Skip to content

Markaṇḍeya-purāṇa

Kindle

– XXXIX –

Despre Yoga

  1. Dattātreya a spus: – Acea separare de ignoranță (ajñāna), precedată de cunoaștere (jñāna), este izbăvirea (mukti) yoginului. Prin brahman este obținută Unitatea, iar prin calitățile (guṇa) lui prakṛti este obținută Diversitatea.
  2. Iar în Yoga, Śakti trebuie să devină, de către cel înțelept, starea supremă. Mare Stăpân! Izbăvirea (mukti) vine din yoga; yoga vine din cunoașterea corectă; cunoașterea vine din suferință (duḥkha); suferința vine din îndreptarea minții spre „al meu” (mamatā).
  3. De aceea, bărbatul care dorește să se elibereze trebuie să abandoneze pe deplin și prin toate mijloacele identificarea (saṅga); absența identificării cu „al meu” (mama) duce la dispariția „reputației”/percepției acestuia,
  4. Iar starea de non-„al meu” este, fără îndoială, cauza fericirii. Vederea păcatelor apare din renunțare (vairāgya); din cunoaștere (jñāna) apare renunțarea; cunoașterea precede renunțarea.
  5. Așa cum casa este pentru a locui, iar mâncatul pentru a viețui, tot așa a fost declarată cunoașterea pentru izbăvire (mukti) – ignoranța fiind cea contrară (greșită).
  6. – O, Domn al Pământului! Prin experimentarea cu detașare a virtuților și a păcatelor, a celor ce trebuie îndeplinite întotdeauna, dintr-o atitudine lipsită de dorință,
  7. Din absența acumulării consecințelor acțiunilor viitoare și din distrugerea legăturii dobândite din acțiunile anterioare (karman) – yoginul nu mai obține din nou corp (śarīra). Prin opusul acțiunii (karman) obține a sa mântuire (mokṣa).
  8. – O, rege! Cunoaște aceasta Yoga de la mine prin cele ce ți-am spus! Yoginul obține eliberarea de la eternul brahman – nu se poate merge pe altă cale.
  9. Acest sine (ātman), fiind greu de dobândit, este cucerit de către yogini doar prin sine (ātman). Voința (yatna) este calea de a-l cuceri pe acesta. Ia aminte la mine despre calea acestuia!
  10. Prin prāṇāyāma sunt arse greșelile (doṣa); prin pratyāhāra obiectele simțurilor (viṣaya); prin dhāraṇā păcatele; prin dhyāna calitățile (guṇa) necontrolate.
  11. Așa cum impuritățile (doṣa) munților de metal sunt arse atunci când aceștia sunt topiți, tot așa impuritățile (doṣa) acumulate prin simțuri (indriya) sunt arse prin controlul suflului (prāṇa).
  12. Mai întâi de toate, cunoscătorul practicii Yoga trebuie să practice prāṇāyāma. Prāṇāyāma a fost descrisă ca fiind „controlul suflurilor prāṇa și apāna”.
  13. 3 tipuri de prāṇāyāma au fost descrise: ușoară (laghu), intermediară (madhya) și superioară (uttama). – Alarka! ascultă-mă pe mine, îți voi descrie acum metoda prin care prāṇāyāma poate fi măsurată / cunoscută.
  14. Cea ușoară (laghu) este timp de 12 mātrā; cea intermediară (madhya) este timp de două ori mai mult (24 mātrā); cea superioară (uttama) este timp de trei ori mai mult (36 mātrā); astfel au fost descrise cele 3 tipuri de prāṇāyāma.
  15. Timpul unei mātrā este durata închiderii și a deschiderii ochilor, care este de două truṭi, iar numărul total al duratei controlului suflului (prāṇāyāma) este amintit ca fiind de 12 mātrā.
  16. Prin prima (laghu) trebuie să obțină transpirația, prin cea intermediară (madhya) tremuratul, iar prin cea de a treia (uttama) insensibilitatea – astfel sunt dobândite în ordine efectele secundare (doṣa).
  17. Așa cum leul, tigrul ori elefantul care sunt îngrijiți dobândesc blândețea, tot așa și suflul (prāṇa) care se afla sub puterea yoginului.
  18. Așa cum conducătorul elefantului mână elefantul înnebunit după propria-i dorință, tot așa yoginul controlează suflul (prāṇa) cu succes și la propria-i voință.
  19. Așa cum leul domesticit omoară antilope dar nu și oameni; tot așa suflul controlat boala dar nu și trupul oamenilor;
  20. De aceea yoginul trebuie să practice întotdeauna suprema prāṇāyāma. Ia aminte! Împătrita stare a acesteia este dăruitoarea fructului izbăvirii (mukti).
  21. – Mare Stăpân! Acestea sunt: dhvasti, prāpti, saṃvit și prasāda. Ascultă, după cum urmează, noțiunile care merită să fie amintite despre natura acestora.
  22. Atunci când are loc distrugerea totală a consecințelor acțiunilor, fie ele bune sau rele, acea starea de puritate a conștiinței (cetas), a fost descrisă ca fiind dhvasti.
