Skip to content

Praśna-upaniṣad (S. Suciu)

Kindle

– I –

AUM. O zei, fie să auzim numai lucruri bune cu urechile noastre. O, zei pe care vă adorăm, fie să vedem numai lucruri bune cu ochii noștrii. Fie să vă preaslăvim cu trupul și organele neclintite și fie să trăim această viață atât timp cât zeii vor vrea. Pace ție! Pace lumii înconjurătoare! Pace lumii animale!

  1. Sukeśā, fiul lui Bhāradvāja; Satyakāma (sau Śaibya), fiul lui Śibi; Sauryāyaṇī, descendent din linia Garga; Kausalya, fiul lui Aśvalā; Bhārgava (descendent din Bhṛgu), din țara Vidarbha; Kabandhī, descendent al lui Katya; toți aceștia erau devotați lui brahman și absorbiți în contemplarea lui brahman. În căutarea supremului brahman, ei s-au apropiat de ilustrul înțelept Pippalāda cu samit (vreascuri pentru foc) în mână și cu convingerea că acesta le va explica totul.
  2. Lor, înțeleptul (Pippalāda) le-a spus: „Locuiți împreună aici pentru un întreg an de zile practicând controlul simțurilor (continență) și credința (față de scripturi și învățători) și apoi puneți ce întrebări veți dori; dacă voi ști, vă voi împărtăși totul.
  3. Apoi, Kabandhī, descendent al lui Katyā, apropiindu-se, a întrebat: Domnule, de unde sunt născute într-adevăr aceste viețuitoare?
  4. Lui, el (Pippalāda) i-a grăit: Prajāpati (Creatorul) a dorit să procreeze. El s-a supus austerităților și după terminarea lor a creat o pereche, Rayi și prāṇa (materie și viață, hrană și cel ce se hrănește) și aceștia doi vor crea multe altele.
  5. Soarele este într-adevăr prāṇa, Luna este Rayi. Toate acestea cu formă și fără formă sunt Rayi. Așadar, ce este cu formă este Rayi.
  6. Astfel, Soarele care răsare intrând dinspre direcția estică ține laolaltă toate formele de viață în est prin razele sale. La fel pentru cele care sunt în Sud, care sunt în Vest, care sunt în Nord, care sunt în jos, care sunt în sus, care sunt în direcție intermediară. Toate formele de viață sunt iluminate și ținute laolaltă în prin razele sale.
  7. El (Soarele), cel care răsare, este Vaiśvānara (prāṇa inerentă tuturor ființelor), este prāṇa universală, este Focul. Acesta este descris printr-un vers:
  8. Soarele acesta care răsare este cel care are toate formele, radiant, atotcunoscător, baza a toate, singura lumină, discul arzător a o mie de raze, manifestat în o sută de feluri și prāṇa (viața) ființelor.
  9. Întregul an este într-adevăr Prajāpati (Domnul Creaturilor). Cele două drumuri ale sale sunt cel de Sud și cel de Nord. Acei care îndeplinesc sacrificiile sau riturile în folosul altora și înfăptuiesc cu devoțiune îndatoririle lor, obțin lumea lunară și se întorc din nou în această lume. Acei înțelepți doritori de copii ajung pe drumul sudic. Acesta este Rayi, drumul strămoșilor.
  10. Cei ce merg pe drumul din nord; prin austerități, prin controlul simțurilor, prin credință, prin cunoaștere spirituală, căutându-l pe ātman – obțin Soarele. Acesta este sursa tuturor ființelor vii (prāṇa), este nemurirea și lipsa fricii, acesta este țelul final, de aici nu mai există întoarcere. Iată un vers pe această temă:
  11. Soarele, se spune de către înțelepți, tatăl a tot, are cinci picioare, douăsprezece forme și este dătătorul de ploaie din cerurile de deasupra. Alții, pe de altă parte, spun că este atotcunoscător și stă într-un car cu șapte roți și șase spițe.
  12. Luna este într-adevăr Prajāpati. Cele două săptămâni întunecate sunt Rayi, cele două săptămâni luminoase sunt prāṇa. Așadar, unii înțelepți fac sacrificiile în cele două săptămâni luminoase, alții în celelalte două.
  13. Cel căruia îi este cunoscută originea, venirea, locul (sălașul), omnipotența lui prāṇa, obține nemurirea, cel căruia îi este cunoscută obține nemurirea.
  14. Hrana este cu adevărat Prajāpati. De acolo vine sămânța din care aceste creaturi s-au născut.
  15. Cei care urmează legea lui Prajāpati dau naștere la o pereche. A acelora este această Brahmaloka, a celor ce practică austerități și controlul simțurilor și în care adevărul este ferm stabilit.
  16. Brahmaloka cea pură este a acelora în care nu există înșelăciune, falsitate și iluzia.

