O, Maruți, al vostru tată să ne binecuvânteze,
Să putem privi în voie soarele ce-l adorăm,
Călărețul nostru falnic ar putea scăpa de moarte,
Cum noi, Rudra, prin odrasle am dori să ne salvăm.
Cu-ale tale sfinte leacuri ce-s a-tot-vindecătoare,
Și cu care vii tu, Rudra, viața noastră s-o ogoi,
Am dori, ca ierni o sută, să trăim în desfătare;
Boala, vrajba, sărăcia, tu, le-alungă de la noi.
Tu, cel fără-asemănare, cel mai plin de strălucire
Dintre zeii ce prin vreme s-au născut în neamul tău,
Tu, ce porți la brâu măciucă, Rudra, tu, atotputernic,
Apără-ne de primejdii, de necazuri, şi de rău.
N-am vrea supărări să-ți facem prin a noastră rugăciune,
Nici prin stihuri proaste-n care, taure, te preamărim,
Nu-ți vom face invocarea cu toți zeii laolaltă
— Tu, eşti vraciul cel mai mare din toți vracii care-i ştim.
„Cine-l tulbură cu imnuri, şi cu laude, şi jertfe,
Chiar acum, când El în gânduri se găseşte scufundat?”
— „Vrem lui Rudra să-i aducem laude şi jertfe scumpe,
De-asta-n imnurile noastre noi acum l-am invocat.”
S-ar putea să nu ne-ajute şi să nu ne răsplătească,
Brunul-roşietic Rudra, cel atât de bun şi blând?
— El, cu buzele-i frumoase, el ne-ascultă rugăciunea
Și la orice invocare vine repede oricând.
Cel mai mult, din toți Măruții, mi-a plăcut fără de seamăn
Taurul ce stă în frunte, mândru şi cutezător.
De-ajutoarele lui Rudra eu acuma am nevoie,
Ca de-o umbră-ocrotitoare pe un soare arzător.
Unde-ți este, oare, Rudra, mâna binefăcătoare,
Mâna ta răcoritoare, suferințe vindecând
— Ea, ce poate să alunge bolile de zei trimise?
— Taure, fii bun cu mine şi ajută-mă oricând!
Către brun-roşcatul taur, în giulgi-alb învestmântatul,
Imn de laudă-nălța-vom întru strălucirea sa.
Închinați-vă cu toții la înalt-sfințitul taur.
— Noi pe Rudra şi-al său nume veşnic îl vom adora.
El, acel împodobitul cu vânjoase mădulare,
Falnic brun-roşcatul taur, cel de giuvaieruri plin,
Rudra cel atotputernic care lumea stăpâneşte,
— Zeului străbun, Asura, nu-i va fi în veci străin.
Vitejeşte porți şi arcul şi săgeata ascuțită,
Sclipitoare giuvaieruri porți pe tine, şi culori,
Cu adevărat puterea numai ție ți-a fost dată,
Tu, ce poți pe orişicare prin putere să-l dobori.
Pe acel ce stă pe tronu-i, pe cel tânăr, preamăriți-l,
El ce-asemeni cu o fiară, fiare biruie,-l rugăm,
Cântărețului de imnuri îndurarea lui să-i deie.
— Noi nu vrem, oştirii tale, împotrivă să luptăm.
Precum fiul se închină tatălui, asemeni eu,
Mă închin în față-ți, Rudra, orişiunde m-oi găsi.
— Să-l cinstim cum se cuvine pe stăpânul omenirii!
Dă-ne leacurile tale şi pe veci te vom slăvi.
Limpezile voastre leacuri, dați-ni-le, voi, Măruți,
Dați-ni-le, o, voi, tauri, căci la voi ne e salvarea,
Însuşi Manu, Tatăl nostru, pentru noi acum se roagă.
— Eu, acuma, de la Rudra aştept binecuvântarea.
* * *
De-a lui Rudra-ngrozitoare lovituri să fim departe.
Pentru jertfele aduse, arcul ți-l destinde lin.
Fii mărinimos în daruri, tu, A-tot-răsplătitorul,
Și cu noi, şi cu urmaşii vremurilor care vin.
Tu, care stârneşti uimire, taurule brun-roşcat,
Nu ne arăta mânie şi nici moarte încruntată,
Vrem cuvântul de lumină să-l purtăm prin omenire,
Cum purtau cuvântul tainei înțelepții altădată.
Imnuri vedice, tălmăcite în versuri de Ion Larian Postolache după textele franceze, germane și engleze traduse și comparate de Viorica Vizante, cu un Cuvânt înainte de Sergiu Al-George. Bucureși: Editura pentru Literatură Universală, 1969.