâini, așezat întors asemenea unei țestoase – aceasta este uttāna-kūrma-āsana.
  35. Tălpile picioarelor spre partea din spate (fesieri) iar cele două degete groase trebuie să se atingă, punând înainte genunchii larg îndepărtați – astfel trebuie practicată maṇḍūka-āsana.
  36. Aflat în maṇḍūka-āsana, capul este sprijinit cu ajutorul coatelor, întins cu fața în sus asemenea unei broaște – aceasta este postura uttāna-maṇḍūka.
  37. Piciorul drept este fixat în zona de început a coapsei stângi; trebuie stat astfel pe pământ, aidoma arborelui (vṛkṣa) – astfel este cunoscută vṛkṣa-āsana.
  38. Pământul fiind presat cu coapsele și gambele, trupul stabil prin cei doi genunchi, mâinile unite deasupra genunchilor – aceasta este numită garuḍa-āsana.
  39. Rădăcina anusului pe glezna dreaptă, pe partea stângă celălalt picior trebuie să atingă pământul întors invers – astfel trebuie să fie vṛṣa-āsana.
  40. Culcat cu fața în jos, mâinile unite la piept, susținând pământul cu palmele mâinilor, picioarele trebuie ridicate douăsprezece degete în aer – cei dintâi dintre asceți spun că este śalabha-āsana.
  41. Culcat cu fața în jos și cu pieptul pus pe pământ, picioarele trebuie întinse și îndepărtate; apucând capul cu mâinile împreunate – aceasta este makara-āsana, stârnitoarea focului trupesc.
  42. Culcat cu fața în jos, labele picioarelor, unite invers (încrucișat) și plasate pe la spate, sunt apucate cu mâinile; abdomenul și fața trebuie întinse puternic – yoginii spun că aceasta este uṣṭra-āsana.
  43. Partea de jos, de la ombilic până la degetul gros, trebuie așezată pe pământ, susținând pământul cu palmele mâinilor, capul este ridicat asemenea unui șarpe.
  44. Printr-o practică repetată, bhujaṃga-āsana mărește întotdeauna focul trupului, este distrugătoarea tuturor bolilor iar Zeița-Șarpe se trezește.
  45. Tălpile picioarelor fiind întoarse în sus trebuie plasate în ordine inversă deasupra genunchilor; ambele palme fiind întoarse în sus trebuie plasate deasupra posturii;
  46. Aerul fiind tras înapoi prin umpleri succesive, trebuie să privească vârful nasului – aceasta trebuie să fie yoga-āsana în practica yoginilor a exercițiilor Yoga.

Acesta a fost al doilea capitol numit „Descrierea celor 32 de postúri” din Gheraṇḍa-saṃhitā, un dialog despre Yoga corporală dintre marele înțelept Gheraṇḍa și regele Caṇḍa Kāpāli.


– III –

  1. Gheraṇḍa a spus: – Marele sigiliu (mahā-mudrā), sigiliul cerului gurii (nabho-mudrā), contracția înălțătoare (uḍḍīyāna), a purtătorului capcanei (jālaṃdhara), contracția rădăcinii (mūla-bandha), marea contracție (mahā-bandha), marea străpungere (mahā-vedha), sigiliul deplasării prin spațiu (khecarī),
  2. Al inversiunii (viparītakarī), al receptacului (yoni) și al membrului în receptacul (vajrolī), al agitării puterii (śakti-cālanī), al lotusului din eleșteu (tāḍāgī), sigiliul broaștei (māṇḍukī) și al lui Śiva (śāmbhavī), cvintupla concentrare (pañca-dhāraṇā),
  3. Ecvestru (aśvinī), înlănțuitor (pāśinī), ciocul de cioară (kākī), al elefantului femelă (mātamgī), al șarpelui femelă (bhujaṃginī) – sunt cele 25 de sigilii ale yoginilor, dăruitoare ale desăvârșirii (siddhi) aici.
  4. O, zeiță! În prezența ta a fost descrisă multitudinea sigiliilor. Doar prin cunoașterea acestora este produs succesul universal.
  5. Ascunsă cu foarte mare atenție, nu este dăruită orișicui. Oferă plăcere yoginilor – fiind, desigur, foarte greu de dobândit chiar și de zeii Marut.
  6. Rădăcina anusului fiind blocată pe glezna stângă cu mare atenție și fermitate, piciorul drept este întins înainte, iar degetul gros al piciorului trebuie apucat cu mâna stângă;
  7. Gâtul fiind contractat, trebuie să privească între sprâncene; fiind umplut cu aer prin inhalări acesta (aerul) trebuie eliminat apoi cu mare atenție și lent – astfel este descrisă mudrā de către învățați sub denumirea de mahā-mudrā.
