Skip to content

Necrolog – Vlad Bănățeanu

Kindle

– Aram M. Frenchian (1898-1964) –

În ziua de 8 noiembrie 1963, în jurul orei 14, a sucombat în urma unui atac de cord savantul cu renume mondial Profesor Vlad Bănățeanu. Moartea i-a fost fulgerătoare aruncînd doliul în sînul familiei și în sufletele prietenilor și tuturor celor care l-au iubit și apreciat, pentru înaltele sale merite științifice și ca om. Prieten neasemuit, gata oricînd să ajute cu vorba și cu fapta pe toți acei care aveau nevoie de el, a cărui generozitate era egală cu deosebita sa calificare științifică, îndrăgit de studenții lui s-a stins din viață ca un om adevărat. Armenii au avut în el un prieten deosebit de afectuos, un savant care s-a ocupat și a dat cercetări de importanță excepțională asupra istoriei, literaturii și culturii lor. De aceia ei l-au iubit foarte mult, socotindu-l ca pe unul din ai lor, atît cei din Republica Populară Romînă, cît și cei din Republica Socialistă Sovietică Armeană.

Vlad Bănățeanu s-a născut la 22 August 1900 în Timișoara, dintr-o familie modestă, tatăl lui fiind un mic funcționar și avînd șapte copii. Clasele primare le-a terminat la Timișoara iar Liceul la Suceava, unde tatăl său fusese mutat ca funcționar. Studiile superioare și le-a făcut la universitatea din Cernăuți, luînd doctoratul în drept în anul 1925, și doctoratul în filologie în anul 1931.

Tot în anul 1925 a plecat la Paris, unde a studiat timp de cinci ani la „École des langues orientales vivantes”, la „École pratique des Hautes Études”, de pe lîngă Sorbona și la Collège de France, filologia comparată a limbilor indo-europene, însușindu-și cunoașterea unor serii de limbi orientale ca sanscrita, persa veche, armeana clasică (în afară de cele occidentale pe care le cunoștea), avînd ca profesori pe cei mai distinși savanți francezi ai timpului ca A. Meillet, J. Vendryes, J. Bloch, E. Benvenisti etc.

În timpul acestor cinci ani de studii în străinătate, Vlad Bănățeanu a fost și în Anglia, unde a studiat limbile celtice și s-a ocupat mai ales de limba engleză medievală. A studiat la Londra și Dublin manuscrise și a editate texte în aceste limbi.

Revenit în țară, după studii strălucite, diplomat al celebrei „École pratique des Hautes Études” din Paris, cu o lucrare în domeniul armenologiei, pe care o vom menționa mai tîrziu, Vlad Bănățeanu a avut o serie de decepții în cariera sa, nefăcîndu-i-se loc în învățămîntul superior, așa cum i se cuvenea, deși exista la Universitatea din Cernăuți o catedră vacantă de gramatică comparată indo-europeană, rămasă neocupată în urma plecării profesorului Hans Reichelt în Germania. Dar asupra acestor lucruri nu insistăm.

Abea în 1948, sub regimul de democrație populară, Vlad Bănățeanu a căpătat o numire normală în învățămîntul superior, în calitate de conferențiar la Universitatea București, unde a funcționat cu mici schimburi și o mică întrerupere pînă la finele vieții sale așa de plină de realizări.

Opera scrisă publicată și în parte nepublicată a prof. Vlad Bănățeanu este vastă. Ea cuprinde cca 200 de studii și articole publicate, de mare valoare, deschizătoare de drumuri noi pentru știință. Domeniile de care s-a ocupat sînt de asemenea de o varietate extraordinară și sîntem în imposibilitatea de a da o expunere mai amănunțită a lor în acest necrolog. Ele cuprind indianistica, persa veche, armeana clasică, elina, latina, limbile asiatice, germanica, celtica și slava.

Teza de doctorat în filologie și-a luat-o cu lucrarea „Sur les désénences de l’indicatif parfait en latin” („Mélanges de l’école Roumaine en France” V, 1926-1927).

Aici vom menționa mai cu deosebire studiile privitoare la limba, istoria și cultura armeană. La începutul carierei sale de armenolog, prof. Vlad Bănățeanu se prezintă cu o lucrare de mare valoare și cu orizont și largi implicații, intitulată „La traduction arménienne de tours participaux grecs”, București 1937, lucrare pe baza căreia i s-a conferit titlul de „Diplomé de l’École des Hautes Études de Paris”, diplomă obținută pe baza avizului dat de A. Meillet, E. Benvenisti și J. Maries.

De atunci o serie de studii deschizătoare de perspective în domeniul armenologiei au fost publicate de prof. Bănățeanu în țară și în străinătate.

Din acestea menționăm:

  • Posibilitățile de exprimare ale participiului în armeana clasică, 1937;
  • Problema unității limbii armene literare, 1954;
  • Problema etnogenezei armene, 1961, etc.

