Skip to content

Mānava-dharma-śāstra I

Creațiunea

  1. Manu ședea cu gândul îndreptat spre un singur lucru, când maharșii se apropiară de el și, plecându-i-se cu respect, îi adresară aceste cuvinte:
  2. – Stăpâne, binevoiește a ne descoperi în chip exact și pe șart legile care privesc toate castele primitive și castele ieșite din amestecarea celor dintâi.
  3. Căci, tu singur, Stăpâne, cunoști faptele, începutul și adevărata noimă a acestei reguli obștești, care ființează de sine, este nepricepută, a cărei întindere mintea omenească n’o poate socoti și care se chiamă Veda.
  4. Astfel, întrbat de acești mărinimoși înțelepți, Cel a cărui putere e nemărginită, zise, după ce salută pe toți: – Ascultați.
  5. Lumea văzută era un întunerec, neînțeleasă, fără însușiri deosebitoare, neputând fi cunoscută cu mintea, nici descoperită, părând cu desăvârșire adormită.
  6. Când termenul descompunerii se împlini, Stăpânul care există prin el însuși, care nu poate fi cuprins cu simțurile, făcând văzută această lume cu cele cinci stihii și cu celelalte principii, strălucind de slava cea mai curată, se arătă și risipi întunerecul.
  7. El, pe care numai spiritul îl poate pricepe, care este mai presus de organele simțurilor, care n’are părți văzute, cel veșnic, sufletul tuturor ființelor, pe care nimeni nu-l poate înțelege, desfășură toată splendoarea sa.
  8. Hotărând în cugetul său a face să iasă din substanța sa feluritele făpturi, el produse mai înâi apele, în care puse o sămânță.
  9. Aceasta se făcu un ou strălucitor ca aurul, așa de strălucitor ca astrul cu mii de raze și din ou se născu el însuși, Brahma, strămoșul tuturor ființelor.
  10. Apele s’au numit naras, pentrucă sunt făcute de Nara (Duhul dumnezeiesc); aceste ape fiind cel dintâiu loc al mișcării (ayana) lui Nara, el s’a numit Narayana cel care se mișcă (umblă) pe ape.
  11. Prin cel ce este, prin cauza nepătrunsă, veșnică, prin ființa (în sine) și neființa (pentru simțuri), s’a produs dumnezeiescul bărbat (Purușa), sărbătorit în lume sub numele de Brahma.
  12. După ce locui în acest ou un an al lui Brahma, Stăpânul despărți oul în două numai cu gândul.
  13. Și din cele două jumătăți făcu cerul și pământul, iar la mijloc puse văzduhul, cele opt regiuni cerești și neschimbatul adânc al apelor.
  14. Din Sufletul prea înalt el scose simțirea (manas = mens) care există (în sine însăși) și nu există (pentru simțuri) și înainte de simțire, eul (ahancara = conștiința) care stăpânește și conduce; 
  15. Și înaintea simțirii și a eului scoase marele principiu intelectual (mahat) și tot ce are una din cele trei însușiri și cele cinci organe ale minții cu care se percep lucrurile din afară și cele cinci organe ale acțiunii și părticelele (tanmatra) celor cinci stihii.
  16. Unind între ele părticelele nepătrunse de minte ale acestor șase principii, înzestrate cu o mare energie, făcu toate ființele.
  17. Și pentru că cele șase părticele nepătrune de minte, ca să ia formă, se uniră unele cu altele, înțelepții numiră forma văzută cu numele de sarira (care atârnă de cele șase părticele).
  18. Stihiile se uniră în aceasta (forma văzută) cu însușirile ce le sunt proprii, precum simțirea, izvor nesecat de ființe, se unește cu organele trupului.
  19. Din părticelele fine și îmbrăcate cu o formă, ale acestor șapte principii înzestrate cu o mare energie, s’a făcut lumea trecătoare, purcedere din Cel netrecător.
  20. Fiecare din stihii moștenește însușirea celei care o precede, așa că, cu cât o stihie e mai depărtată de izvor, cu atât are mai multe însușiri.
  21. Ființa prea înaltă dete astfel dela început fiecărei făpturi în parte un nume, un rost și un fel de a fi, așa cum se spune în cuvintele Vedei.
  22. Suveranul Stăpân produse o mulțime de zei (deva) cu însușiri active și cu suflet și o ceată nevăzută de duhuri (sadhyas) și jertfa rânduită dela început.
  23. Din foc, din aer și din soare scoase el, pentru îndeplinirea jertfei, cele trei Vede veșnice, numite Rig, Iagiur și Sama.
