Skip to content

Gorakṣa-paddhati I

Aici începe Centuria lui Gorakṣa despre Haṭha-yoga

  1. श्रीगुरुं परमानन्दं वन्दे स्वानन्दविग्रहम्। यस्य सान्निध्यमात्रेण चिदानन्दायते तनुः॥
    • śrī + guruṁ parama + ānandaṁ vande svānanda + vigraham| yasya sānnidhya + mātreṇa cid + ānandāyate tanuḥ||
    • Îl preaslăvesc pe ilustrul maestru – supremă beatitudine, întruparea propriei bea­ti­tu­dini – prin a cărui simplă pre­zen­ță persoana devine conștiință (cit) și bea­ti­tu­di­ne (ānanda).
  2. अन्तर्निश्चलितात्मदीपकलिकास्वाधारबन्धादिभिः यो योगी युगकल्पकालकलनातत्त्वं च जेगीयते। ज्ञानामोदमहोदधिः समभवद्यत्रादिनाथः स्वयं व्यक्ताव्यक्तगुणाधिकं तमनिशं श्रीमीननाथं भजे॥
    • antar + niścalitātma + dīpa + kalikāsv – ādhāra + bandhādibhiḥ yo yogī yuga + kalpa + kāla + kalanā + tattvaṁ ca jegīyate| jñānāmoda + mahodadhiḥ samabhavad – yatra – ādi + nāthaḥ svayaṁ vyakta + avyakta + guṇa + adhikaṁ tam – aniśaṁ śrī + mīna + nāthaṁ bhaje||
    • În razele luminoase ale sinelui (ātman) făcut nemișcat în lă­un­tru prin „con­trac­ția de jos” (mūla-ādhāra-bandha) și al­te­le, pe acel yogin ce cântă ne­în­ce­tat des­pre Rea­li­ta­tea (tattva) ce a impulsionat timpul nenumăratelor yuga și kalpa, ocean al bucuriei cunoașterii (jñāna) unde în­suși Ādinātha a apă­rut, îl ve­ne­rez necontenit pe acest domn Mīnanātha ce este mai mult decât ca­li­ta­tea de a fi ma­ni­fes­tat ori nemanifestat.
  3. नमस्कृत्य गुरुं भक्त्या गोरक्षो ज्ञानमुत्तमम्। अभीष्टं योगिनो ब्रूते परमानन्दकारकम्॥
    • namas + kr̥tya guruṁ bhaktyā gorakṣo jñānam – uttamam| abhīṣṭaṁ yogino brūte parama + ānanda + kārakam||
    • Salutându-și maestrul cu devoțiune, Gorakṣa vorbește des­pre Suprema cu­noaș­te­re (jñāna), cea dragă yoginilor, ins­tru­men­tul supremei beatitudini (parama-ānanda).
  4. Centuria lui Gorakṣa o voi spune pentru eliberarea din lan­țu­ri­le existenței (saṁsāra), fiind a bărbaților generatoarea cu­noaș­te­rii de sine (ātman), cheia porților dis­cer­nă­mân­tu­lui dintre sine și non-sine.
  5. Această scriptură este scara izbăvirii (mukti), această scriptură este păcălirea tim­pu­lui (kāla) prin care mintea se eli­be­rea­ză din ilu­zie (moha) devenind fixată în si­ne­le su­prem (parama-ātman).
  6. O, venerabilule! Yoga este distrugerea suferinței existenței lu­mești, fiind fructul ar­bo­re­lui magic al scripturilor (śruti), ale că­rui ramuri sunt vizitate de păsări (dvija).
  7. Postura (āsana), controlul suflurilor (prāṇāyāma), restrângerea (pratyāhāra) sim­țu­ri­lor, concentrarea (dhāraṇā), me­di­ta­ția (dhyāna) și contemplarea (samādhi) sunt cele 6 părți ale prac­ti­cii Yoga.
  8. Postúrile (āsana) sunt atât de multe câte ființe vii există; des­cri­e­rea pe deplin a aces­to­ra este explicată de Maheśvara.