  23. Prāpti este acea stare eternă în care se află yoginul atunci când propriile dorințe, alcătuite din aviditate și ignoranță, aparținând acestei lumi cât și lumii celeilalte, au fost oprite.
  24. Cunoașterea înțelesului trecutului și al viitorului, care altfel este pe de-a-ntregul întunecat, este prin perfecționarea cunoașterii asupra Lunii, Soarelui, Pleiadelor (Ṛkṣa) și a Stelei Polare (Graha).
  25. Atunci când yoginul obține o putere perfect echilibrată a Lunii și Soarelui, acea stare a controlului suflului (prāṇāyāma) a fost descrisă ca fiind saṃvit.
  26. Aceea prin care a sa minte, cele cinci sufluri, simțurile și obiectele simțurilor devin strălucitoare / calme (prasāda) a fost descrisă ca fiind prasāda.
  27. – Iar acum, mărite rege, ascultă despre caracteristica controlului suflului (prāṇāyāma)! Trebuie practicată întotdeauna întocmai cum a fost prescrisă, împreună cu postura (āsana).
  28. Aflându-se în padma-āsana, arddha-āsana ori în svastika-āsana, trebuie să practice Yoga făcând praṇava (AUM̐) în inimă.
  29. Cel care stă pe jos, fiind echilibrat/vertical, trebuie să-și unească picioarele; având gura închisă trebuie să preseze coapesele drept înainte.
  30. Cel ce stă astfel auto-controlat, călcâiele nu trebuie să atingă penisul ori testiculele; capul trebuie să fie ușor ridicat iar dinții inferiori nu trebuie să atingă dinții superiori; privind la vârful propriului nas nu trebuie să mai privească în alte direcții.
  31. Caracterul tamas este îndepartat prin rajas, iar rajas este îndepărtat prin sattva. Fiind astfel învelit pe deplin în tattva fără de pată (sattva) cunoscătorul sistemului Yoga poate să practice yoga.
  32. Trebuie să recurgă la pratyāhāra printr-o restrângere (nigṛhya) împreună a simțurilor (indriya) cu obiectele simțurilor, a suflului (prāṇa) etc. și, desigur, și a minții (manas).
  33. Cel care își restrânge dorințele precum broasca țestoasă toate membrele, stând singur și întotdeauna fericit în sine (ātman) – îl vede pe ātman în sine (ātman).
  34. Acela, pur atât pe dinafară cât și pe dinauntru, de la ombilic până la gât umplând trupul cu suflu (prāṇa), trebuie să facă pratyāhāra.
  35. Acea dhāraṇā este cunoscută ca fiind alcătuită din 12 prāṇāyāma. În Yoga sunt prescrise 2 tipuri de dhāraṇā de către yoginii care percep Realitatea (tattva).
  36. Astfel pentru yoginul care practică Yoga și care este autocontrolat, cu adevărat, toate deficiențele (doṣa) dispar – având drept rezultat șederea în sine (svastha).
  37. Îl privește pe supremul brahman, apoi una câte una, calitățile (guṇa) lui prakṛti, apoi atomul (paramāṇu) de eter (vyoman) etc., la fel și pe ātman cel fără de pată.
  38. Astfel, yoginul care are drept scop prāṇāyāma trebuie să fie moderat în privința hranei; așa cum trebuie să fie ridicată o casă, pământul (bhūmi) este cucerit treptat și cu grijă.
  39. Pământul nu poate fi cucerit dacă este posedat de iluzie (moha), boli (vyādhi) și alte defecte (doṣa); iar dacă pământul nu este cucerit, nu poate fi ridicat.
  40. Prāṇāyāma a fost descrisă ca fiind oprirea deplină a suflurilor (prāṇa); dhāraṇā a fost descrisă ca fiind aceea prin care mintea este ținută;
  41. Aceste simțuri, prin ele însele ieșite din sunet (śabda) etc., sunt făcute să se restrângă prin practica Yoga – de aceea a fost amintita drept pratyāhāra.
  42. Iar calea descrisă aici de către yoginii vizionari (ṛṣi), prin care neajunsuri (doṣa) precum bolile (vyādhi) etc., nu mai apar pentru yogin:
  43. Așa cum cel care dorește apă, soarbe ușor printr-un instrument tubular, tot astfel yoginul care dorește să învingă oboseala trebuie să bea suflul (vāyu).
  44. La început în ombilic (nābhi), iar apoi în inimă (hṛdaya), al treilea în piept (uras), apoi în gât (kaṇṭha), în gură (mukha), în vârful nasului (nāsikāgra), în ochi (netra), între sprâncene (bhrūmadhya) și în cap (mūrdhan),
  45. Mai mult, suprema dhāraṇā este descrisă ca fiind în supremul brahman – realizând cele 10 dhāraṇā, obține starea de identitate cu Nepieritorul (akṣara).
  46. Pentru acesta nu există moarte (mṛtyu), nici bătrânețe (jarā), și desigur nici oboseală, epuizare ori cădere (avasāda) – căci necontenit se află în cea de a patra stare.