  24. Făcu timpul și împărțirile lui, stelele, planetele, râurile, mările, munții, șesurile, văile;
  25. Cucernicia aspră, cuvântul, pofta, dorința, mânia, cu un cuvânt, această întreagă creațiune, căci voia să dea ființă tuturor viețuitoarelor.
  26. Pentru a stabili o deosebire între fapte, el deosebi dreptul de nedrept și supuse făpturile simțitoare plăcerii și durerii și celorlalte stări sufletești potrivnice între ele.
  27. Din părticele ale celor cinci stihii trecătore, s’a făcut treptat tot ce este.
  28. Suveranul stăpân a hotărât dela început fiecărei ființe o îndeletnicire oarecare și ființa o îndeplinește de sine ori de câte ori vine în lume.
  29. Oricare ar fi însușirea ce i-a dat ca moștenire în clipa creării: răutate sau bunătate, blândețe sau asprime, virtute sau viciu, iubire de adevăr sau strâmbătate, acea însușire o va găsi dela sine în viețile următoare.
  30. Precum anotimpurile, în revenirea lor periodică, iau în chip firesc însușirile ce le sunt proprii, tot astfel își reiau îndeletnicirile și făpturile însuflețite.
  31. Pentru înmulțirea neamului omenesc, el făcu din gura, din brațul, din coapsa și din piciorul său pe brahman, pe kșatrya, pe vaisya și pe sudra.
  32. Împărțindu-și trupul în două, suveranul Stăpân se făcu jumătate bărbat și jumătate femeie și, unindu-se cu partea feminină, dădu naștere lui Viragi.
  33. Să știți, nobili brahmani, că cel pe care Viragi, dumnezeiescul bărbat, l-a produs din sine însuși, supunându-se unei petreceri aspre, sunt eu, Manu, creatorul totului.
  34. Eu, dorind să dau naștere neamului omenesc, am îndeplinit cele mai aspre practici și am produs mai târziu zece sfinți renumiți (maharși), domni peste făpturi (pragiapati) și anume:
  35. Marici, Atri, Anghiras, Pulastya, Pulaha, Cratu, Pracetas sau Dakșa, Vasișta, Brigu și Narada.
  36. Aceste ființe atotputernice creară alți șapte Manu, pe zei (deva) și locuințele lor și maharși înzestrați cu foarte mare putere.
  37. Creară pe gnomi (yakșa), pe giganți (rakșa), pe vampiri (pisacia), pe muzicanții cerești (gandharva), pe nimfe (apsara), pe titani (asura), balaurii (naga), șerpii (sarpa), păsările (suparna) și diferite triburi ale dumnezeieștilor strămoși (pitri).   
  38. Fulgerele, trăsnetele, norii, curcubeiele lui Indra, meteorii, vârtejurile, cometele și stelele de toate mărimile;
  39. Pe kinari, maimuțele, peștii, toate felurile de pasări, animalele domestice, fiarele, oamenii, animalele carnivore cu două rânduri de dinți;
  40. Viermușii, viermii, lăcustele, purecii, muștele, stelnițele și toate felurile de țânțari înțepători și în sfârșit tot felul de trupuri care nu se mișcă.
  41. Astfel, din porunca mea, acești mărinimoși înțelepți creară, prin puterea cucerniciei lor, toată această mulțime de ființe mișcătoare și nemișcătoare, rânduind lucrările lor.
  42. Să vă spun acum ce anume lucrări au fost hotărâte fiecăreia din aceste ființe aci (pe pământ) și în ce fel vin ele în lume.
  43. Animalele domestice, fiarele sălbatice, carnivorele cu două rânduri de dinți, giganții, vampirii și oamenii se nasc din matrice.
  44. Păsările ies din ou, ca și șerpii, crocodilii, peștii, broaștele țestoase și alte soiuri de animale, atât de uscat cât și de apă.
  45. Țânțarii înțepători, purecii, muștele, stelnițele se nasc din abur cald, ele sunt produse de căldură, ca și tot ce le seamănă.
  46. Toate corpurile, care nu se mișcă și care cresc din sămânță sau din ramuri sădite în pământ, iau naștere din dezvoltarea unui mugur; ierburile produc multe flori și fructe și pier când fructele s’au copt.
  47. Vegetalele numite regi ai pădurilor, n’au deloc flori, dar aduc roade și, fie că au și flori sau numai fructe, primesc și unele și altele numele de arbori.
  48. Sunt felurite soiuri de arbuști care cresc ca rugi sau ca tufe; apoi multe feluri de ierburi, de plante urcătoare și agățătoare. Toate aceste vegetale cresc din sămânță sau dintr’o ramură.
