Skip to content

XXXIX – Despre Yoga

  1. Dattātreya a spus: – Acea separare de ignoranță (ajñāna), precedată de cunoaștere (jñāna), este izbăvirea (mukti) yoginului. Prin brahman este obținută Unitatea iar prin calitățile (guṇa) lui prakr̥ti este obținută Diversitatea.
  2. Iar în Yoga, Śakti trebuie să devină, de către cel înțelept, starea supremă. Mare Stăpân! Izbăvirea (mukti) vine din yoga; yoga vine din cunoașterea corectă; cunoașterea vine din suferință (duḥkha); suferința vine din îndreptarea minții spre „al meu” (mamatā).
  3. De aceea, bărbatul care dorește să se elibereze trebuie să abandoneze pe deplin și prin toate mijloacele identificarea (saṅga); absența identificării cu „al meu” (mama) duce la dispariția „reputației”/percepției acestuia,
  4. Iar starea de non-„al meu” este, fără îndoială, cauza fericirii. Vederea păcatelor apare din renunțare (vairāgya); din cunoaștere (jñāna) apare renunțarea; cunoașterea precede renunțarea.
  5. Așa cum casa este pentru a locui iar mâncatul pentru a viețui, tot așa a fost declarată cunoașterea pentru izbăvire (mukti) – ignoranța fiind cea contrară (greșită).
  6. – O, Domn al Pământului! Prin experimentarea cu detașare a virtuților și a păcatelor, a celor ce trebuie îndeplinite întotdeauna, dintr-o atitudine lipsită de dorință,
  7. Din absența acumulării consecințelor acțiunilor viitoare și din distrugerea legăturii dobândite din acțiunile anterioare (karman) – yoginul nu mai obține din nou corp (śarīra). Prin opusul acțiunii (karman) obține a sa mântuire (mokṣa).
  8. – O, rege! Cunoaște aceasta Yoga de la mine prin cele ce ți-am spus! Yoginul obține eliberarea de la eternul brahman – nu se poate merge pe altă cale.
  9. Acest sine (ātman), fiind greu de dobândit, este cucerit de către yogini doar prin sine (ātman). Voința (yatna) este calea de a-l cuceri pe acesta. Ia aminte la mine despre calea acestuia!
  10. Prin prāṇāyāma sunt arse greșelile (doṣa); prin pratyāhāra obiectele simțurilor (viṣaya); prin dhāraṇā păcatele; prin dhyāna calitățile (guṇa) necontrolate.
  11. Așa cum impuritățile (doṣa) munților de metal sunt arse atunci când aceștia sunt topiți, tot așa impuritățile (doṣa) acumulate prin simțuri (indriya) sunt arse prin controlul suflului (prāṇa).
  12. Mai întâi de toate, cunoscătorul practicii Yoga trebuie să practice prāṇāyāma. Prāṇāyāma a fost descrisă ca fiind „controlul suflurilor prāṇa și apāna”.
  13. 3 tipuri de prāṇāyāma au fost descrise: ușoară (laghu), intermediară (madhya) și superioară (uttama). – Alarka! ascultă-mă pe mine, îți voi descrie acum metoda prin care prāṇāyāma poate fi măsurată/cunoscută.
  14. Cea ușoară (laghu) este timp de 12 mātrā; cea intermediară (madhya) este timp de 2 ori mai mult (24 mātrā); cea superioară (uttama) este timp de 3 ori mai mult (36 mātrā); astfel au fost descrise cele 3 tipuri de prāṇāyāma.
  15. Timpul unei mātrā este durata închiderii și a deschiderii ochilor, care este de 2 truṭi, iar numărul total al duratei controlului suflului (prāṇāyāma) este amintit ca fiind de 12 mātrā.
  16. Prin prima (laghu) trebuie să obțină transpirația, prin cea intermediară (madhya) tremuratul, iar prin cea de a treia (uttama) insensibilitatea – astfel sunt dobândite în ordine efectele secundare (doṣa).