  9. Postúrile (āsana) sunt descrise una câte una, pentru fiecare din­tre cele 8.400.000 de for­me de viață. Dintre acestea au fost fă­cu­te de Śiva o sută mai puțin 16 (i.e. 84) pos­túri (pīṭha).
  10. Dintre toate postúrile (āsana) doar două sunt descrise: prima este descrisă postura ce­lui desăvârșit (siddha-āsana) iar a doua este postura lotusului (kamala-āsana).
  11. Unind prin presare călcâiul piciorului de perineu, cealaltă glez­nă este plasată dea­su­pra organului genital; fixând ferm băr­bia spre piept, cu trupul nemișcat, cu ins­tru­men­te­le (indriya) su­pu­se, privind fix între sprâncene – aceasta este numită siddha-āsana, cea care deschide ușa către mântuire (mokṣa).
  12. Punând piciorul drept deasupra coapsei stângi, tot așa piciorul stâng deasupra coap­sei drepte. Apoi, cu ambele mâini în­cru­ci­șa­te prin spate, ținând ferm degetele mari de la picioare și pu­nând bărbia în piept, trebuie să privească vârful na­su­lui – aceas­ta este numită postura lotusului (padma-āsana), dis­tru­gă­toa­rea tuturor formelor de boa­lă.
  13. 6 vortexuri (cakra), 16 suporturi (ādhāra) dubla observare, cele 5 ceruri (vyoman) – acei yogini care nu cunosc acestea ca fiind în propriul trup, cum s-ar putea ei de­să­vâr­și prin Yoga?
  14. Casa cu o singură coloană, 9 porți și 5 zeități tutelare (adhidaivata) – acei yogini care nu-și cunosc propriul trup, cum s-ar putea ei desăvârși prin Yoga?
  15. Suportul (ādhāra) are un lotus cu 4 petale, svādhiṣṭhāna are un lotus cu 6 petale, bu­ri­cul (nābhi) are un lotus cu 10 pe­ta­le, în inimă (hr̥d) se află un lotus cu 12 petale,
  16. În gât se află un lotus cu 16 petale iar în mijlocul dintre sprân­ce­ne se află un lotus cu 2 petale, în apertura lui Brahmā de pe marea cale (suṣumṇā) s-a spus ca se află lo­tu­sul cu o mie (sahasra) de petale.
  17. Primul vortex (cakra) este suportul (ādhāra), al doilea este (svādhiṣṭhāna); la mijloc în­tre cele două se află locul or­ga­nu­lui genital (yoni-sthāna), numit kāmarūpa.
  18. În cakra cu­nos­cu­tă drept suport (ādhāra) din zona anusului se află un lotus cu 4 pe­ta­le în mijlocul căruia se spune că se află re­cep­ta­cu­lul (yoni) – Kāmākhyā cea prea­mă­ri­tă de cei de­să­vâr­șiți (siddha).
  19. În mijlocul receptaculului (yoni) se află marele (liṅga) cu fața către spate / vest (paścima), având în vârf o sferă stră­lu­ci­toa­re ai­do­ma unei nestemate – acela care cu­noaș­te astfel este un cu­nos­că­tor al sistemului Yoga.
  20. Având aspectul aurului topit, linie strălucitoare care este ex­trem de vibratorie, oraș al fo­cu­lui în 4 unghiuri, care se află si­tuat mai jos de organul genital (meḍhra).
  21. Atunci când în acest samādhi este văzută suprema strălucire (jyotis), fără de sfârșit (ananta) și cu fața în toate di­rec­ți­i­le, în aceas­tă mare Yoga (mahā-yoga) nu mai exis­tă plecare ori ve­ni­re.
  22. Prin cuvântul sva este înțeles suflul (prāṇa), suportul acestuia fi­ind svādhiṣṭhāna. Svādhiṣṭhāna este vortexul de jos; desigur, de­cla­rat ca fiind organul genital (meḍhra).
  23. Acolo unde kanda prin suṣumṇā este străpunsă precum o nes­te­ma­tă printr-un fir, aceas­tă cakra, situată în zona buricului, este declarată ca fiind maṇipūraka.