Aici se încheie prima întrebare din Praśna-upaniṣad.


– II –

  1. Acum, Bhārgava din Vidarbha l-a întrebat pe acesta (Pippalāda): Domnule, câte organe mențin ființa (corpul)? Care dintre acestea iluminează (revelează) corpul? Care dintre acestea este cel mai de seamă?
  2. Lui (Bhārgava) el (Pippalāda) i-a zis astfel: „Cu adevărat, cerul este acea zeitate iar vântul, focul, apa, pământul, vorbirea, mintea, ochii și urechile, arătându-și a lor glorie au declarat: noi susținem și pe noi se bazează acest corp.”
  3. Lor, cel mai bun dintre ei, Prāṇa, le-a spus: Nu vă înșelați pe voi înșivă, căci cu adevărat eu, împărțindu-mă pe mine însumi în cinci părți, sprijin și susțin acest corp; ei însă nu l-au crezut.
  4. El (Prāṇa) a fost ofensat și a părăsit corpul ridicându-se, toți ceilalți s-au ridicat în același loc; apoi Prāṇa s-a așezat și toți s-au așezat în același loc; este la fel ca la albine, unde regina albinelor se ridică, acolo se ridică și toate celelalte, unde se așează, toate se așează. Astfel, vorbirea, mintea, ochii și urechile au fost satisfăcute și au început să-l omagieze pe Prāṇa.
  5. Acesta (Prāṇa) este focul care arde, acesta este Soarele, acesta este norul, este Indra. Acesta este vântul, acesta este pământul, Rayi, cel ce iluminează. Este grosier, este subtil și este nemuritor.
  6. Întocmai cum spițele sunt sprijinite pe butuc (centrul roții), toate cele – Ṛg-veda¸ Yajur-veda, Sāma-veda, sacrificiul, kṣatrya și brahmana se sprijină pe Prāṇa.
  7. Tu (Prāṇa) te miști în burta mamei ca Prajāpati, tu ești renăscut având asemănarea părinților; ție, care sălășluiești în toate organele, toate aceste ființe îți aduc ofrande.
  8. O, Prāṇa, tu ești cel mai bun foc purtător al ofrandelor pentru zei, cea dintâi ofrandă adusă străbunilor, adevărul practicilor înțelepților, ești descendent din Atharvas și Aṅgiras (esența corpului – conform textului vedic).
  9. O, Prāṇa, tu ești Indra (regele zeilor), prin iscusință ești Rudra (distrugătorul) atoateprotectorul. Tu te miști în cer, tu ești Soarele, tu ești Domnul tuturor celor luminoase.
  10. O, Prāṇa, când faci ploaie, atunci aceste viețuitoare ale tale se umplu de bucurie: va fi hrană după dorință.
  11. O, Prāṇa, tu ești impur, ești focul Ekarṣi, ești cel care consumă ofrandele, ești Domnul universului. Noi îți dăm ofrandele ție, celui dintâi. Tu, Mātariśva ești tatăl nostru.
  12. Fă acea formă a ta care este în vorbire, în ureche, în ochi și care pătrunde mintea să facă lucruri bune. Nu pleca (nu te ridica).
  13. Tot ceea ce există în cele trei lumi este sub controlul lui Prāṇa. O, Prāṇa protejează-ne ca o mamă pe fiii ei și dă-ne bunăstare și cunoaștere.