  8. Prin practicarea marelui sigiliu (mahā-mudrā) sunt îndepărtate ridurile, bătrânețea, decrepitudinea și, desigur, moartea; sunt distruse toate bolile, precum tusea ftizică, constipația, bolile splinei, febra persistentă.
  9. Yoginul, oriunde ar sta, oricând și orice ar întreprinde, limba în sus nemișcată devenind, trebuie să oprească neîncetat vântul (aerul) – aceasta este nabho-mudrā, distrugătorul tuturor bolilor yoginilor.
  10. Trebuie să facă astfel încât fibra de deasupra ombilicului să fie în partea din spate a abdomenului. Atunci când marea pasăre (i.e. prāṇa) este făcută să zboare neîncetat, desigur această uḍḍīyāna-bandha este leul ce doboară elefantul morții.
  11. Dintre toate contracțiile (bandha) uḍḍīyāna este de departe cea mai bună. Atunci când uḍḍīyāna este practicată pe deplin izbăvirea (mukti) este realizată în mod natural.
  12. Gâtul fiind făcut contractat, bărbia trebuie plasată în piept. Atunci când este realizată jālaṃdhara-bandha, cele 16 receptacule sunt închise / controlate (bandha). Marele sigiliu jālaṃdhara determină distrugerea morții.
  13. Jālaṃdhara-bandha, fiind pe deplin realizată, este dăruitoarea desăvârșirii (siddhi) pentru yogini. Acela care o practică timp de șase luni, fără niciun dubiu el devine aici desăvârșit (siddha).
  14. Cu ajutorul călcâiului piciorului stâng trebuie să preseze zona perineului (yoni); înțeleptul, presând cu mare atenție nodul ombilicului pe coloana vertebrală,
  15. Trebuie de asemenea să pună împreună, foarte ferm, organul genital pe glezna dreaptă, iar apoi trebuie să facă cu foarte mare atenție ca fibra buricului de deasupra și de dedesubt să fie una. Mūla-bandha-mudrā este declarată ca fiind distrugătoarea decrepitudinii.
  16. Acel bărbat, care dorește să traverseze oceanul existenței transmigratorii (saṃsāra), fiind bine ascuns într-un loc izolat, trebuie să practice acest sigiliu (mūla-bandha).
  17. Prin practicarea acestei contracții, rezultă cu certitudine controlul suflurilor; cel tăcut și cu lenevia înfrântă trebuie să o practice cu mare atenție.
  18. Cu ajutorul gleznei piciorului stâng trebuie să închidă baza anusului; învățatul, această gleznă cu atenție blocând-o cu ajutorul piciorului drept,
  19. Trebuie să miște ușor-ușor călcâiul; trebuie să contracte ușor perineul (yoni); trebuie să rețină prāṇa în jālaṃdhara – aceasta este numită mahā-bandha.
  20. Mahā-bandha este suprema contracție, distrugătoarea morții și a decrepitudinii; cu ajutorul favorabil al acestei contracții, yoginul poate să-și împlinească toate dorințele.
  21. Așa cum frumusețea, tinerețea și șarmul femeilor sunt în van fără prezența unui bărbat, tot așa mahā-bandha și mūla-bandha sunt în van fără mahā-vedha.
  22. Realizând mahā-bandha, trebuie să facă apneea înălțătoare – aceasta este denumită mahā-vedha, dăruitoarea desăvârșirii (siddhi) pentru yogini.
  23. Acel yogin, care practică zilnic mahā-bandha și mūla-bandha împreună cu mahā-vedha, este desigur cel mai mare cunoscător al practicii Yoga.
  24. Pentru el nu există frică de moarte, pentru el nu există decrepitudine. Această străpungere (vedha) este protejată cu mare atenție de către cei mai buni yogini.
  25. Firul de sub limbă (frenul lingual) fiind tăiat, limba trebuie mișcată continuu, trebuie mulsă cu unt proaspăt, trebuie trasă (alungită) cu un instrument din fier.
  26. Astfel, printr-o practică necontenită, limba devine lungă; atunci când ajunge între sprâncene, în acel moment este realizat sigiliul khecarī
  27. În centrul palatului limba trebuie introdusă treptat; limba, mergând în sens contrar, în gaura craniului este intrată, iar privirea fiind între cele două sprâncene – acesta este khecarī-mudrā.
  28. Nu se manifestă leșinul, foamea, setea, nici măcar lenea, nici boala, decrepitudinea ori moartea – acesta obține un trup divin.
  29. Trupul de foc nu este carbonizat, de vânt nu este uscat, trupul de ape nu este udat, de șarpe nu este mușcat,
  30. Iar șarmul apare-n trup; samādhi degrabă este produs, iar atunci când limba ajunge la deschizătura craniului, dobândește elixirul și
  31. Astfel apare beatitudinea zi de zi din nenumăratele elixiruri – la început sărat și alcalin, apoi amar și astringent,
  32. Unt proaspăt, ghee, lapte, lapte închegat, lapte bătut și miere, suc de struguri, iar cel din urmă gust care răsare este al ambroziei (amṛta).