  49. Având însușirea întunerecului, care se arată sub o mulțime de forme, din cauza faptelor (din viețile) lor de mai ‘nainte, aceste ființe, dispunând de conștiință, simt plăcere și durere.
  50. Astfel au fost hotărâte, dela Brahma până la vegetale, transmigrațiunile care au loc în această lume groaznică, ce se distruge fără încetare.
  51. După ce a produs astfel lumea și pe mine, Cel a cărui putere este nepătrunsă dispăru iarăși, fiind absorbit în sufletul suprem și înlocuind timpul creațiunii prin timpul descompunerii.
  52. Când acest Dumnezeu se deșteaptă, lumea își împlinește îndată funcțiunea, când adoarme, spiritul afundându-i-se într’o adâncă odihnă, atunci lumea se descompune;
  53. Căci în timpul somnului său liniștit, ființele însuflețite și înzestrate cu principii de acțiune își încetează funcțiunea și simțirea și cad în nemișcare.
  54. Și când și ele s’au absorbit în sufletul suprem, atunci acest suflet al tuturor ființelor doarme fără grijă în cea mai desăvârșită liniște.
  55. După ce s’a retras în întunerecul dela început, el, Sufletul suprem, își păstrează încă mult timp simțurile, dar nu-și îndeplinește funcțiunile și-și desbracă forma.
  56. Când își adună din nou principiile materiale fine, intră într’o sămânță vegetală sau animală și ia atunci formă nouă.
  57. Astfel printr’o deșteptare și adormire alternativă, Ființa neschimbătoare face să învieze și să moară perpetuu toată mulțimea făpturilor mișcătoare și nemișcătoare.
  58. După ce întocmai această carte a Legii sale dela început, ea (Ființa supremă) îmi porunci s’o învăț pe dinafară, iar la rându-mi învățai pe Marici și pe ceilalți înțelepți.
  59. Brigu, care este de față, vă va învăța întreg cuprinsul cărții, căci acest muni a învățat-o toată dela mine. 
  60. Atunci maharși Brigu, provocat astfel de Manu să vorbească, zise cu bunăvoință către toți rișii prezenți: Ascultați.
  61. Din acest Manu Svayambhuva (ieșit din Ființa care există prin ea însăși) se trag alți șase Mani și fiecare dintre ei dădu naștere unui soiu de făpturi. Acești Mani, înzestrați cu un suflet nobil și cu o energie superioară, sunt:
  62. Svarocișa, Ottomi, Tamasa, Raivata, slăvitul Ciacșușa și fiul lui Vivasvat.
  63. Acești șapte atotputernici Mani, dintre care Svayambhuva este cel dintâiu, au produs și cârmuit, fiecare în perioada sa (antara), această lume compusă din ființe mișcătoare și nemișcătoare.
  64. Optsprezece nimeșa (clipe) fac o hașta, treizeci de hașta o cala, treizeci de cala o muhurta, tot atâtea muhurta fac o zi și o noapte. 
  65. Soarele stabilește împărțirea zilei și a nopții pentru oameni și pentru zei. Noaptea este pentru somnul ființelor și pentru lucru.
  66. O lună a muritorilor este cât o zi și o noapte a pitrilor: ea se împarte în două jumătăți de câte cinsprezece zile. Jumătatea întunecată este, pentru mani, ziua hotărâtă pentru lucru și jumătatea luminată este noaptea consfințită somnului. 
  67. Un an al muritorilor este cât o zi și o noapte a zeilor și iată cum este împărțit: ziua corespunde cursului septentrional al Soarelui, iar noaptea cursul meridional.
  68. Acum înțelegeți mai departe și fără să vă mai spun cât de lungă este o noapte și o zi a lui Brahma și fiecare din cele patru epoci (yuga).
  69. Patru mii de ani dumnezeiești alcătuiesc, după spusele înțelepților, epoca krita. Amurgul care-i premerge este de tot atâtea sute de ani, cel care-i urmează tot astfel.
  70. În celelalte trei epoci, așijderea precedate și urmate de amurg, miile și sutele de ani scad treptat cu câte o unitate.
  71. Suma anilor acestor patru epoci acum înșirate, socotite la un loc, este de douăsprezece mii de ani și se zice epoca zeilor.
  72. Să știți că o mie de epoci zeiești fac o zi a lui Brahma și că noaptea este tot atât de lungă.
  73. Cei care știu că sfânta zi a lui Brahma se sfârșește după o mie de epoci (zeiești) și că noaptea cuprinde o egală întindere de timp, cunosc cu adevărat ziua și noaptea.
