Skip to content

Pañcīkaraṇa

Acum o să explicăm metoda contemplării pentru asceții care și-au supus simțurile (parama-haṁsa). Desemnat prin cuvântul sat, AUM̐ este brahman – puterea care consumă ignoranța, din brahman apare nemanifestatul (avyakta), din nemanifestat apare marele / intelectul (mahatbuddhi), din intelect apare egoul (ahaṁkāra), din ego apar cele 5 elemente subtile (tanmātra), din elementele subtile apar cele 5 elemente grosiere, din elementele grosiere apare întregul univers.

Unul câte unul dintre cele 5 elemente este divizat în două părți egale; lăsând deoparte propria parte (jumătate), cealaltă parte (jumătate) este divizată în patru și folosită la alcătuirea celorlalte elemente. Aceasta este examinarea naturii iluziei (māyā), procesul de încincire (pañcīkaraṇa). Atât prin atribuirea eronată a unor caracterisici specifice unui obiect altuia (adhyāropa) cât și prin respingerea acestei atribuiri (apavāda) este manifestat cel nemanifestat (niṣprapañca).

AUM̐ – S-a spus că: „Virāj este totul, cele cinci elemente grosiere încincite (mahābhūta) și efectele acestora.” Acesta este corpul grosier al lui ātman. Starea de trezie (jāgarita) este cunoașterea obiectelor prin organele de simț (jñānendriya). Viśva este ātman care se identifică cu acestea două. Această triadă este litera A.

S-a spus că: „Hiraṇya-garbha este alcătuit din: corpul subtil, care este format din 17 părți: 5 sufluri (prāṇa), 10 organe (5 de cunoaștere și 5 de acțiune), mintea (manas) și intelectul (buddhi); și cele 5 elemente grosiere (mahābhūta) neîncincite – cele 5 elemente subtile (tanmātra) – și efectele acestora”. Acesta este corpul subtil al lui ātman. Se spune că „atunci când organele sunt oprite, visarea este cunoașterea apărută din reziduurile mentale (saṁskāra) din starea de trezie, împreună cu obiectele ei”. Taijasa este ātman care se identifică cu acestea două. Această triadă este litera U.

S-a spus că: „Avyākr̥ta este necunoașterea lui ātman, care este cauza celor două corpuri, împreună cu oglindirea acestuia” – acesta este corpul cauzal al lui ātman. Iar acesta nu este ființă, nu este neființă dar nici deopotrivă ființă-neființă; nu este separat, nu este identic, dar nici deopotrivă separat-identic orișicum; nu este nealcătuit din părți, nu este alcătuit din părți, dar nici ambele – dar poate să fie îndepărtat doar prin cunoașterea identității dintre brahman și ātman. Atunci când încetează toate tipurile de cunoaștere, starea cauzală proprie a intelectului este somnul profund. Prājña este ātman care se identifică cu acestea două. Această triadă este litera M.

A în U, U în M, M în OM̐, iar OM̐ desigur în „Eu”. Eu sunt ātman, martorul, unicul, a cărui proprie natură este doar conștiința, nu sunt ignoranța, dar nici efectele acesteia. Contemplarea (samādhi) este acea stare care rezultă prin identitatea „Eu sunt doar brahman a cărui proprie natură este eternă, pură, iluminată, liberă și reală, fiind suprema beatitudine nonduală, adevărata conștiință interioară”. Din scripturi: „Acela ești tu”, „Brahman este conștiință și beatitudine”, „Acest sine (ātman) este brahman” etc.

Aceasta este Pañcīkaraṇa.