Toate aceste titluri sînt departe de a da o idee de amploarea asupra lucrărilor profesionale ale lui Vlad Bănățeanu în domeniul armenologiei. Aici trebuie să menționăm și lucrurile netipărite, în acest domeniu, unde e vorba de lucrări gata terminate, bune pentru tipar:

  1. Cultura și civilizația în Armenia veche, 279 pagini dactilografiate;
  2. Album paleografic armean, avînd 81 planșe fotografice, conținînd pagini din manuscrise armene de sec. VI al e.n. și pînă în sec. XVII, cu descrierea lor și diverse observații și note valoroase. Se pot vedea pe aceste reproduceri și celebrele miniaturi armene din manuscrise.
  3. Gramatica limbii armene clasice, 130 pagini dactilografiate, care dă o prezentare metodică a gramaticii armene clasice.
  4. Răscoala armenilor împotriva lui Darius, 24 pagini dactilografiate. Acest studiu se bazează mai ales pe interpretarea inscripțiilor cuneiforme de la Behistun, unde armenii apar prima dată în istorie sub numele Armisca (textul este în persana veche a Achemenizilor și în alte două limbi, din 519 e.n.).

În cercetările sale prof. Vlad Bănățeanu s-a ocupat și a publicat un studiu despre limba urartu, a unor străvechi ocupanți ai teritoriului armeno-turco-persan pînă în sec. VIII î.e.n. (invazia cimerienilor), importante pentru cunoașterea substratului peste care s-a așezat și s-a dezvoltat limba și cultura poporului armean.

Spațiul de care dispunem nu ne permite să dăm o expunere mai detailată a vastei opere a lui Vlad Bănănțeanu. Totuși n-am vrea să curmăm această enumerare sumară, fără a menționa lucrările lui Vlad Bănățeanu despre Rabindranath Tagore. O mare monografie gata de tipar așteaptă să vadă lumina, iar o mulțime de studii mai mici gata publicate au stabilit de mult faima profesorului Bănățeanu de cunoscător al lui Tagore.

Dar Vlad Bănățeanu n-a fost numai un om de știință, care a publicat studii de mare valoare în domeniul filologiei comparate indo-europene. Prof. Bănățeanu a fost și un om activ dotat cu o mare energie și perseverență, fondator de reviste și Asociații științifice. Dînsul a fondat și editat începînd din 1938 o revistă de specialitate: „Revue des études indo-européennes”, care s-a bucurat de un frumos succes în țară și străinătate, unde au colaborat profesori iluștri ca: Cuny, Leroy, Couvreur, Mathieu, Nicolau, Renou, Sommerfelt, Debrunvrer, Pisani, Safarowicz, Hjeluslev, Brandenstein, Autrau, Deeters, Boufante, Dumezil, Fränkel, Adoutz, Paderman, Krahe, Friedrich și numeroși alții. Despre sacrificiile materiale pe care a trebuit să le facă, pentru tipărirea pe cont propriu a acestei reviste, nu mai vorbesc.

Războiul care a izbucnit peste puțin a curmat viața acestei reviste care n-a apărut decît timp de patru ani.

În ultimul timp prof. Vlad Bănățeanu s-a consacrat înființării unei societăți de studii orientale. Printr-o desfășurare de activitate și energie extraordinară, trecînd peste îndoielile scepticilor, printre care mă număram și subsemnatul, Vlad Bănățeanu, prin entuziasmul său îmbinat cu competență, a reușit să antreneze un număr de vreo 40 de cercetători în domeniul orientalisticii și, cu concursul plin de înțelegere a autorităților de partid și de stat a reușit să-și vadă dorința împlinită și Societatea de Studii Orientale a luat ființă (ca o secție a Societății de Științe Istorice și Filologice), avînd și un organ propriu pentru publicații „Studia et Acta Orientalia” care e la al V-lea număr al său.

Acesta a fost prof. Vlad Bănățeanu – omul de știință și omul dotat cu o putere de muncă excepțională, spirit organizator, perseverent, energic și entuziast, care antrena și pe alții din jurul său, el răspîndind în toate domeniile activitatea sa creatoare, ca om de știință – care era contagioasă, încălzea și punea în mișcare și pe cei mai greu de urnit. De aceia pierderea lui este așa de grea pentru știință, pentru prieteni și pentru colaboratorii săi, persoana lui fiind de neînlocuit. Ca profesor el propaga și comunica entuziasmul său studenților, din care cauză a fost atît de iubit de aceștia.

Firea lui blîndă, de o bunătate fără margini, îl făcea să fie concomitent, în cel mai înalt grad și prietenos cu toți, indiferent de vîrsta și de situația lui.

Pentru armeni pierderea lui a fost din această cauză deosebit de dureroasă și de neînlocuit. De aceea în fața inevitabilului și ireparabilului care s-a produs, prin pierderea iubitului nostru Vlad Bănățeanu, nu ne mai rămîne altă consolare, decît a-i face această ultimă urare:

Să-i fie țărîna ușoară!


Traducere din ziarul „Nor Giank”, 06.12.1963

Kindle