  17. Așa cum leul, tigrul ori elefantul care sunt îngrijiți dobândesc blândețea, tot așa și suflul (prāṇa) care se afla sub puterea yoginului.
  18. Așa cum conducătorul elefantului mână elefantul înnebunit după propria-i dorință, tot așa yoginul controlează suflul (prāṇa) cu succes și la propria-i voință.
  19. Așa cum leul domesticit omoară antilope dar nu și oameni; tot așa suflul controlat boala dar nu și trupul oamenilor;
  20. De aceea yoginul trebuie să practice întotdeauna suprema prāṇāyāma. Ia aminte! Împătrita stare a acesteia este dăruitoarea fructului izbăvirii (mukti).
  21. – Mare Stăpân! Acestea sunt: dhvasti, prāpti, saṁvit și prasāda. Ascultă, după cum urmează, noțiunile care merită să fie amintite despre natura acestora.
  22. Atunci când are loc distrugerea totală a consecințelor acțiunilor, fie ele bune sau rele, acea starea de puritate a conștiinței (cetas), a fost descrisă ca fiind dhvasti.
  23. Prāpti este acea stare eternă în care se află yoginul atunci când propriile dorințe, alcătuite din aviditate și ignoranță, aparținând acestei lumi cât și lumii celeilalte, au fost oprite.
  24. Cunoașterea înțelesului trecutului și al viitorului, care altfel este pe de-a-ntregul întunecat, este prin perfecționarea cunoașterii asupra Lunii, Soarelui, Pleiadelor (R̥kṣa) și a Stelei Polare (Graha).
  25. Atunci când yoginul obține o putere perfect echilibrată a Lunii și Soarelui, acea stare a controlului suflului (prāṇāyāma) a fost descrisă ca fiind saṁvit.
  26. Aceea prin care a sa minte, cele 5 sufluri, simțurile și obiectele simțurilor devin strălucitoare / calme (prasāda) a fost descrisă ca fiind prasāda.
  27. – Iar acum, mărite rege, ascultă despre caracteristica controlului suflului (prāṇāyāma)! Trebuie practicată întotdeauna întocmai cum a fost prescrisă, împreună cu postura (āsana).
  28. Aflându-se în padma-āsana, arddha-āsana ori în svastika-āsana, trebuie să practice Yoga făcând praṇava (AUM) în inimă.
  29. Cel care stă pe jos, fiind echilibrat/vertical, trebuie să-și unească picioarele; având gura închisă trebuie să preseze coapesele drept înainte.
  30. Cel ce stă astfel auto-controlat, călcâiele nu trebuie să atingă penisul ori testiculele; capul trebuie să fie ușor ridicat iar dinții inferiori nu trebuie să atingă dinții superiori; privind la vârful propriului nas nu trebuie să mai privească în alte direcții.
  31. Caracterul tamas este îndepartat prin rajas, iar rajas este îndepărtat prin sattva. Fiind astfel învelit pe deplin în tattva fără de pată (sattva) cunoscătorul sistemului Yoga poate să practice yoga.
  32. Trebuie să recurgă la pratyāhāra printr-o restrângere (nigr̥hya) împreună a simțurilor (indriya) cu obiectele simțurilor, a suflului (prāṇa) etc. și, desigur, și a minții (manas).
  33. Cel care își restrânge dorințele precum broasca țestoasă toate membrele, stând singur și întotdeauna fericit în sine (ātman) – îl vede pe ātman în sine (ātman).
  34. Acela, pur atât pe dinafară cât și pe dinauntru, de la ombilic până la gât umplând trupul cu suflu (prāṇa), trebuie să facă pratyāhāra.
  35. Acea dhāraṇā este cunoscută ca fiind alcătuită din 12 prāṇāyāma. În Yoga sunt prescrise 2 tipuri de dhāraṇā de către yoginii care percep Realitatea (tattva).