  33. În rădăcina ombilicului se află Soarele, în rădăcina palatului se află Luna, Soarele devorează amṛta, de aceea omul este sub puterea morții.
  34. Soarele trebuie plasat deasupra, Luna trebuie adusă dedesubt – sigiliul viparītakarī este ținut secret de toate scripturile tantrice.
  35. Punând capul pe pământ, ambele mâini unite, picioarele ridicate făcându-le nemișcate – astfel este înțeles sigiliul viparītakarī.
  36. Dacă practică în mod regulat acest sigiliu, decrepitudinea și moartea sunt distruse. Acesta, fiind desăvârșit (siddha), nu piere nici chiar în disoluția tuturor lumilor.
  37. Aflându-se în siddha-āsana, urechile, ochii, nasul și gura trebuie să fie închise cu ajutorul degetelor numite gros, arătător, mijlociu etc.
  38. Prāṇa trebuie trasă prin kākī-mudrā, iar apoi trebuie unit cu apāna. Înțeleptul, meditând la cele șase cakra, în ordinea cuvenită și cu ajutorul incantației HUṂ-HAṂ-SAḤ,
  39. Trebuie să aducă la simțire (caitanya) acea zeiță adormită – Bhujaṃginī. Śakti, împreună cu sinele individual (jīva), este ridicată în supremul lotus.
  40. Devenind el însuși alcătuit din Śakti și unit cu supremul Śiva, diferite plăceri și bucurii iau naștere, dar trebuie să contemple doar plăcerea supremă.
  41. Pe pământ trebuie să mediteze asupra singurului țel care rezultă din împreunarea lui Śiva cu Śakti. Fiind alcătuit din ānanda trebuie să realizeze „Eu sunt brahman”.
  42. Yoni-mudrā este supremă și secretă, greu de obținut chiar și de către zeități. De îndată ce perfecțiunea ei este dobândită, cu adevărat acela se va afla în samādhi.
  43. Uciderea unui brahmin ori uciderea unui înțelept, consumul băuturilor spirtoase, pângărirea patului maestrului – de toate aceste păcate yoginul nu este întinat datorită împlinirii acestei yoni-mudrā.
  44. Toate acele păcate teribile și toate acele păcate minore, toate acestea dispar datorită împlinirii acestei yoni-mudrā – de aceea trebuie să facă această practică dacă dorește foarte mult izbăvirea (mukti).
  45. Susținând pământul cu palmele mâinilor, ambele picioare și capul trebuie ridicate în aer pentru a o trezi pe Śakti, pentru îndelungată viețuire – înțelepții numesc aceasta vajrolī-mudrā.
  46. Acest exercițiu (yoga), cel mai bun dintre exerciții, este instrumentul izbăvirii (mukti) pentru yogini; acest exercițiu binefăcător este dăruitorul desăvârșirii (siddhi) pentru yogini;
  47. Prin grația acestui exercițiu, arta picăturii este realizată cu certitudine. Iar atunci când arta picăturii a fost împlinită cu mare atenție, ce nu poate fi realizat pe suprafața pământului?
  48. Unit fiind cu numeroase plăceri, dacă practică acestă mudrā, atunci pentru acest yogin cu certitudine desăvârșirea (siddhi) devine perfectă.
  49. În mūlādhāra se află suprema zeiță, Kuṇḍalī – puterea sinelui (ātma-śakti) – dormind aidoma unei șerpoaice înzestrată cu trei inele și jumătate.
  50. Atât timp cât ea doarme în trup, tot atâta și sinele individual (jīva) este doar un animal, iar cunoașterea (jñāna) Realității nu apare chiar dacă practică nenumărate exerciții (yoga).
  51. Așa cum ușa trebuie deschisă cu ajutorul unei chei, tot așa ”poarta lui Brahmā” se deschide prin trezirea lui Kuṇḍalinī cu forța (haṭha).
  52. Nu trebuie să stea dezbrăcat în exterior, ombilicul trebuie înfășurat cu o pânză. Trebuie să practice śakti-cālanī stând într-o casă retrasă.
  53. Caracteristicile pânzei pentru înfășurare sunt: lungimea este de douăsprezece degete, lățimea este de patru degete, trebuie să fie moale, albă și fină; astfel fiind, yoginul trebuie să unească înfășurata cârpă cu șnurul din jurul taliei.
  54. Yoginul unge trupul cu cenușă, iar apoi trebuie să realizeze siddha-āsana. Absorbind prāṇa prin nări, trebuie unită cu putere cu apāna.