  74. După trecerea aceste nopți, Brahma, care era adormit, se deșteaptă și deșteptându-se, trimite din el pe Duhul dummnezeiesc (manasi), care există în ființa sa și nu există pentru simțuri.
  75. Împins de dorința de a crea, Duhul săvârșește creațiunea și dă naștere eterului, pe care înțelepții îl socotesc că are însușirea sunetului.
  76. Din eter, printr’o schimbare, se naște aerul, purtătorul tuturor mirosurilor, curat și plin de putere, a cărui proprietate cunoscută este că poate fi simțit.
  77. Printr’o transformare a aerului se produce lumina, care luminează, risipește întunerecul, strălucește și are însușirea că poate fi văzută.
  78. Din lumină, prin prefacere, iese apa, care are însușirea că poate fi gustată. Din apă s’a făcut pământul, care are ca însușire că poate fi mirosit. Astfel este creațiunea făcută dela început.
  79. Epoca zeilor, de care pomenirăm și care constă din douăsprezece mii de ani zeiești, repetându-se de șaptezeci și una de ori fiecare, se chiamă perioada lui Manu (manvantara).
  80. Perioada Manilor sunt nenumărate, ca și creările și distrugerile lumii și Ființa prea înaltă le reînnoiește parcă jucându-se. 
  81. În epoca krita, dreptatea, în chipul unui taur, se ține tare pe cele patru picioare, adevărul împărătește și nici un bun dobândit de muritori n’are la temelie nedreptatea.
  82. Dar în celelalte epoci, din cauza dobândirii pe căi de neiertat a averii și a științei, dreptatea pierde câte un picior și dobândirea cinstită a orice scade cu câte un sfert, luându-i locul furtul, strâmbătatea și înșelăciunea.
  83. Oamenii sunt nesupuși boalelor, își văd toate dorințele împlinite și trăiesc patru sute de ani în cea dintâi epocă. În epoca a treta și în cele următoare, vieața lor se scurtează treptat cu câte un sfert din durata ei.
  84. Vieața muritorilor descrisă în Veda, răsplata faptelor și puterea ființelor însuflețite aduc în această lume roade potrivite cu fiecare epocă.
  85. Unele virtuți se întâlnesc cu deosebire în epoca krita, altele în epoca treta, altele în epoca dvapara, altele în epoca kali, în măsura descrescândă a epocilor.
  86. Activitatea domnește în cea dintâi epocă, știința dumnezeiască în cea de a doua, aducerea jertfelor în cea de a treia și, după zisele înțelepților, dărnicia singură în a patra epocă.
  87. Pentru păstrarea întregei creațiuni, Ființa suverană și slăvită a stabilit îndeletniciri diferite celor pe care i-a făcut din gura, din brațul, din coapsa și din piciorul său.
  88. Brahmanilor le-a dat ca parte studierea și învățarea Vedelor, aducerea jertfelor, conducerea jertfelor aduse de alții, dreptul de a da și de a primi daruri. 
  89. Kșatrya au primit însărcinarea de a apăra poporul, a practica binefacerea, a aduce jertfe, a citi Cărțile Sfinte și a nu se deda plăcerilor trupești.
  90. A îngriji de dobitoace, a face milostenie, a aduce jertfe, a citi Cărțile Sfinte, a se îndeletnici cu negoțul, a împrumuta cu dobândă, a munci pământul, sunt îndatoririle ce au primit vaisya.
  91. Dar suveranul Stăpân nu dete sudrașilor decât o singură îndatorire, de a sluji castelor precedente, fără a le nesocoti meritul.
  92. Trupul omului de deasupra buricului a fost proclamat mai curat și gura a fost declarată de partea cea mai curată de către Ființa care este prin ea însăși.
  93. Prin obârșia sa, pentrucă se trage din cea mai nobilă parte a trupului, pentrucă este născut întâiu, pentrucă are în stăpânire Cartea Sfântă, brahmanul este de drept stăpânul întregei făpturi.
  94. Într’adevăr, Ființa supremă l-a produs pe el dela început din gura sa, după ce s’a supus la austeritate, ca să aducă ofrande zeilor și manilor pentru păstrarea a tot ce există.
  95. Acel prin a cărui gură locuitorii paradisului mănâncă fără încetare untul curat, iar manii prânzul funebru, pe cine ar putgea avea mai presus de el?
  96. Între toate viețuitoarele cele dintâi sunt ființele însuflețite. Între ființele însuflețite apoi cele care trăiesc prin priceperea lor. Oamenii sunt cei dintâi între ființele înzestrate cu pricepere, iar brahmanii cei dintâi dintre oameni.

Traducere de Irineu (Ioan) Mihălcescu