  36. Astfel pentru yoginul care practică Yoga și care este autocontrolat, cu adevărat, toate deficiențele (doṣa) dispar – având drept rezultat șederea în sine (svastha).
  37. Îl privește pe supremul brahman, apoi una câte una, calitățile (guṇa) lui prakr̥ti, apoi atomul (paramāṇu) de eter (vyoman) etc., la fel și pe ātman cel fără de pată.
  38. Astfel, yoginul care are drept scop prāṇāyāma trebuie să fie moderat în privința hranei; așa cum trebuie să fie ridicată o casă, pământul (bhūmi) este cucerit treptat și cu grijă.
  39. Pământul nu poate fi cucerit dacă este posedat de iluzie (moha), boli (vyādhi) și alte defecte (doṣa); iar dacă pământul nu este cucerit, nu poate fi ridicat.
  40. Prāṇāyāma a fost descrisă ca fiind oprirea deplină a suflurilor (prāṇa); dhāraṇā a fost descrisă ca fiind aceea prin care mintea este ținută;
  41. Aceste simțuri, prin ele însele ieșite din sunet (śabda) etc., sunt făcute să se restrângă prin practica Yoga – de aceea a fost amintita drept pratyāhāra.
  42. Iar calea descrisă aici de către yoginii vizionari (r̥ṣi), prin care neajunsuri (doṣa) precum bolile (vyādhi) etc., nu mai apar pentru yogin:
  43. Așa cum cel care dorește apă, soarbe ușor printr-un instrument tubular, tot astfel yoginul care dorește să învingă oboseala trebuie să bea suflul (vāyu).
  44. La început în ombilic (nābhi), iar apoi în inimă (hr̥daya), al treilea în piept (uras), apoi în gât (kaṇṭha), în gură (mukha), în vârful nasului (nāsikāgra), în ochi (netra), între sprâncene (bhrūmadhya) și în cap (mūrdhan);
  45. Mai mult, suprema dhāraṇā este descrisă ca fiind în supremul brahman – realizând cele 10 dhāraṇā, obține starea de identitate cu Nepieritorul (akṣara).
  46. Pentru acesta nu există moarte (mr̥tyu), nici bătrânețe (jarā), și desigur nici oboseală, epuizare ori cădere (avasāda) – căci necontenit se află în cea de a patra stare.
  47. Cu adevărat s-a spus că aceste etape sunt 7 la număr – aici nu există nici o îndoială că, aflându-se acolo, obține starea lui brahman.
  48. – O, mare rege stabilit în practica Yoga! Yoginul care este atent în ceea ce privește obținerea stării de yoga nu este umflat (îmbuibat), înfometat, vlăguit și nici cu mintea agitată.
  49. Cel devotat meditației (dhyāna) nu trebuie să practice Yoga în acele momente în care suflul este alcătuit din perechea de contrarii rece-cald, nici când este prea rece, nici când este prea fierbinte.
  50. În apropierea manifestării zgomotoase a focului și apei, într-un grajd vechi, la intersecția a 4 drumuri, pe o gramadă de frunze uscate, lângă un râu, într-un crematoriu, lângă un loc cu șerpi,
  51. Într-un loc periculos sau la intrarea unei peșteri, pe o movilă funerară sau făcută de furnici/cârtițe – în astfel de locuri, cunoscătorul Realității (tattva) trebuie să renunțe la practica Yoga.
  52. Dacă nu realizează starea de puritate (sattva), trebuie să renunțe la acel loc și la acel moment. Din cauza absenței percepție locului potrivit pentru Yoga trebuie să umble pentru a-l găsi acesta.
  53. – O, rege! Cunoaște cu certitudine că într-un moment și loc potrivit mintea pură și stabilă învinge – iar aici nu există niciun dubiu. Unde este tulburarea cu privire la timp și spațiu pentru cel absorbit în Acesta (tat)?