  55. Atunci, anusul trebuie contractat ușor, cu ajutorul sigiliului aśvinī, până ce suflul circulă prin suṣumnā și se manifestă în mod vizibil și persistent.
  56. Atunci, realizând apneea prin oprirea suflului, Bhujaṃginī, fiind astfel cu repirația blocată, intră pe calea ascendentă (i.e. suṣumnā). Desigur, două cuvinte un singur rezultat, în yoni-mudrā trebuie să o agite pe Śakti.
  57. Fără sigiliul śakti-cālanī yoni-mudrā nu este realizată perfect. Śakti-cālanī fiind practicată la început, yoni-mudrā trebuie practicată după aceea.
  58. O, Caṇḍa Kāpāli! Astfel a fost descrisă pentru tine śakti-cālanī. Fiind ținută secret cu mare atenție, trebuie să fie practicată zi de zi.
  59. Sigiliul śakti-cālanī, fiind păstrat extrem de secret, este distrugătorul decrepitudinii și al morții. De aceea, această practică trebuie realizată de către yoginii care doresc să obțină desăvârșirea (siddhi).
  60. Pentru acel yogin care practică necontenit, desăvârșirea (siddhi) este împlinită. Pentru acela are loc dispariția tuturor bolilor, dobândind perfecțiunea trupului.
  61. Făcând postura paścimottāna, abdomenul este asemănător unui lac. Acest suprem sigiliu tāḍāgī este distrugătorul decrepitudinii și al morții.
  62. Făcând gura pe deplin închisă, rădăcina limbii trebuie mișcată; trebuie să consume ușor amṛta – astfel este înțeleasă această māṇḍukī-mudrā.
  63. Pentru cel care practică continuu māṇḍukī ridurile ori bătrânețea cu certitudine nu apar și, rămânând de-a pururi tânăr, părul nu devine grizonat.
  64. Observând cu atenție colirul ochilor, trebuie să perceapă bucuria sinelui (ātmārāma) – aceasta trebuie să fie śāmbhavī-mudrā, care este ținută secret în toate scripturile tantrice.
  65. Vedele, scripturile (śāstra) ori Purāṇele sunt aidoma celei mai depravate curtezane; în schimb, această śāmbhavī-mudrā este protejată precum o soție de neam ales.
  66. Acela care cunoaște śāmbhavī-mudrā, acesta cu sigurantă este Ādinātha, acesta cu siguranță este Nārāyaṇa, acesta cu siguranță este Brahmā, creatorul.
  67. Adevărat-adevărat și iarăși adevărat grăit-a Maheśvara (Śiva) cu adevărat, precum că cel ce știe sigiliul śāmbhavī acela brahman este – și nicidecum altfel.
  68. Śāmbhavī-mudrā a fost descrisă, ascultă acum despre pañca-dhāraṇā-mudrā. Obținând cvintupla concentrare, ce nu poate fi realizat pe suprafața pământului?
  69. Printr-un astfel de trup uman, pleacă la dorință și ajunge în ceruri, merge unde-i poftește inima și numai astfel obține, fără îndoială, deplasarea prin spațiu (khecaratva).
  70. Acest element – care este alcătuit din pământ, asociat cu bīja literei/sunetului LAṂ, de culoarea galbenă și înzestrat cu patru laturi – împreună cu Brahmā trebuie făcut prezent în inimă; dizolvând acolo prāṇa împreună cu psihicul (citta), trebuie să se concentreze timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea de jos (adho-dhāraṇā), generatoarea stabilității care produce cucerirea pământului.
  71. Acela care practică necontenit sigiliul pārthivī-dhāraṇā, desăvârșit (siddha) fiind, el poate deveni însuși Mṛtyuṃjaya, el poate umbla nestingherit pe pământ.
  72. Elementul apă este strălucitor precum albul florii de kunda, este asemănător unei scoici ori chiar a semilunii, situat fiind în gât. Acesta, unit întotdeauna cu Viṣṇu, asociat cu bīja literei/sunetului VAṂ – amṛta; dizolvând acolo prāṇa împreună cu psihicul (citta) trebuie să se concentreze timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este āmbhasī-dhāraṇā-mudrā, distrugătoarea păcatelor și a suferințelor de neîndurat.
  73. Āmbhasī-dhāraṇā este cel mai important sigiliu; acela care îl cunoaște este un știutor al practicii Yoga; pentru acesta nu există moarte nici în cea mai teribilă și adâncă apă.
  74. Desigur, această mudrā supremă, este ținută secret cu mare atenție; prin expunerea ei apare pierderea realizării – cu adevărat vorbesc doar adevărul.