  24. În marele vortex (cakra) înzestrat cu 12 spițe, este deprivat atât de virtute cât și de vi­ciu. Desigur, atât timp cât vie­țu­i­to­rul ră­tă­ceș­te, tot atât nu cunoaște Realitatea (tattva).
  25. Deasupra organului genital, sub ombilic, se află receptaculul-bulb (kanda-yoni) ase­mă­nă­tor unui ou de pasăre. De acolo ră­sar traseele psiho-energetice (nāḍī), 72.000 la nu­măr.
  26. Dintre miile de trasee psiho-energetice (nāḍī) doar 72 sunt des­cri­se de Śiva. Cele mai im­por­tan­te trasee ale suflurilor (prāṇa) sunt menționate aici ca fiind doar 10 la nu­măr.
  27. Cea răcoritoare (iḍā) și cea ardentă (piṅgalā) desigur cea de-a treia este cea mi­los­ti­vă / prea­bu­nă (suṣumṇā), cea în­mi­res­ma­tă (gāndhārī) și limba elefantului (hastijihvā), cea hră­ni­toa­re (pūṣā) și cea strălucitoare (yaśasvinī),
  28. Limita (alambuṣā), Luna nouă (kuhū) și scoica (śaṅkhinī) – sunt cele 10 nāḍī men­țio­na­te aici. Cakra este alcătuită din nāḍī – astfel trebuie să fie cu­nos­cu­tă în­tot­dea­u­na de către yo­gini.
  29. Iḍā se află pe partea stângă, piṅgalā se află pe cea dreaptă; suṣumṇā se află în zona din mijloc iar gāndhārī în ochiul stâng;
  30. Hastijihvā în ochiul drept iar pūṣā în urechea dreaptă; yaśasvinī în urechea stângă iar alambuṣā în gură.
  31. Kūhu este situat în zona penisului (liṅga), iar śaṅkhinī în locul ră­dă­ci­nii (mūla-sthāna) – astfel stau cele 10 nāḍī, ocu­pând fie­ca­re câte o poartă.
  32. Iḍā, piṅgalā și suṣumṇā reprezintă calea principală a suflurilor (prāṇa), fiind ne­în­ce­ta­te­le purtătoare ale su­flu­lui (prāṇa) și pre­zi­da­te de zeitățile: Candra, Sūrya și Agni.
  33. Cele 5 sufluri principale sunt: cel ce iese (prāṇa), cel contrar (apāna), cel echi­dis­tant (samāna), cel urcător (udāna) și cel răs­­pân­­dit (vyāna); cele 5 sufluri secundare sunt: șar­pele (nāga), țestoasa (kūrma), po­târ­ni­chea (kr̥kara), dăruit de zei (devadatta) și fo­cul (dhanaṁjaya).
  34. Prāṇa locuiește întotdeauna în inimă, apāna în zona anusului, samāna în zona bu­ri­cu­lui, udāna în mijlocul gâtului iar
  35. Vyāna în tot corpul – acestea sunt cele 5 sufluri principale, cu­nos­cu­te drept cele 5, prāṇa etc.; celelalte 5 sufluri, nāga etc., sunt:
  36. Nāga este declarată în eructare, kūrma este amintită în des­chi­de­rea ochilor, kr̥kara este cu­nos­cu­tă în strănut, devadatta în căs­ca­re,
  37. Dhanaṁjaya este atotpătrunzătoare și nu se îndepărtează la moar­te. Aceste sufluri cir­cu­lă prin toate traseele psiho-ener­ge­ti­ce (nāḍī) ale formei (corpului) sinelui in­di­vi­dual (jīva).
  38. Așa cum se mișcă o minge de lemn, aruncată / lovită cu brațul de pământ, tot așa nu stă locului nici jīva, aruncat de prāṇa și de apāna.
  39. Jīva, fiind controlat de prāṇa și apāna, aleargă în jos și în sus, pe calea din stânga (iḍā) și din dreapta (piṅgalā) – din cau­za stă­rii de agitație nu este perceput.
  40. Așa cum un șoim legat cu o sfoară deși a plecat, este tras din nou înapoi, tot așa și jīva, legat cu cele 3 guṇa, este tras în­coa­ce și încolo de prāṇa și apāna.