  54. Neținând cont de acele locuri, din cauza prostiei (mūḍha), acela practică Yoga – află aceasta de la mine – astfel iau naștere defectele (doṣa), cauzele obstacolului mântuirii.
  55. Surzenia, apatia, uitarea, muțenia, febra și orbirea – toate acestea apar negreșit pentru yoginul ignorant.
  56. Cunoaște aceasta de la mine: dacă apare pentru yogin boala (doṣa), ca o urmare a neglijenței (loc & timp), aceasta poate fi tămăduită. Obligația yoginilor va fi distrugerea acestor doṣa.
  57. O fiertura onctuoasă și foarte fierbinte de orez (yavāgū) mâncând, trebuie s-o țină acolo în stomac – scopul acesteia fiind îndepărtarea bolii de splină (vāta-gulma). Tot așa și pentru bolile de intestin (udāvarta) trebuie ținută în intestine.
  58. Sau, asemenea fierturii de orez, suflul trebuie „aruncat în nodul suflului” (vāyu-granthi). Asemănător, atunci când tremură, un mare munte trebuie ținut fără clintire în minte (manas).
  59. În cazul blocării vorbirii trebuie să mediteze asupra cuvântului (vāc), în cazul surzeniei trebuie să mediteze asupra organului auzului (urechea), tot așa, cel care suferă de sete trebuie să mediteze asupra fructului de mango ca fiind situat pe organul gustului (limba).
  60. Când în trup apare boala, atunci trebuie aplicat remediul: trebuie să țină concentrarea (dhāraṇā) atunci când este fierbinte asupra a ceea ce este rece, iar atunci când este frig asupra a ceea ce arde.
  61. Fiind puse împreună, țărușul în craniu (i.e. ājñā), lemnul se lovește cu un alt lemn – prin aceasta memoria yoginului, memorie care a fost pierdută, este regenerată imediat.
  62. Asupra cerului și pământului, asupra vântului și focului – trebuie să se concentreze asupra lor ca fiind atotpătrunzătoare; sau din acea stare pură (sattva), divină, acele obstacole / afecțiuni au fost tămăduite.
  63. Dacă este dobândită starea yoginului – interioară, pură (sattva) și divină – prin acea concentrare a suflului și focului, cel/ceea ce stă în trup trebuie ars pe deplin.
  64. – O, rege! Astfel, de către cunoscătorul sistemului Yoga, trebuie realizată protejarea pe deplin a trupului, deoarece trupul este calea dobândirii celor 4: dharma, artha, kāma & mokṣa.
  65. Din comunicarea rezultatelor activității (pravr̥tti) – dintr-un orgoliu al yoginului – apare distrugerea Cunoașterii (vijñāna) – din acest motiv activitățile Yoga sunt secrete.
  66. Primele rezultate ale practicii Yoga sunt: stabilitatea, sănătatea, blândețea, urina și excremente puține, miros plăcut, frumusețe, calm și glas plăcut.
  67. Omul devotat practicii Yoga purcede la descrierea calităților (guṇa) într-un mod indirect; iar faptul că nu produce înfricoșare viețuitoarelor este cel mai mare semn al desăvârșirii (siddhi).
  68. Pentru cel pentru care nu există obstacole prin frigul, căldura etc. extrem de insuportabile, și nici frică prin altele – pentru acela perfecțiunea (siddhi) este dobândită.

Acesta a fost capitolul despre Yoga.

Cf. textului sanskrit:

  • Yogaśāstrabali. Calcutta: Śrīsaraccandra Cakravartti, 1918, pp. 381-406;
  • Mārkaṇḍeyapurāṇam. Calcutta: Sarasvatīyantra, 1879, pp. 210-224 (XXXIX-XLII);
  • The Márcaṇḍeya Puráṇa. Calcutta: Bishop’s College Press, 1862, pp. 227-242 (XXXIX-XLII);
  • The Mārkaṇḍeya Purāṇam. Delhi: Parimal Publications, 2004, pp. 170-181 (XXXVI-XXXIX);