  75. Acesta, situat în zona ombilicului, asemănător cu indragopa (roșu), este asociat cu bīja care este sub formă triunghilară (/RAṂ); element alcătuit din foc, Soare-roșu strălucitor, care, împreună cu Rudra, este dăruitorul desăvârșirii (siddhi); dizolvând acolo prāṇa împreună cu citta, trebuie să se concentreze timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este āgneyī-dhāraṇā-mudrā, sfârșit al profundei frici de moarte.
  76. Dacă practicantul cade într-un foc care arde puternic, acesta, prin practica acestei mudrā, trăiește fără a percepe moartea.
  77. Acest element superior alcătuit din puritate (sattva), cu un aspect închis la culoare și situat între sprâncene, asemănător cu grămadă distinctă de colir (cerc), zeitatea fiind acolo Īśvara, asociat cu bīja literei/sunetului YAṂ; dizolvând acolo prāṇa împreună cu citta, trebuie să se concentreze timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este vāyavī-dhāraṇā-mudrā, a celor cu simțurile supuse, care produce deplasarea prin spațiu (khecaratva).
  78. Această supremă vāyavī-dhāraṇā-mudrā este distrugătoarea decrepitudinii și a morții; cu siguranță nu este omorât de elementul aer (vāyu), fiind dăruitoarea deplasării prin spațiu.
  79. Celui înșelător ori lipsit de evlavie nu trebuie să-i fie oferit câtuși de puțin acest sigiliu, căci dacă este dăruit devine distrugătorul perfecțiunii – o, Caṇḍa! ți-am spus adevărul.
  80. Acest suprem element eteric este strălucitor, asemănător unei ape oceanice extrem de pură, asociat cu bīja literei/sunetului HAṂ, împreună cu zeitatea Sadāśiva; dizolvând acolo prāṇa împreună cu citta, trebuie să se concentreze timp de 5 ghaṭikā (2h) – astfel trebuie făcută această nabho-dhāraṇā, deschizătoarea porților către mântuire (mokṣa).
  81. Acela care cunoaște ākāśī-dhāraṇā-mudrā, acesta desigur este un știutor al practicii Yoga, pentru el nu există moarte iar în disoluția universală nu piere.
  82. În mod repetat, sfincterul anal trebuie contractat și relaxat – această aśvinī-mudrā fiind realizată, devine instrumentul trezirii lui Śakti.
  83. Această aśvinī-mudrā este supremă, fiind distrugătoarea bolilor rectului, produce prosperitate și vigoare, prevenind moartea prematură.
  84. Trebuie să pună picioarele prin spatele gâtului, înnodate strâns asemenea unui laț. Desigur, această pāśinī-mudrā este instrumentul trezirii lui Śakti.
  85. Marea pāśinī-mudrā este producătoarea prosperității și a vigorii. Trebuie exersată cu mare atenție de către practicanții care doresc desăvârșirea.
  86. Aerul trebuie băut ușor-ușor cu gura făcută aidoma ciocului de cioară – astfel este realizată această kākī-mudrā, distrugătoarea tuturor bolilor.
  87. Kākī-mudrā este mudrā supremă, ținută secret în toate scripturile tantrice. Doar prin grația acesteia practicantul devine, aidoma unei ciori, lipsit de boli.
  88. Stând în apă până la gât, trebuie să tragă apa pe nări, iar apoi trebuie să o elimine prin gură; după aceea trebuie să tragă din nou apa, prin gură,
  89. Și trebuie să o elimine prin nări; apoi trebuie să facă astfel iar și iar – aceasta este suprema mātaṃgī-mudrā, distrugătoarea decrepitudinii și a morții.
  90. Stând într-un loc retras și fără oameni, cu mintea fixată într-un singur punct, trebuie să practice mātaṃgī-mudrā pentru a deveni puternic asemenea unui elefant.
  91. Yoginul, oriunde ar sta, se bucură de o nesfârșită fericire. De aceea, acest sigiliu suprem trebuie practicat cu toată atenția.
  92. Întinzând puțin gâtul, trebuie să bea aerul prin esofag – aceasta este bhujaṃginī-mudrā, distrugătoarea decrepitudinii și a morții.
  93. Și astfel, dacă yoginul practică această bhujaṃginī-mudrā, distruge rapid toate bolile din abdomen, în special indigestia etc.
  94. Cu certitudine prin bhujaṃginī-mudrā toate bolile sunt distruse; aceasta a fost descrisă de către cei mai buni în Yoga ca fiind dăruitoarea desăvârșirii (siddhi) în Yoga.
  95. – O, Caṇḍa! Ți-a fost povestit acest capitol folositor despre mudrā, râvnit de toți cei desăvârșiți (siddha) în Yoga – distrugătoarea decrepitudinii și a morții.
