Skip to content

Jīvanmukta-gītā

Du-mă din Neființă întru Ființă!
Du-mă din Întuneric întru Lumină!
Du-mă din Moarte întru Nemurire!

Închinare! Închinare celui intrinsec tuturor ființelor, al cărui sine este conștiința-etern-eliberată; martorul tuturor formelor conștiinței; nimeni altul decât propriul Sine.

  1. Unii spun că: „– Acea eliberare numită și jīvanmukti este eli­be­ra­rea în mo­men­tul mor­ții trupului.“ Noi răs­pun­dem: – Nu, fiin­dcă dacă ar fi așa, atunci acea eli­be­ra­re în momentul morții trupului ar fi și eli­be­ra­rea câi­ne­lui, a porcului etc., în mo­men­tul morții lor!
  2. Jīva, care este Śiva, se află în toate ființele“ – cel care percepe acest lucru este numit jīvanmukta.
  3. Așa cum Soarele luminează întregul Univers, tot așa și brahman se află în toate ființele – cel care percepe acest lucru este numit jīvanmukta.
  4. Așa cum Luna se reflectă în apă, tot așa și ātman este perceput o dată și chiar de mai multe ori în māyā. Cunoscătorul lui ātman, care îl percepe pe ātman ca fiind doar unul, este numit jīvanmukta.
  5. Brahman se află în toate ființele – nu există diferență-non-diferență – cine-l percepe pe cel unic este numit jīvanmukta.
  6. „Eu sunt cunoscătorul câmpului, eu sunt creatorul (kartr̥) câmpului, eu sunt cel care se bucură (bhoktr̥) de câmp“, iar câm­pul a fost descris ca fiind Realitatea ce transcende spațiul – așa este descris jīvanmukta.
  7. Numai acel cunoscator al lui ātman, care a renunțat pe deplin la instrumentele de acțiune și a cărui minte nu mai me­di­tea­ză – este numit jīvanmukta.
  8. Realitatea unică este lipsită de acțiune, de suferință, de confuzie etc. – doar cel care a renunțat pe deplin la tot ce-i plă­cut și ne-plăcut este numit jīvanmukta.
  9. „Nu cunosc nici un fel de efect (karman) produs de acțiunile anterioare“ – cel care cunoaște astfel că acțiunea (karman) este însăși esența lui brahman este numit jīvanmukta.
  10. Cel care știe că Domnul (Īśvara) este alcătuit din conștiință pură, că pătrunde întregul spațiu și că se află în toate ființele este numit jīvanmukta.
  11. Acel jīva care-i specific (vyakta) ființelor și care nu poate fi omorât, căci el este eternul Śiva, cel lipsit de dușmănie, cel aflat în toate ființele – este numit jīvanmukta.
  12. Tu însuți ești acest maestru care este ātman – omniprezent, conștiință universală (cid-ākāśa) de nepătat, pentru care dua­li­tă­ți precum venit-plecat etc. nu există – astfel este descris jīvanmukta.
  13. Se spune că mintea cunoscătorilor care văd prin meditația lăuntrică (dhyāna) este gândul (manas) „Acela sunt eu“, prin care mintea se dizolvă – astfel este descris jīvanmukta.
  14. Mintea înțelepților care văd prin meditația superioară (samādhi) a fost descrisă ca fiind vidul (śūnya) în care mintea se di­zol­vă și dispare – astfel este descris jīvanmukta.
  15. Necontenita ședere a minții în practică are drept rezultat dizolvarea (laya) ei în meditație; astfel cele două, în­că­tu­șa­rea și eliberarea, nu mai există – astfel este descris jīvanmukta.
  16. Cel unic se află de-a pururi în propria-i natură lipsită de atribute (guṇa), fiind cel care se bucură de esența cunoașterii (jñāna) lui brahman – astfel este descris jīvanmukta.
  17. Cunoscătorii văd lumina produsă de minte (manas) prin meditația în inimă (hr̥d); Cunoscătorii văd lebăda (haṁsa) care este adevărul că „Acela sunt eu“ (so’haṁ) – astfel este descris jīvanmukta.
  18. Cel care cunoaște că sinele (ātman) este identic cu Śiva-Śakti, că trupul (piṇḍa) este brahmā-aṇḍa iar conștiința uni­ver­sa­lă este alcătuită din adevărul că „Acela sunt eu“ – este numit jīvanmukta.
  19. Mintea este dizolvată întotdeauna în adevărul că „Acela sunt eu“, fie că-i în starea de veghe, de somn cu vise, de somn profund ori în cea de-a patra stare – astfel este descris jīvanmukta.
  20. Cunoașterea care rezidă în „Acela sunt eu“ este precum cea mai strălucitoare perlă (maṇi) din șirag (sūtra), iar Acela din: „Acela sunt eu“ este netrupescul brahman – astfel este descris jīvanmukta.
  21. Cel care știe că mintea oamenilor este cauza atât a dualismului cât și a non-dualismului și că ideația (saṁkalpa) este ima­gi­na­ție (vikalpanā) – este numit jīvanmukta.
  22. Cel care știe că atunci când mintea devine stabilă (dr̥ḍha) are loc și mântuirea (mokṣa) după cum spun înțelepții cu­nos­că­tori ai doctrinei Siddha – este numit jīvanmukta.
  23. Cel care practică sistemul Yoga, având o minte (manas) superioară și lepădând totul lăuntric devine inert la exterior; re­nun­ță la tot, atât înlăuntru cât și în afară – este numit jīvanmukta.

Aceasta este Jīvanmukta-gītā, alcătuită de Dattātreya Muni.