Aici se încheie a doua întrebare din Praśna-upaniṣad.


– III –

  1. Apoi Kausalya, fiul lui Āśvalāyana, l-a întrebat [pe Pippalāda]: Domnule, de unde provine acest Prāṇa? Cum vine el în corp? Cum se stabilește (locuiește) el în corp divizându-se pe sine? În ce fel părăsește corpul (pleacă)? Cum sprijină lumea exterioară? Cum sprijină lumea individuală?
  2. Lui, Pippalāda i-a vorbit: pui o întrebare fundamentală, ești desigur devotat lui brahman, de aceea eu am să-ți răspund.
  3. Acest Prāṇa apare din Sine. Așa cum umbra este legată de om, Prāṇa este legată de Sine. Prāṇa vine în acest corp prin acțiunile minții.
  4. Așa cum împăratul desemnează funcționarii spunând: Guvernează peste aceste și aceste sate, astfel Prāṇa stabilește funcții, sarcini distincte celorlalte sufluri (prāṇa).
  5. Apāna se află în organele excreției și reproducerii; în ochi, urechi, în gură și cele două nări stă Prāṇa însuși; în mijloc este desigur Samāna, care distribuie hrana sacrificată prin ardere (mâncată) și de aici sunt cele șapte flăcări.
  6. Sinele (ātman) se află în inimă. Aici (în inimă), sunt o sută unu canale (nāḍī), care se divid în o sută de subcanale, fiecare având șaptezeci și două de mii de ramuri. În acestea se mișcă Vyāna.
  7. Astfel, Udāna, prin aceea care merge în sus (Suṣumnā), conduce spre o lume a virtuților ca rezultat al faptelor bune, spre o lume a păcatelor ca rezultat al faptelor rele și spre lumea umană ca rezultat al amândurora.
  8. Soarele este Prāṇa exterioară – el se ridică favorizând pe acest Prāṇa din ochi. Zeitatea Pământului (Pṛthivī) controlează Apāna, Ākāśa (spațiul) din mijloc este Samāna, Vāyu este Vyāna.
  9. Focul (cel luminos) este Udāna, cei pentru care focul este consumat obțin o nouă naștere având organele de simț absorbite în minte.
  10. Oricare gând ar fi avut la momentul morții, cu acel gând vine la Prāṇa, care, unit cu sinele individual (ātman), îl conduce la lumea dorită.
  11. Descendențul celui într-adevăr înțelept, cunoscător al lui Prāṇa, nu se pierde, el devine nemuritor. Legat de aceasta există un vers:
  12. Cel căruia îi este cunoscută originea, venirea, locul (sălașul), omnipotența lui Prāṇa, obține nemurirea, cel căruia îi este cunoscută obține nemurirea.

Aici se termină a treia întrebare din Praśna-upaniṣad.