  96. Celui înșelător ori lipsit de evlavie nu trebuie să-i fie oferiț câtuși de puțin. Sigiliul trebuie ținut secret cu mare atenție, fiind greu de dobândit chiar și de zeii Marut;
  97. Dăruitor al plăcerii (bhoga) și al mântuirii (mokṣa), trebuie oferit doar celui de neam ales, onest, cu psihicul (citta) liniștit și cu un mare devotament față de maestru.
  98. Desigur, acest capitol despre sigilii este distrugătorul tuturor bolilor. Pentru cel care și-a făcut un obicei în a le practica regulat, focul stomacului este intensificat;
  99. Pentru el moartea nu apare; pentru el nu există decrepitudine etc.; pentru el nu există frica produsă de apă ori foc; sau cum ar putea exista frica produsă de aer?
  100. Tusea, astmul, bolile splinei, lepra și bolile flegmei – 20 în total – prin practica sigiliilor fără nicio îndoială vor fi biruite.
  101. – O, Caṇḍa! Ți-am spus esența, ce ar putea fi spus mai mult? Pe suprafața pământului nu există nimic altceva asemănător sigiliilor (mudrā) în oferirea desăvârșirii (siddhi).

Acesta a fost al treilea capitol numit „Descrierea sigiliilor (mudrā)” din Gheraṇḍa-saṃhitā – un dialog despre Yoga corporală dintre marele înțelept Gheraṇḍa și regele Caṇḍa Kāpāli.


– IV –

  1. Gheraṇḍa a spus: – De acum înainte îți voi cuvânta pe deplin despre neîntrecuta pratyāhāra, prin a cărei simplă cunoaștere (vijñāna) se nimicesc pasiunea și ceilalți dușmani.
  2. Orideunde pornește mintea cea agitată și instabilă, de acolo oprind-o pe aceasta, trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  3. Oriîncotro s-a dus vederea, într-acolo se îndreaptă mintea (manas); retrasă de acolo trebuie aceasta – trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  4. Prețuirea ori disprețul, ceea ce este plăcut ori neplăcut auzului, mintea (manas) aceasta oprind-o de la ele trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  5. Fie de-i foarte rece ori prea fierbinte, unită în atingere de aceasta este mintea (manas), din aceasta trebuie restrânsă – trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  6. Atunci când mintea (manas) este dusă în arome precum dulce, acru, amar etc., din aceasta trebuie restrânsă – trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  7. Fie de miroase plăcut ori de miroase neplăcut, mintea (manas) se află în mirosuri, din aceasta trebuie restrânsă – trebuie adusă la supunere în sine (ātman).
  8. Cunoscătorul practicii Yoga, oprind simțurile atașate de tanmātra precum sunet, atingere etc., trebuie să le determine să urmeze atenției (citta) – acesta este scopul final al retragerii (pratyāhāra).
  9. Prin aceasta este dobândită suprema stare atotstăpânită a celor ce sunt dincolo de clintire. Prin nesupunerea instrumentelor, yoginul nu este un practicant de Yoga.
  10. Prin prāṇāyāma trebuie arse impuritățile, prin pratyāhāra obiectele simțurilor, prin dhāraṇā greșelile iar prin dhyāna calitățile profane.
  11. Așa cum suflarea în foc mistuie impuritățile minereului de fier, tot așa prin imobilizarea suflului (prāṇa) în trup impuritățile provocate de instrumente sunt mistuite.
  12. Cel care stă așezat – având spatele drept, având picioarele aduse împreună, având gura închisă, având coapsele presate una de cealaltă în față –
  13. Trebuie să stea cu mare atenție, astfel încât organele genitale să nu fie atinse de călcâie; capul trebuie tras (ridicat) puțin în sus, iar dinții de jos nu trebuie să atingă dinții de sus. Privind clar vârful propriului nas nu trebuie să vadă nicio altă zonă.
  14. Purifică calitatea tamas prin rajas iar calitatea rajas prin sattva. Înfășurat în elementul sattva, cunoscătorul practicii Yoga se află în propria-i practică.
  15. Trebuie să practice pratyāhāra prin suprimarea agregatului alcătuit din: indriya împreună cu obiectele acestora, prāṇa etc. și, desigur, manas.
  16. Acela ale cărui dorințe sunt restrânse, precum membrele unei broaște țestoase, stând singur și fericit în sineși, vede întotdeauna sinele (ātman) în sine (ātman).
  17. Acest înțelept – pur în exterior și în interior, umplând trupul cu prāṇa de la ombilic și până la gât – trebuie să realizeze pratyāhāra.
  18. Astfel, pentru yoginul stăpân pe sine, care practică Yoga, cu adevărat toate defectele dispar, rezultând șederea în propria sa natură.

Acesta a fost al patrulea capitol numit „Descrierea retragerii simțurilor și a minții” din Gheraṇḍa-saṃhitā, un dialog despre Yoga corporală dintre marele înțelept Gheraṇḍa și regele Caṇḍa Kāpāli.