  41. Apāna o trage pe prāṇa, prāṇa o trage pe apāna; acestea se află deasupra și de­de­sub­tul ombilicului – acela care cu­noaș­te astfel este un cunoscător al practicii Yoga.
  42. Prin sunetul HAM̐ merge în afară, prin sunetul SAḤ intră din nou; această mantra – „haṁsahaṁsa” – o repetă ne­în­ce­tat jīva.
  43. Într-o zi și o noapte, 21.600 de repetiții – această mantră, al­că­tu­i­tă din acest număr, o re­pe­tă neîncetat jīva.
  44. Gāyatrī numită „cea nerepetată” (ajapā) este a yoginilor dă­ru­i­toa­re a mântuirii (mokṣa). Doar prin simpla intenție a prac­ti­că­rii ei este eliberat de toate păcatele (pāpa).
  45. Știință (vidyā) asemănătoare cu aceasta, repetare (japa) ase­mă­nă­toa­re cu aceasta, cu­noaș­te­re (jñāna) / virtute (puṇya) ase­mă­nă­toa­re cu aceasta – nu a existat și nici nu va exista vreo­da­tă.
  46. Prin Kuṇḍalinī este produsă Gāyatrī, cea care susține suflul (prāṇa). Știința suflului (prāṇa) este marea știință – acela care o înțelege este un conoscător al practicii Yoga.
  47. Deasupra nodului (kanda) se află Kuṇḍalī-śakti, cu a ei octuplă na­tu­ră și formă în­co­lă­ci­tă de 3½, care stă la intrarea porții lui Brahmā acoperind-o întotdeauna cu pro­pria-i gură / față.
  48. Prin acea poartă trebuie să meargă în locul lipsit de boală al lui Brahmā; Parameśvarī (Bhujaṅganī) este adormită iar poarta este acoperită de gura / fața ei.
  49. Trezită prin unirea focului (vahni) cu mintea (manas) și vântul (marut), aidoma acu­lui care trage după sine firul (guṇa) ea se miș­că în sus prin suṣumnā.
  50. Sub forma unui șarpe tremurător (trezit), splendidă aidoma fi­brei tulpinii lotusului, tre­zi­tă prin unirea cu focul, se de­pla­sea­ză în sus prin suṣumṇā.
  51. Așa cum o ușă trebuie deschisă prin forță (haṭha) cu o cheie, tot astfel poarta mân­tu­i­rii trebuie deschisă de către yogin prin Kuṇḍalinī.
  52. Împreunând palmele celor doua mâini și asumând extrem de ferm padma-āsana, așe­zând ferm bărbia în piept (i.e. jālaṁdhara-bandha) – și meditând asupra acestei do­rin­țe, în mod re­pe­tat apāna este ridicată iar aerul cu care a fost umplut tre­buie scos afa­ră. Atunci când prāṇa este eliberată, o trezvie de neegalat este dobândită de om din trezirea puterii (śakti).
  53. Trebuie să facă o frecare a mem­bre­lor (aṅga) cu apa (i.e. trans­pi­ra­ția) care apare în ur­ma efor­tu­lui. Renunțător al celor pi­can­te (kaṭu), acre (amla) și sărate (lavaṇa), tre­buie să fo­lo­seas­că o ali­men­ta­ție bazată pe lapte (kṣīra).
  54. Cast (brahmacārin), cumpătat în alimentație (mitāhārin), re­nun­ță­tor (tyāgin) la cele lu­mești, devotat pe deplin practicii Yoga, devine perfect (siddha) după un an de zile – aici nu exis­tă motiv de îndoială.
  55. Mâncare dulce și foarte agreabilă, abandonând a patra parte din aceas­ta, mâncată pen­tru deplina mulțumire a zeilor – acesta este declarat ca fiind cumpătat în ali­men­ta­ție.
  56. Deasupra nodului (kanda) se află Kuṇḍalī-śakti, cu a ei octuplă na­tu­ră și formă în­co­lă­ci­tă de 3½, fiind pentru înrobirea (bandha) proștilor dar întotdeauna dă­ru­i­toa­rea mân­tu­i­rii (mokṣa) pentru yogini.