  47. Cu adevărat s-a spus că aceste etape sunt șapte la număr – aici nu există nici o îndoială că, aflându-se acolo, obține starea lui brahman.
  48. – O, mare rege stabilit în practica Yoga! Yoginul care este atent în ceea ce privește obținerea stării de yoga nu este umflat (îmbuibat), înfometat, vlăguit și nici cu mintea agitată.
  49. Cel devotat meditației (dhyāna) nu trebuie să practice Yoga în acele momente în care suflul este alcătuit din perechea de contrarii rece-cald, nici când este prea rece, nici când este prea fierbinte.
  50. În apropierea manifestării zgomotoase a focului și apei, într-un grajd vechi, la intersecția a patru drumuri, pe o gramadă de frunze uscate, lângă un râu, într-un crematoriu, lângă un loc cu șerpi,
  51. Într-un loc periculos sau la intrarea unei peșteri, pe o movilă funerară sau făcută de furnici/cârtițe – în astfel de locuri, cunoscătorul Realității (tattva) trebuie să renunțe la practica Yoga.
  52. Dacă nu realizează starea de puritate (sattva), trebuie să renunțe la acel loc și la acel moment. Din cauza absenței percepție locului potrivit pentru Yoga trebuie să umble pentru a-l găsi acesta.
  53. – O, rege! Cunoaște cu certitudine că într-un moment și loc potrivit mintea pură și stabilă învinge – iar aici nu există niciun dubiu. Unde este tulburarea cu privire la timp și spațiu pentru cel absorbit în Acesta (tat)?
  54. Neținând cont de acele locuri, din cauza prostiei (mūḍha), acela practică Yoga – află aceasta de la mine – astfel iau naștere defectele (doṣa), cauzele obstacolului mântuirii.
  55. Surzenia, apatia, uitarea, muțenia, febra și orbirea – toate acestea apar negreșit pentru yoginul ignorant.
  56. Cunoaște aceasta de la mine: dacă apare pentru yogin boala (doṣa), ca o urmare a neglijenței (loc & timp), aceasta poate fi tămăduită. Obligația yoginilor va fi distrugerea acestor doṣa.
  57. O fiertura onctuoasă și foarte fierbinte de orez (yavāgū) mâncând, trebuie s-o țină acolo în stomac – scopul acesteia fiind îndepărtarea bolii de splină (vāta-gulma). Tot așa și pentru bolile de intestin (udāvarta) trebuie ținută în intestine.
  58. Sau, asemenea fierturii de orez, suflul trebuie „aruncat în nodul suflului” (vāyu-granthi). Asemănător, atunci când tremură, un mare munte trebuie ținut fără clintire în minte (manas).
  59. În cazul blocării vorbirii trebuie să mediteze asupra cuvântului (vāc), în cazul surzeniei trebuie să mediteze asupra organului auzului (urechea), tot așa, cel care suferă de sete trebuie să mediteze asupra fructului de mango ca fiind situat pe organul gustului (limba).
  60. Când în trup apare boala, atunci trebuie aplicat remediul: trebuie să țină concentrarea (dhāraṇā) atunci când este fierbinte asupra a ceea ce este rece, iar atunci când este frig asupra a ceea ce arde.
  61. Fiind puse împreună, țărușul în craniu (i.e. ājñā), lemnul se lovește cu un alt lemn – prin aceasta memoria yoginului, memorie care a fost pierdută, este regenerată imediat.
  62. Asupra cerului și pământului, asupra vântului și focului – trebuie să se concentreze asupra lor ca fiind atotpătrunzătoare; sau din acea stare pură (sattva), divină, acele obstacole / afecțiuni au fost tămăduite.
  63. Dacă este dobândită starea yoginului – interioară, pură (sattva) și divină – prin acea concentrare a suflului și focului, cel/ceea ce stă în trup trebuie ars pe deplin.
  64. – O, rege! Astfel, de către cunoscătorul sistemului Yoga, trebuie realizată protejarea pe deplin a trupului, deoarece trupul este calea dobândirii celor patru: dharma, artha, kāma & mokṣa.
  65. Din comunicarea rezultatelor activității (pravṛtti) – dintr-un orgoliu al yoginului – apare distrugerea Cunoașterii (vijñāna) – din acest motiv activitățile Yoga sunt secrete.
  66. Primele rezultate ale practicii Yoga sunt: stabilitatea, sănătatea, blândețea, urina și excremente puține, miros plăcut, frumusețe, calm și glas plăcut.
  67. Omul devotat practicii Yoga purcede la descrierea calităților (guṇa) într-un mod indirect; iar faptul că nu produce înfricoșare viețuitoarelor este cel mai mare semn al desăvârșirii (siddhi).
  68. Pentru cel pentru care nu există obstacole prin frigul, căldura etc. extrem de insuportabile, și nici frică prin altele – pentru acela perfecțiunea (siddhi) este dobândită.