– V –

  1. Gheraṇḍa a spus: – Acum voi descrie pe deplin regulile controlului suflurilor (prāṇāyāma). Doar prin practicarea acestuia omul devine egal zeilor.
  2. La început un loc favorabil, un timp prielnic, o alimentație moderată și, desigur, purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī) – doar după acestea trebuie să practice prāṇāyāma.
  3. Nu trebuie întreprinse exercițiile Yoga într-un loc foarte îndepărtat ori în pădure, în capitală ori în preajma oamenilor – căci dacă sunt făcute desăvârșirea (siddhi) este distrusă.
  4. Într-un loc foarte îndepărtat nu are încredere, în pădure este lipsit de protecție și mâncare, într-un loc aglomerat este expus – de aceea trebuie să renunțe la acestea 3.
  5. Într-un loc potrivit, cu o suveranitate virtuoasă, cu mâncare bună și abundentă, liniștit, trebuie să facă acolo o colibă înconjurată de ziduri.
  6. În interiorul zidurilor se află situat un eleșteu, o fântână sau un bazin. Coliba, lipsită de insecte, nu este nici prea înaltă, dar nici prea joasă.
  7. Trebuie lipită complet cu baligă de vacă astfel încât să nu aibă nicio gaură. Situat fiind astfel într-un loc izolat, trebuie să practice prāṇāyāma.
  8. În anotimpurile: iarna, în perioada rece, vara și în perioada ploioasă nu trebuie întreprinse exerciții (yoga), căci dacă sunt făcute, Yoga va produce boli.
  9. Se spune că doar primăvara și toamna trebuie întreprinse (începute) exercițiile yoga. Yoginul, făcând astfel, devine desăvârșit (siddha), cu certitudine devine izbăvit (mukta) de boală.
  10. Începând cu caitra și terminând cu phālguna este anul, începând cu māgha și terminând cu phālguna este anotimpul, 2 câte 2, lunile sunt a șasea parte a anului, fiind experimentate 4 câte 4 luni.
  11. Primăvara (vasanta): caitra și vaiśākha, vara (grīṣma): jyeṣṭha și āṣāḍha, anotimpul ploios (varṣā): śrāvaṇa și bhādra, toamna (śarat): āśvina și kārtika, iarna (hemanta): agrahāyaṇa și pauṣa, anotimpul rece (śiśira): māgha și phālguna.
  12. O să-ți descriu pe deplin experiența anotimpurilor așa cum a fost transmisă. Experiența primăverii (vasanta) astfel trebuie înțeleasă: începe în māgha și sfârșește în vaiśākha – 4 luni.
  13. Experiența verii (grīṣma) astfel trebuie înțeleasă: începe în caitra și sfârșește în āṣāḍha – 4 luni. Experiența anotimpului ploios (varṣā) astfel trebuie înțeleasă: începe în āṣāḍha și sfârșește în āśvina – 4 luni.
  14. Experiența toamnei (śarat) astfel trebuie înțeleasă: începe în bhādra și sfârșește în mārgaśīrṣa – 4 luni. Experiența iernii (hemanta) astfel trebuie înțeleasă: începe în kārtika și sfârșește în māgha – 4 luni. Experiența anotimpului rece (śiśira) astfel trebuie înțeleasă: 4 luni începând cu mārgaśīrṣa.
  15. Trebuie să înceapă practica yoga primăvara (vasanta), sau chiar toamna (śarat). Se spune că doar atunci yoginul poate deveni desăvârșit (siddha) fără efort.
  16. Cel care, lipsit fiind de o alimentație moderată, începe să practice yoga, felurite boli va dobândi acesta și nu va obține niciun rezultat în Yoga.
  17. Mâncare din orez sau mâncare din orz, sau mâncare din grâu, fasole mung, fasole, năut etc. – curată și lipsită de pleavă.
  18. Tărtăcuța ascuțită, fructul de Jack, batatul picior de elefant, taro uriaș, piperul cu coadă, dovlecelul amar comestibil, nuca bonduc, castravetele șarpe, banana, smochina, curmala deșertică,
  19. Rambhā necoaptă, lăstar de rambhā, tulpină și rădăcină de rambhā, vânătă, ridiche, rădăcină de orhidee sălbatică – yoginul pe acestea trebuie să le mănânce.
  20. Amarant, busuioc sfânt, de asemenea și frunza tărtăcuței ascuțite, picior de gâscă și creson de baltă – sunt cele 5 vegetale lăudate.
  21. Abdomenul (stomacul) plin pe jumătate iar mâncarea trebuie să fie pură, foarte dulce/delicată, uleioasă, suculentă și mănâncată cu mare plăcere – aceasta este cunoscută drept alimentația moderată.