  57. Marele sigiliu (mahā-mudrā), sigiliul cerului gurii (nabho-mudrā), contracția înăl­ță­toa­re (uḍḍiyāna-bandha), contracția pur­tă­to­ru­lui capcanei (jālaṁdhara-bandha) și con­trac­ția ră­dă­ci­nii (mūla-bandha) – acel yogin care le cunoaște este re­cep­ta­cu­lul iz­bă­vi­rii (mukti).
  58. Presând porțiunea călcâiului de zona perineului (yoni), trebuie să contracte ferm anu­sul, făcând apāna să urce – aceasta este con­si­de­ra­tă ca fiind mūla-bandha.
  59. Din unitatea suflurilor apāna și prāṇa rezultă di­mi­nua­rea uri­nei și a ex­cre­men­te­lor – tâ­năr devine cel batrân întotdeauna prin mūla-bandha.
  60. Atunci când marea pasăre (i.e. prāṇa) este făcută să zboa­re ne-nce­tat – desigur doar atunci uḍḍīyāna-bandha este leul ce do­boa­ră elefantul morții (mr̥tyu).
  61. Contracția trebuie realizată acolo, în partea din spate din ab­do­men, mai jos de om­bi­lic – aceasta este numită contracția uḍḍīyāna-ei.
  62. Astfel închide plasa capului (śiras-jāla) iar apa din cer (nabhas) nu se mai de­pla­sea­ză în jos – de aceea este numită jālaṁdhara-bandha, dis­tru­gă­toa­rea ne­nu­mă­ra­te­lor su­fe­rin­țe ale gâ­tu­lui.
  63. Atunci când este realizată jālaṁdhara-bandha, caracterizată fiind de contracția gâ­tu­lui, nectarul nu mai cade în foc (agni) și nici suflul (vāyu) nu mai este agitat.
  64. Limba în gaura craniului intrată în mod invers, privirea între cele două sprâncene (bhrū-madhya) – acesta este khecarī-mudrā.
  65. Acela care cunoaște khecarī-mudrā, pentru acesta nu există boa­lă, moarte, lene, nici somn, nici foame ori sete și nici pier­de­re a conștienței nu există pentru acesta.
  66. Acela care cunoaște khecarī-mudrā – acesta nu este încorsetat de suferință ori boa­lă, acesta nu este mânjit prin acțiune (karman), acesta nu este legat prin timp (kāla).
  67. Psihicul (citta) se mișcă în spațiu (kha) deoarece limba intrată în spațiu (kha) se miș­că. Desigur, prin aceasta, khecarī-mudrā este adorata tuturor desăvârșiților (siddha).
  68. Rădăcina corpului este desigur bindu; acolo în corp se află tra­se­e­le psiho-energetice (śirā); acestea generează corpul din vâr­ful capului până în tălpile picioarelor.
  69. Datorită limbii ridicate prin această khecarī gaura craniului este sigilată (mudrita) iar pi­că­tu­ra (bindu) acestuia nu se mai pier­de chiar și atunci când este îmbrățișat cu o fe­me­ie iu­bi­toa­re.
  70. Atât timp cât picătura (bindu) stă în trup, tot atât timp unde este frica de moarte? Atât timp cât nabho-mudrā este realizată, tot atât timp nici picătura (bindu) nu mer­ge în afară.
  71. Chiar și atunci când picătura (bindu) este dusă în afară, căzută fi­ind în devoratorul ofran­dei (hutāśana), ofranda (huta) merge în sus din nou cu śakti, reținută fiind prin yoni-mudrā.
  72. În plus, această picătură (bindu) este de două feluri: de culoare alb-găl­bu­ie și roșie. Prin cea alb-gălbuie este descrisă sperma (śukra), iar cea numită roșie este marea ex­cre­ție mens­trua­lă (mahā-rajas).
  73. Asemănător unui lichid de culoare roșie este excreția mens­trua­lă (rajas) situată în lo­cul Soarelui (ravi), iar picătura (bindu) se află în locul Lunii (śaśin) – unitatea aces­to­ra este extrem de greu de obținut.