– IV –

  1. Acum, Sauryāyaṇi din neamul Gārgya l-a întrebat [pe Pippalāda]: Domnule, în această ființă, care organe dorm și care veghează, care din aceste organe de simț vede visul, a cui este plăcerea somnului adânc, și pe cine sunt sprijinite toate?
  2. Lui, el (Pippalāda) i-a spus: O, Gārgya, așa cum razele Soarelui care apune se strâng toate în discul de foc și se răspândesc din nou și din nou când răsare, în același fel toate acele simțuri și obiectele lor devin una cu zeitatea superioară, în minte. Astfel, la acel timp această persoană nu aude, nu vede, nu miroase, nu gustă, nu simte, nu vorbește, nu ia, nu se bucură, nu elimină, nu merge – se spune că doarme.
  3. Focurile lui Prāṇa veghează cu adevărat în acest oraș (corpul). Āpāna este focul Gārhapatya; Vyāna este focul Anvāhāryapacana; Prāṇa este focul Āhavanīya, fiind luat din focul Gārhapatya.
  4. Samāna este preotul numit Hotā, el menține echilibrul între expir și inspir – aceste două ofrande. Mintea este sacrificatorul. Udāna este fructul dorit, acesta conduce în fiecare zi sacrificatorul la brahman.
  5. Aici, în vis, această zeitate experimentează măreția. Cele ce au fost văzute sunt văzute (percepute) din nou, cele ce au fost auzite sunt auzite din nou, cele percepute (trăite) în alte locuri sunt experimentate din nou; fiind (devenind) tot, vede (percepe) tot ceea ce este văzut și nevăzut, auzit și neauzit, perceput și neperceput, adevărat și neadevărat.
  6. Când aceasta (mintea) devine copleșită de lumină, în starea asta această zeitate nu visează și atunci în (acest) corp apare fericirea, mulțumirea.
  7. Așa cum, O, Somya, păsările se duc spre copacul sălaș unde își au cuibul, la fel acel totul se duce în supremul Sine (ātman).
  8. Pământul și elementul subtil al pământului; apa și elementul subtil al apei; focul și elementul subtil al focului; aerul și elementul subtil al aerului; spațiul și elementul subtil al spațiului; ochiul (organul vederii) și obiectul vederii; urechea și obiectul auzului; mirosul și obiectul mirosului; gustul și obiectul gustului; atingerea și obiectul atingerii; vorbirea și obiectul vorbirii; cele două mâini și obiectul apucării; organele plăcerii (sexului) și obiectul satisfacției; organul excreției și ceea ce este excretat; cele două picioare și ceea ce este călcat; mintea și ceea ce este gândit; intelectul și ceea ce este cunoscut; ego-ul și obiectul ego-ului; citta (organul intern de conștiință) și obiectul de care trebuie să fie conștient; lumina (cunoașterea) și ceea ce este iluminat (cunoscut); Prāṇa și ceea ce sprijină Prāṇa; toate acestea se unesc cu Sinele suprem (ātman).
  9. Acesta este într-adevăr cel ce vede, cel ce simte, cel ce aude, cel ce miroase, cel ce gustă, cel ce gândește, cel ce face, cel ce cunoaște prin propria natură; ființa (Puruṣa). El este stabilit în supremul, imuabilul (eternul, imperisabilul) Sine (ātman).
  10. Cel care obține cu adevărat Supremul Etern care este fără umbră (ignoranță), fără culoare, pur, nemuritor, acela cunoaște (realizează) și încă acela, o, Somya devine atotcunoscător și tot; iată un vers pe această temă:
  11. Cel care cunoaște, o, Somya, acel Imuabil, Etern, care cunoaște prin propria natură și în care se unesc (sprijină) simțurile, Prāṇa și elementele, acela este într-adevăr atotcunoscător și intră în tot.

Aici se încheie a patra întrebare din Praśna-upaniṣad.


– V –

  1. Apoi, Satyakāma, fiul lui Sibi l-a întrebat pe acesta (Pippalāda): Domnule, acela dintre oameni care meditează intens până la moarte pe AUM, ce lume obține el prin acea meditație? Lui, el (Pippalāda) i-a spus:
  2. O, Satyakāma, cu adevărat acest AUM este brahman superior (fără atribute) și brahman inferior (cu atribute). Cel care cunoaște prin această meditație obține unul din două.
  3. Dacă el va medita pe prima literă din silaba sacră AUM, prin aceasta, el fiind iluminat va ajunge repede înapoi pe pământ. Mantra-ele din Ṛg-veda îl conduc pe lumea umană. Acolo, înzestrat cu austerități, cu controlul simțurilor, cu credință, obține măreția, gloria.
  4. Acum, dacă el, cu ajutorul celei de a doua litere din AUMU – se unește în minte prin meditație; el este ridicat prin mantra-ele din Yajur-veda pe lumea lunii. În lumea lunii, experimentând măreția, se întoarce din nou.
  5. Din nou, cel care va medita pe Supremul Puruṣa (Ființa) cu ajutorul silabei AUM cu trei litere, prin aceasta se va uni în Soare, în lumină. Aidoma șarpelui care se eliberează de piele, tot așa și el este într-adevăr eliberat de păcate. Prin mantra-ele din Sāma-veda este ridicat în lumea lui Brahmā și de aici vede prin meditație, din toate creaturile, pe cea superioară celui mai înalt (Hiraṇyagarbha), supremul Puruṣa; în legătură cu asta sunt două versuri:
  6. Cele trei litere din AUM aplicate separat sunt în sfera morții; însă când sunt unite împreună și folosite favorabil în acțiuni în exterior, interior și intermediar, cunoscătorul (cel iluminat) nu tremură.
  7. Prin mantra-e Rk (litera A) se poate obține lumea oamenilor, prin mantra-e Yajur (litera U) se poate obține spațiul intermediar (lumea Lunei), prin mantra-e Sama (litera M) se poate obține acea Brahmaloka (lumea lui Brahmā) pe care înțelepții o cunosc. Cel care cunoaște ajunge prin silaba sacră AUM la acel Suprem unde este în pace, fără bătrânețe, fără moarte și fără frică.