  22. Trebuie să umple stomacul jumătate cu mâncare, a treia pătrime trebuie să o umple cu apă, a patra parte a abdomenului (stomacului) trebuie păstrată întru mișcarea aerului.
  23. Amar, acru, sărat, picant, prăjit, lapte închegat, zară, prea multe vegetale ori alcool (madya), nuci de palmier și fructul de Jack prea copt,
  24. Dolic, linte, fructul copt al tărtăcuței ascuțite, tărtăcuța de iarnă, tulpina vegetalelor, tărtăcuța, fructul de jujuba, mărul elefant, fructul necopt de bel, arborele papagal,
  25. Fructul de cadamba și de lămâi, fructul de bimba, fructul arborelui de pâine, usturoiul, tija/rădăcina comestibilă a lotusului, fruct de carambola, semințe de charoli, rășină de hing, floarea/fructul arborelui de bumbac și rădăcina de eddoe sunt contraindicate în practica Yoga.
  26. La începerea exercițiilor Yoga yoginul trebuie să evite: călătoria, femeia și adorarea focului.
  27. Unt proaspăt, ghee, lapte gros, produsele din trestie de zahăr: melasa, zahărul candel etc., banana coaptă, nuca de cocos, rodia, suc de anason, strugure, măr cremos, amla și sucul lipsit pe deplin de aciditate,
  28. Cardamom, nucșoară, cuișoare, substanțe stimulatoare, fruct de gherghin, fruct de pandanus, fruct de haritaki și curmale – pe acestea yoginul poate să le mănânce.
  29. Yoginul poate să mănânce după pofta inimii cele folositoare, ușor de digerat, plăcute, onctuoase și hrănitoare pentru alcătuirea trupului.
  30. Yoginul trebuie să se lipsească în a consuma mâncarea dificil de digerat, rea la gust, fetidă, acră / picantă ori stătută, foarte rece ori foarte fierbinte.
  31. Înainte de răsăritul soarelui nu trebuie: să se îmbăieze, să țină post etc., sau orice ritual ce tulbură trupul, să mănânce doar o dată pe zi, să nu mănânce deloc, să mănânce noaptea ori din 3 în 3 ore.
  32. Prāṇāyāma trebuie realizată printr-o astfel de reglementare a modului de viață: înainte de a începe prāṇāyāma trebuie să mănânce întotdeauna lapte și unt clarifiat; trebuie să mănânce de 2 ori pe zi – în mijlocul zilei și, desigur, la finele zilei.
  33. Așezat pe pământ, stând adunat-echilibrat pe o rogojină din iarbă kuśa sau piele de căprioară, pe o piele de tigru sau covor de lână, cu fața către est ori cu fața către nord, trebuie să practice prāṇāyāma numai după ce a realizat purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī).
  34. Caṇḍa Kāpāli a spus: – Cum este realizată purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī)? Ce este această purificare a traseelor psiho-energetice? Toate acestea doresc să le ascult – o, Nemărginire a compasiunii, te rog, spune-mi!
  35. Gheraṇḍa a spus: – Suflul desigur nu curge atât timp cât traseele psiho-energetice au multe impurități. Cum ar putea fi realizată prāṇāyāma? Cum ar putea exista o cunoaștere a Realității? De aceea purificarea traseelor psiho-energetice este la început, iar apoi trebuie practicată prāṇāyāma.
  36. S-a spus că purificarea traseelor psiho-energetice este de 2 feluri: prin incantație (samanu) și fără incantație (nirmanu). Prin incantație este realizată cu bīja-mantra, fără incantație este prin acțiunea de purificare (dhauti).
  37. Acțiunea de purificare a fost descrisă anterior prin metoda celor 6 acțiuni (ṣaṭ-karman). O, Caṇḍa! Ascultă acum despre acea purificare a traseelor psiho-energetice făcută prin incantație.
  38. Yoginul, stând pe rogojină etc., trebuie să realizeze padma-āsana. După ce a invitat maestrul etc. să rezide în părțile trupului – așa cum a fost instruit de către maestrul său – trebuie să realizeze purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī) pentru dobândirea purității depline a controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  39. Meditând apoi asupra bīja-mantra a aerului – YAṂ ca fiind plină de energie (strălucitoare) și de culoarea fumului, înțeleptul, timp de 16 bīja-mantra YAṂ, trebuie să umple cu aer plămânii pe calea lunară;
  40. Cu 6 de unități YAṂ trebuie să țină aerul prin apnee (kumbhaka); cu 32 de unități YAṂ aerul trebuie eliminat prin canalul solar.
  41. Trebuie să mediteze asupra focului combinat cu pământul, foc ce se ridică din rădăcina ombilicului. Apoi trebuie să inspire prin canalul solar preț de 16 unități bīja-