  74. Bindu este Śiva, rajas este Śakti; bindu este Luna, rajas este Soa­re­le; desigur, din uni­rea acestora două (bindu & rajas) este ob­ți­nu­tă starea supremă
  75. Atunci când prin mișcarea lui Kuṇḍalinī-śakti cu ajutorul su­flu­lui (vāyu) rajas este de­ter­mi­na­tă să meargă în cavitate (kha) pen­tru a obține starea de unitate cu bindu, atunci trupul de­vi­ne stră­lu­ci­tor.
  76. Śukra este unită cu Luna (Candra), rajas este asociată cu Soa­re­le (Sūrya) – cel ce cu­noaș­te starea de unitate de esență a ce­lor două, acela este un cunoscător al prac­ti­ci­lor Yoga.
  77. Purificarea rețelei traseelor psiho-energetice (nāḍī), mișcarea Lu­nii (Candra) și a Soa­re­lui (Sūrya), uscarea fluidelor (rasa) tru­pu­lui – astfel este considerată mahā-mudrā.
  78. Punând bărbia în piept (i.e. jālaṁdhara-bandha), presând ferm și mult timp piciorul stâng de perineu (yoni), apucând cu am­be­le mâini piciorul drept care este întins, um­plând cu aer am­be­le ca­vi­tăți abdominale, reținându-l cu mare atenție, apoi eli­mi­nân­du-l – astfel este descrisă acestă supremă mahā-mudrā, dis­tru­gă­toa­rea tuturor bo­li­lor (vyādhi) oamenilor.
  79. Dupa ce a practicat pe partea lunară (Candra), trebuie să prac­ti­ce din nou pe partea so­la­ră (Sūrya) astfel încât numărul aces­to­ra să fie egal – după aceea practica si­gi­liu­lui (mudrā) tre­buie aban­do­na­tă.
  80. Nu există o alimentație ce trebuie îndepărtată ori acceptată, de­oa­re­ce toate gusturile (rasa) sunt fără de gust (nīrasa). Chiar și te­ri­bi­la otravă (viṣa), ingurgitată excesiv, o di­ge­ră ase­me­nea am­bro­ziei (pīyūṣa).
  81. Acela ar trebui să practice mahā-mudrā, deoarece bolile aces­tu­ia dispar: emacierea (kṣaya), bo­li­le de piele (kuṣṭha), cons­ti­pa­ția (gudāvarta), megalia organelor ab­do­mi­na­le (gulma), in­di­ges­tia (ajīrṇa) etc.
  82. Această mahā-mudrā descrisă aici este pentru oameni ge­ne­ra­toa­rea marii perfecțiuni (siddhi). Fiind pro­te­ja­tă cu mare aten­ție, nu este dăruită orișicui.
  83. Cel ce ține drept trunchiul și capul, adoptând postura lotusului (padma-āsana), cu pri­vi­rea ațintită asupra vâr­fu­lui na­su­lui (nāsāgra-dr̥ṣṭi), solitar, trebuie să repete ne­pie­ri­toa­rea silabă OM̐.
  84. Aceste lumi: bhūr, bhuvas, svar; zeitățile: Luna (Soma), Soa­re­le (Sūrya), Focul (Agni), în ale sale cele 3 more se află acestea – astfel este acest suprem și strălucitor OM̐.
  85. Întreit este timpul (kāla): trecut, prezent & viitor; întreită este lu­mea (loka): bhūr, bhuvas & svar; întreită este Veda: Ṛk, Yajus & Sama; întreit este sunetul (svara): A, U & M; în­tre­i­tă este divinitatea (deva): Brahmā, Viṣṇu & Śiva ce se afla acolo – ast­fel este acest suprem și stră­lu­ci­tor OM̐.
  86. Dorința (icchā), acțiunea (kriyā) și cunoașterea (jñāna) sunt de­si­gur Brāhmī, Raudrī și Vaiṣṇavī, întreita putere (śakti) se află acolo – astfel este acest suprem și stră­lu­ci­tor OM̐.