Aici se sfîrșește a cincea întrebare din Praśna-upaniṣad.


– VI –

  1. Acum Sukeśā, fiul lui Bhāradvāja, l-a întrebat pe el (Pippalāda): Domnule, Hiraṇyanābha, prințul din Kausala, apropiindu-se de mine, mi-a pus această întrebare: O, fiu al lui Bhāradvāja, cunoști acea ființă cu șaisprezece părți (membre)? Acestui prinț eu i-am spus: Nu, eu nu cunosc acest Puruṣa (ființa), dacă l-aș cunoaște de ce nu ți-aș spune? Cel care vorbește neadevărul se usucă până la rădăcină, iar eu nu am meritul să spun o minciună. El, tăcut, urcând pe car, a plecat. Eu te întreb pe tine: unde este acel Puruṣa (ființa)?
  2. Lui, el (Pippalāda) i-a spus așa: O, Somya, acel Puruṣa (ființa) este în interiorul corpului (în spațiul din lotusul inimii), în acesta își au originea cele șaisprezece părți.
  3. El (Puruṣa), s-a gândit: Cine este acela care plecând și eu voi pleca sau cine este acela care stabilindu-se, mă voi stabili și eu?
  4. El (Puruṣa) l-a creat pe Prāṇa, din Prāṇa a creat credința, spațiul, aerul, focul, apa, pământul, organele de simț, mintea, hrana; din hrană a creat puterea, austeritatea, mantra-ele (scripturile), riturile, lumile și în lumi a creat numele.
  5. De exemplu: Ca și râurile curgătoare care curg spre vărsare și care când ajung la ocean dispar și ale lor nume și forme sunt șterse, fiind numite ocean; astfel aceste șaisprezece părți ale acestui atoatevăzător mergând spre Puruṣa, la Puruṣa ajungând dispar, ale lor nume și forme fiind șterse și numit fiind Puruṣa. Acesta (atoatevăzătorul, omul cunoașterii) devine fără părți și fără moarte, există un vers referitor la aceasta:
  6. Cunoaște-ți acest Puruṣa, care merită cunoscut, în care părțile (kalā) sunt stabilite ca și spițele unui butuc de roată, astfel ca pe voi moartea să nu vă afecteze.
  7. Lor, el (Pippalāda), le-a spus: atât de mult știu despre supremul brahman, mai mult decât aceasta ce v-am spus nu există.
  8. Ei, preaslăvindu-l pe înțeleptul Pippalāda, au spus: „Tu ești într-adevăr tatăl nostru care ne-ai trecut dincolo de ignoranță”. Închinăciune marilor vizionari, închinăciune marilor vizionari.

Aici se încheie a șasea întrebare din Praśna-upaṇiṣad.

AUM. O zei, fie să auzim numai lucruri bune cu urechile noastre. O, zei pe care vă adorăm, fie să vedem numai lucruri bune cu ochii noștri. Fie să vă preaslăvim cu trupul și organele neclintite și fie să trãim aceastã viață atât timp cât zeii vor vrea. Pace ție! Pace lumii înconjurătoare! Pace lumii animale!


Traducere de Sorin Suciu

Kindle