Acesta a fost capitolul despre Yoga.


– XL –

Desăvârșirea (siddhi)

  1. Dattātreya a spus: problemele (upasarga) care se manifestă, observate în sinele (ātman) yoginului, acestea ți le voi descrie pe deplin – află de la mine!
  2. Astfel, acțiunile făcute din dorință sunt atunci când tânjește după plăcerile (kāma) umane: femei (strī), rezultatul ofrandelor, erudiție (vidyā), magie (māyā), metal (kupya), bogăție (dhana), rai (diva),
  3. Divinitatea (devatva), supremația asupra zeilor (amareśatva), acțiunile elixirurilor miraculoase (rasāyana), sacrificiul (yajña) de sine prin aruncarea în gol de pe o stâncă și imersiunea în apă ori foc, de asemenea și rezultatele prescrise (niyama) ale tuturor ofrandelor din cadrul cermoniei śrāddha,
  4. De asemenea ale celor din postire, din buna făptuire și din adorarea divinității – pentru toate aceste activități (karman) tânjește cel tulburat.
  5. De aceea psihicul (citta) care se mișcă (vṛtti) trebuie oprit (nivṛt) cu mare atenție de yogin; mintea (manas) care a fost unită cu brahman este eliberată de probleme (upasarga).
  6. Prin învingerea acestor probleme (upasarga), problemele (upasarga) din nou apar pentru yogin, fiind de natura celor trei guṇa: sattva, rajas și tamas.
  7. Intuiția (prātibha), ascultarea (śrāvaṇa), divinația (daiva), pribegirea / confuzia (bhrama) și ruminația (āvarta) – sunt ale yoginilor cele cinci obstacole pentru yoga ce duc la consecințe negative.
  8. „Înțelesurile Vedelor, înțelesurile tratatelor poetice și toate științele aplicate strălucesc pentru acesta” – aceasta este intuiția (prātibha) yoginului.
  9. Cunoaște toate sensurile cuvintelor (śabda), apucând acest cuvânt (śabda) chiar și de la mii de yojana – aceasta a fost numită śrāvaṇa.
  10. Atunci când acestă divinitate supremă este percepută pretutindeni în cele 8 direcții, această problemă (upasarga) este numită daiva de catre înțelepții-asemenea-nebunilor (unmattavad-budha).
  11. Prin doṣa mintea (manas) yoginului hoinărește fără suport (nirālamba) – din cauza întregului său comportament depravat, această stare este numită bhrama.
  12. Acea confuzie, „răsucită cunoaștere” (jñāna-āvarta) aidoma vârtejului (āvarta) apei, distruge psihicul (citta) – această problemă (upasarga) este numită āvarta.
  13. Practicile Yoga, care sunt pe de-a-ntregul de origine divină, sunt distruse de aceste probleme (upasarga). Din cauza acestor probleme foarte puternice yoginii se învârtesc din nou și din nou în saṃsāra.
  14. De aceea yoginul, învelit fiind cu o pătură de lână strălucitoare de natură mentală (manomaya-kośa), văzând apoi în tot corpul cunoașterea maestrului (guru) –
  15. Fiind desigur acea Yoga precedată de cunoaștere (jñāna) ce trebuie cunoscută de către înțelept – trebuie să mediteze la supremul brahman făcând mintea (manas) să fie plină cu acesta (brahman).
  16. Yoginul care practică întotdeauna Yoga, care mănâncă ușor și care și-a supus simțurile, trebuie să facă cele 7 tipuri de dhāraṇā subtile începând cu pământul și sfârșind cu capul.
  17. Yoginul trebuie să se concentreze asupra „celui ce susține” (pământul) – subtilitatea acestuia fiind dobândită. Considerându-l pe „cel întins” (pământul) ca fiind sinele (ātman), el îndepărtează legătura acestuia (i.e. pământul).
  18. Tot așa, gustul (rasa) este partea subtilă în apă (ap), tot așa și forma (rūpa) este partea subtilă în foc (tejas), atingerea (sparśa) este partea subtilă în aer (vāyu) – astfel este concentrarea (dhāraṇā) celui ce-o susține – sunetul (śabda) este manifestarea subtilă a eterului (vyoman) – în acest fel el îndepărtează legăturile datorate elementelor.
  19. Atunci când pătrunde cu mintea (manas) în mintea (manas) tuturor elementelor (bhūta), posesorul minții (manasin) este concentrarea (dhāraṇā) – și astfel mintea posesorului devine subtilă (sūkṣma).
  20. Astfel, cunoscătorul sistemului Yoga – fiind intrat în intelectul (buddhi) tuturor elementelor (sattva) și obținând pe deplin cea mai înaltă subtilitate a intelectului (buddhi) – abandonează cele 7 dhāraṇā.
  21. – O, Alarka! acel cunoscător al sistemului Yoga, cunoscându-le pe deplin, renunță la aceste 7 dhāraṇā subtile – pentru el nu mai există reîntoarcere în saṃsāra.
  22. Cel înzestrat cu ātman (ātmavat), văzând subtilitatea acestor 7 dhāraṇā și lepădând puterile (siddhi) obținute, dobândește starea supremă (para).
  23. – O, rege! Atunci când el află bucurie (rāga) în unirea cu acel element (bhūta), el va fi distrus din cauza atașamentului obținut față de acel siddhi;
  24. De aceea, cunoscând subtilele uniri reciproce, acel posesor al trupului care renunță pe deplin la ele, doar acela poate dobândi starea supremă.
  25. – O rege! În mod sigur după unirea cu aceste 7 dhāraṇā subtile, aici cel care se detașează de elemente etc. este acel cunoscător al adevărului întru izbăvire (mukti).
  26. – O, stăpân al pământului! Dacă el este distrus prin atașamentul obținut în miros etc., el revine în saṃsāra ca o ființă umană diferită / inferioară de brahman.
  27. – O, Nareśvara! Yoginul dorește mai întâi să depășească cu totul cele 7 dhāraṇā iar apoi obține absorbția (laya) în elementul (bhūta) subtil.
  28. Devenit absorbit (laya) în trupurile zeilor (deva), demonilor (asura), muzicanților celești (gandharva), șerpilor divini (uraga) sau demonilor (rakṣas) – nu obține câtuși de puțin atașamentul egoist (saṅga) față de acele stări.
  29. Aṇiman și laghiman, mahiman și prāpti, prākāmya și īśitva, vaśitva și în cele din urmă
  30. Kāmāvasāyitva – o, Naravyāghra! Acestea sunt cele 8 calități (guṇa) divine (īśvara) pe care le obține yoginul și care sunt semnele supreme întru nirvāṇa.
  31. Aṇiman – mai subtil (sūkṣma-tama) decât subtilul; laghiman – calitatea de a fi foarte iute; mahiman – venerat de toți; prāpti – imposibilitatea de a nu obține ceva;
  32. Prākāmya – omniprezența; īśitva – starea de īśvara; vaśitva – este numele celei de a șaptea calități (guṇa) ale yoginului, fiind puterea supranaturală de a subjuga pe oricine la propria-i dorință;
  33. Kāmāvasāyitva – denumește stabilitatea dorinței – prin aceste instrumente divine a fost descrisă a yoginului octuplă realizare.
  34. – O, rege! Suprema nirvāṇa indică totala izbăvire (mukti) a sinelui (ātman), prin care yoginul nu mai renaște, nu crește și nici nu dispare,
  35. De asemenea nu obține decădere (kṣaya), nu suferă transformare (pariṇāma) ori alte modificări precum tăiere, udare, ardere sau uscare datorate pământului etc.
  36. Și nu este captivat prin calități, începând cu sunetul (śabda), din grupul elemenetelor (bhūta) pe care le dobândește și nici sunetul (śabda) etc. nu sunt ale acestuia – cel care se bucură (bhoktṛ) nu este înjugat prin acestea.
  37. – O, rege! Așa cum o bucată de aur, care este considerată rea (plină de impurități) devine, prin arderea în foc a impurităților, una cu o a doua bucată de aur pur,
  38. Tot așa, prin focul ascezei Yoga, ascetul nu obține nicio particularitate (viśeṣa). Prin mistuirea impurităților (doṣa) obține unitatea cu brahman.
  39. Așa cum focul care este aruncat în foc devine de aceeași calitate și de același nume, fiind identic cu acela, elementul nefiind perceput prin diferențiere
  40. – O, rege! Tot așa este obținută unitatea cu supremul brahman. Yoginul care a ars greșelile (kilviṣa) nu obține niciodată o stare de separare față de brahman.
  41. Așa cum apa pusă deasupra devine una cu apa existentă, tot așa și sinele (ātman) yoginului ajunge identic cu supremul ātman.

Acesta a fost capitolul despre siddhi.


– XLI –

Obiceiurile yoginului

  1. Alarka a spus: – O, Doamne! Despre obiceiurile yoginului doresc foarte mult să ascult deoarece, urmând calea lui brahman, yoginul nu stă.
  2. Dattātreya a spus: – Acestea două, onoarea și dezonoarea, sunt cauzele bucuriei (prīti) și suferinței (udvega) oamenilor; dar acestea au cu siguranță un scop contrar, fiind pentru yogin cauzele desăvârșirii (siddhi).
  3. Acestea două, onoarea și dezonoarea, sunt numite venin (viṣa) și ambrozie (amṛta); dezonoarea este ambrozia (amṛta) iar onoarea este cel mai teribil venin (viṣa).
  4. Fiind purificat de ochi (cakṣus), piciorul poate fi pus jos; fiind purificată de filtru (vastra), apa poate fi băută; fiind purificat de adevăr (satya), cuvântul poate fi rostit; fiind purificată de discernământ (buddhi), mintea poate să gândească.
  5. Cunoscătorul sistemului Yoga nu trebuie să meargă niciodată la ceremoniile ātithyā, śrāddha ori yajña, la procesiuni religioase cu idoli (deva-yātrā), la sărbători (utsava), ori la o mare personalitate pentru a obține realizarea (siddhi).
  6. Când cărbunele care arde s-a terminat, fiind fără fum și împrăștiat, când toți au părăsit mâncarea – cunoscătorul sistemului Yoga poate să colinde pentru a cere de mâncare, dar niciodată la mai mult de 3 case.
  7. În astfel de cazuri oamenii sunt tratați cu dispreț și insultați, dar yoginul „unit” trebuie să meargă astfel încât calea celor virtuoși nu este pângărită.
  8. Pentru a cere de mâncare trebuie să meargă la casele familiștilor (gṛhastha) și la casele celor retrași (yāyāvara) – însă prima (gṛhastha) este cea mai bună – astfel este descrisă subzistența (vṛtti) acestuia.
  9. Astfel, ascetul (yati) trebuie să meargă întotdeauna la gospodarii prosperi, credincioși și darnici, buni cunoscători ai Vedelor – Suflete Mari (mahātman).
  10. După aceea trebuie ca din nou să meargă la casele celor neprihăniți și nedegradați, căci practica de a cere de mâncare celor din castele inferioare (vivarṇa) este cea din urmă formă de subzistență (vṛtti) de dorit.
  11. Mâncarea primită este fiertura de orez (yavāgu) sau zară diluată (takra), lapte (payas) sau yāvaka, fructe, rădăcinoase sau dughie (priyaṅgu), o bucățică de piṇyaka sau crupe de orz (saktu).
  12. Și astfel aceste alimente pure sunt cauzele realizării (siddhi) yoginilor. Înțeleptul trebuie să folosească această mâncare cu devoțiune într-o mare contemplare (samādhi).
  13. La început, sorbind odată apa, fiind liniștit și cu toată atenția, trebuie să spună: Prinos prāṇa-ei (prāṇāya svāhā)! – astfel este considerată prima lui ofrandă.
  14. A doua este: Prinos apāna-ei (apānāya svāhā)! Iar apoi a treia este: Prinos samāna-ei (samānāya svāhā)! A patra este: Prinos udāna-ei (udānāya svāhā)! Iar a cincea este: Prinos vyāna-ei (vyānāya svāhā)!
  15. Realizând una câte una ofrandele, însoțite de prāṇāyāma, poate să se bucure de resturile ofrandei după cum dorește. Imediat după ce a mâncat, sorbind (ācamana) din nou apă, trebuie să-și atingă inima (hṛdaya).
  16. Onestitatea (asteya), castitatea (brahmacarya), renunțarea (tyāga), moderația (alobha) și nonviolența (ahiṃsā) sunt cele cinci legăminte (vrata) supreme ale asceților cerșetori (bhikṣu).
  17. Nemânia (akrodha), ascultarea maestrului (guru śuśrūṣā), curățenia (śauca), alimentația moderată (āhāra-lāghu), studierea necontenită a Vedelor (nitya-svādhyāya) – acestea sunt cunoscute drept cele cinci niyama.
  18. Cunoașterea (jñāna) trebuie venerată ca fiind cel mai de preț lucru, agentul (kārya-sādhaka) oricărei dobândiri – doar varietatea cunoașterilor (jñāna) este aceea care produce obstacole pe calea Yoga:
  19. „Acesta trebuie cunoscut, acesta trebuie cunoscut” – astfel se poate manifesta cel însetat; nu va obține niciodată ceea ce trebuie Cunoscut, nici măcar într-o mie de kalpa.
  20. Cel care este fără atașament (saṅga) și învingător al mâniei (krodha), care este moderat în mâncare și stăpân peste simțuri (indriya), pentru a pătrunde cu intelectul (buddhi) porțile trupului trebuie să intre cu mintea (manas) în meditație (dhyāna).
  21. În locurile pustii, în locurile ascunse (peșteri) ori în păduri – yoginul care este întotdeauna „unit” trebuie să recurgă mereu și pe deplin la meditație (dhyāna).
  22. Acestea 3: toiagul (daṇḍa) cuvântului (vāc), toiagul faptei (karman) și toiagul minții (manas) – sunt ale sale toiege disciplinatoare (niyata); acest purtător al întreitului toiag (tri-daṇḍin) este un mare ascet.
  23. – O rege! Cel pentru care totul este alcătuit din ātman, precum Universul, real (sat) și iluzoriu (asat) în același timp, alcătuit din calități (guṇa) și non-calități (aguṇa) în același timp – așadar, cine îi este acestuia prieten? Sau cine îi este dușman?
  24. Ascetul al cărui intelect (buddhi) este purificat pe deplin, pentru care o bucată de pământ și una de aur sunt la fel, și care este inerent în toate ființele (bhūta), dobândind starea supremă (para), eternă și neschimbătoare – cu siguranță nu se mai naște din nou.
  25. Din Veda apar toate întâistătătoarele ritualuri sacrificiale (yajña); din sacrificiu (yajña) apare rugăciunea murmurată (japya); din rugăciunea murmurată (japya) apare calea cunoașterii (jñāna); din cunoaștere (jñāna) apare meditația (dhyāna) lipsită de atașament (saṅga) și pasiune (rāga), iar atunci când este obținută dhyāna apare dobândirea Eternului (śāśvata).
  26. Unit (samāhita), supremul brahman, neindiferent (apramādin), pur, iubitor al adorării Ființei (ekānta), cu simțurile supuse (yatendriya), marele suflet (mahātman), dobândind pe de-a-ntregul această Yoga, obține suprema izbăvire (vimukti) prin propria-i practică (svayoga).

Acesta a fost capitolul despre Obiceiurile yoginului.


– XLII –

Despre silaba OṂ

  1. Dattātreya a spus: Acel yogin care se comportă astfel, stând ferm în adevărata Yoga, nu poate să fie deturnat nici măcar într-o sută de nașteri;
  2. Văzând sinele suprem (paramātman), ca o experiență directă ce apare în variate forme, ale cărui picioare, cap și gât sunt universale, Domn al Universului, Creator al Universului –
  3. Pentru a obține aceasta, trebuie să repete (japa) unica, supremă și sacră silabă – OṂ. Aceasta este cu adevărat de studiat, ascultă despre estența ei supremă.
  4. Litera A și litera U și litera M sunt 3 litere (akṣara). Acestea 3, fiind considerate a fi more, sunt sattva, rajas și tamas.
  5. Iar deasupra este situată o jumătate de mora, fără calități (nirguṇa), perceptibilă doar de către yogin și cunoscută drept Gāndhārī, cu privire la tonul (svara) gāndhāra.
  6. Rostită, este percepută în creștetul capului aidoma atingerii unei furnici ce se mișcă. Fiind astfel rostită, silaba OṂ apare din nou în creștetul capului.
  7. Astfel devine yoginul alcătuit din silaba OṂ, literă cu literă în parte. Prāṇa este arcul, ātman este săgeata, brahman este ținta supremă.
  8. Cu atenția asupra țintei (brahman), cel înzestrat cu săgeata (ātman) devine identic cu acela (brahman). Acest OṂ este: cele 3 Veda, cele 3 lumi (loka), cele 3 focuri (agni),
  9. Viṣṇu, Brahmā și Hara (Śiva); Ṛg, Sāma și Yajur-veda – astfel trebuie înțeles în mod real cele 3½ mora.
  10. Acolo fiind unit, acel yogin poate obține absorbția în acela (brahman). De asemenea, litera A este lumea Bhūr (pământul), iar despre litera U se spune că este Bhuvar (atmosfera),
  11. Litera M, care este împreună cu consoanele (nazală), este menționată ca fiind lumea Svar (cerurile). Prima moră este manifestată (vyakta), a doua este cunoscută ca fiind nemanifestată (avyakta),
  12. A treia moră este puterea conștiinței (cit-śakti), jumătatea de moră este starea supremă. Cu siguranță, prin această succesiune sunt cunoscute etapele yoga.
  13. Prin rostirea silabei „OṂ” totul, manifestat ori nemanifestat, devine inteligibil. Prima moră este scurtă, a doua reprezintă o creștere a lungimii,
  14. Iar a treia este prelungire (pluta); acea jumătate menționată nu este în câmpul de acțiune al cuvântului. Astfel a fost descrisă această silabă – brahman este făcut cunoscut prin această silabă supremă OṂ.
  15. Acel om a cunoscut pe deplin sau meditează în acest fel. Abandonând roata ciclurilor renașterilor (saṃsāra), devine liber de cele 3 tipuri de legături (bandha).
  16. Obține dizolvarea (laya) în supremul brahman, supremul sine (paramātman), iar cel legat (bandha) de către nediminuatul karman, cunoscând moartea din semnele-i prevestitoare,
  17. Amintindu-și la momentul despărțirii obține din nou condiția de yogin. Astfel, printr-o yoga imperfectă sau printr-o yoga perfectă, semnele prevestitoare sunt întotdeauna cunoscute, prin care nu se scufundă în deznadejde la momentul despărțirii.

Astfel a fost capitolul Despre silaba OṂ.


– XLIII –

Despre semnele morții

  1. Dattātreya a spus: O, mare rege! Ascultă despre semnele prevestitoare, eu ți le voi descrie. Prin vederea acestora cunoscătorul practicilor Yoga își cunoaște propria-i moarte.
  2. Calea zeilor (devamārga), steaua polară (dhruva), planeta Venus (śukra), reflexia Lunei (somacchāyā), steaua Alcor (arundhatī) – acel om care nu le vede nu trăiește mai mult de un an întreg (saṃvatsara).
  3. Discul Soarelui fără raze, iar focul înconjurat de raze – văzând astfel, aproape unsprezece luni omul nu ajunge să trăiască.
  4. Atunci când a vomitat, în urină și fecale, acela aur (svarṇa) și argint (rajata) manifestă clar în vis – acela mai trăiește zece luni.
  5. Văzând spiritele decedaților (preta), demoni (piśaca) etc. și orașele muzicanților celești (gandharva), și copaci de culoarea aurului – acela nouă luni mai trăiește.
  6. Acela care devine fără niciun motiv din solid slab ori din slab solid, iar prakṛti se oprește – a sa viață mai este de opt luni.
  7. Al său picior să fie crăpat în călcâi său chiar și în vârful piciorului, în mijlocul prafului (pāṃśa) ori al noroiului (karda) – acesta șapte luni mai are de trăit.
  8. Vultur (gṛdhra), porumbel (kapota), corb (kākāla) sau cioară (vāyasa) pe creștetul capului, sau pasăre răpitoare (kravyāda) ori pasăre albastră – șase luni este prezisă a-i fi viața.
  9. […>83.]

Sursele textului sanskrit:

  • Yogaśāstrabali. Calcutta: Śrīsaraccandra Cakravartti, 1918, pp. 381-406;
  • Mārkaṇḍeyapurāṇam. Calcutta: Sarasvatīyantra, 1879, pp. 210-224 (XXXIX-XLII);
  • The Márcaṇḍeya Puráṇa. Calcutta: Bishop’s College Press, 1862, pp. 227-242 (XXXIX-XLII);
  • The Mārkaṇḍeya Purāṇam. Delhi: Parimal Publications, 2004, pp. 170-181 (XXXVI-XXXIX);

Traducere de Vlad Șovărel

Kindle