  87. Litera A și litera U, litera M cu­nos­cu­tă ca bindu, întreita moră se află acolo – astfel este acest suprem și strălucitor OM̐.
  88. Cu vocea (vacas) trebuie repetată această sămânță OM̐, cu tru­pul (vapus) trebuie prac­ti­ca­tă aceasta, cu mintea (manas) tre­bu­ie necontenit reamintită aceasta – astfel este acest su­prem și stră­lu­ci­tor OM̐.
  89. Cel care repetă neîncetat praṇava (OM̐), fie de este virtuos (śuci) ori păcătos (aśuci), acesta nu este mânjit de păcat, fiind ai­do­ma frunzei de lotus de care nu se li­peș­te apa.
  90. Atunci când suflul (vāta) se mișcă, bindu se mișcă, atunci când su­flul nu se mișcă, nici bindu nu se mișcă iar yoginul obține sta­rea de ne­clin­ti­re – de aceea tre­buie să con­tro­le­ze su­flul (vāyu).
  91. Atât timp cât suflul (vāyu) stă în trup, tot atât timp se spune că tră­ieș­te. Moartea este a sa (vāyu) ieșire – de aceea trebuie să con­tro­le­ze suflul (vāyu).
  92. Atât timp cât suflul (marut) este ținut în trup, tot atâta și psi­hi­cul (citta) este fără de boa­lă. Atât timp cât privește între sprân­ce­ne (bhruvor-madhya), tot atâta unde este fri­ca de timp (i.e. moar­te)?
  93. Astfel, din cauza fricii de timp, Brahmā este devotat pe deplin con­tro­lu­lui suflurilor (prāṇāyāma), la fel fiind și yoginii și as­ce­ții (muni) – din acest motiv suflul (prāṇa) tre­buie con­tro­lat.
  94. Lebăda (haṁsa) este făcută să iasă în exterior 36 de degete pe ca­lea din stânga și pe cea din dreapta – de aceea este numită prāṇa.
  95. Atunci când devine pură întreaga multitudine de nāḍī, care alt­fel sunt pline de im­pu­ri­tăți, doar atunci yoginul devine ca­pa­bil să controleze prāṇa.
  96. Yoginul aflat în baddha-padma-āsana tre­bu­ie să inspire prāṇa pe calea lunară (Candra); ținând astfel prāṇa după pu­te­re, tre­bu­ie după aceea să-l elimine pe calea so­la­ră (Sūrya).
  97. Meditând asupra discului Lunii (candramas) – ambrozie (amr̥ta) asemănătoare lap­te­lui prins, strălucitor de alb precum lap­te­le de vacă – cel ce practică prāṇāyāma de­vi­ne fericit.
  98. Tragând prāṇa pe calea solară, umplând abdomenul ușor, fă­când apnee (kumbhaka) con­form prescripțiilor, trebuie să eli­mi­ne prāṇa din nou pe calea lunară.
  99. Meditând asupra discului (maṇḍala) solar – masă in­can­des­cen­tă de flăcari arzătoare – situat în zona buricului, yoginul ce prac­ti­că prāṇāyāma devine fericit.
  100. Dacă prāṇa trebuie absorbită cu măsură prin stânga (iḍā), atunci trebuie să expire din nou prin cealaltă parte; absorbind ae­rul prin dreapta (piṅgalā), ținându-l apoi, tre­buie să-l eli­mi­ne prin stânga (vāmā). Printr-o meditație, conform acestei pres­crip­ții (vidhi), asupra celor două discuri (bimba) ale Soarelui și Lu­nii, multitudinea de tra­see psiho-energetice (nāḍī) de­vi­ne pu­ră pentru cei cu simțurile supuse (yamin) după 3 luni de zile.
  101. Prin concentrarea (dhāraṇa) la dorință a suflului (vāyu), apare în­te­ți­rea focului (anala). Prin purificarea traseelor psiho-e­ner­ge­ti­ce (nāḍī) apare starea fără de boală și manifestarea cla­ră a su­ne­tu­lui (nāda) intern.

 

Textul sanskrit cf.: