Skip to content

Reflectări la Bhagavad-gītā (trad. D. Nanu)

Kindle

– Sergiu Al-George (1922-1981)

Bhagavad-gītā
Trad. de D. Nanu după Burnouf

Yoga științei raționale

Cei înțelepți nu plâng nici pe morți nici pe vii. (11). Căci niciodată nu mi-a lipsit existența nici mie nici ție nici acestor părinți, și niciodată nu vom înceta de a fi cu toții în viitor. (12)

Ceea ce nu este (moartea) nu poate fi vreodată nici cel ce este nu poate înceta de a fi. (17)

Ființa unică din univers nu poate fi distrusă

Cine crede că el ucide sau este ucis se înșală; nu ucide și nici nu este ucis. (19)

Căci ceeace este născut, trebuie să moară, și ceeace este mort trebuie să renască, așa dar nu plânge asupra unui lucru pe care nu poți să-l împiedici. (27)

Știința Yogii are o singură țintă, spre deosebire de celelalte care se ramifică la nesfârșit.

Sufletul nu trebuie să-și piardă unitatea încăutarea … lumești și să fi stăpân pe sine.

Din cele spuse urmează că trebuie să fii atent la îndeplinirea faptelor și nu la consecințele lor.

Fii același în fața nenorocirii și a succesului.

Omul strâns legat cu rațiunea se desface de bine și de rău.

Oamenii inteligenți care se predau meditației s’au desprins de rezultatul în fapte a …, de cele ce se întâmplă, sunt mântuiți.

Se poate ajunge la Unirea Spirituală atunci când devii nestrămutat în contemplație.

Un om este înțelept atunci când renunță la dorințe, când e mulțumit cu el însuși.

Trebuie să fii fără bucurii în izbândă, fără iubiri, spaime, mânii. Să nu-l miște nici câștigarea nici pierderea averilor.

Fiecare faptă aduce după sine o modificare specială a stărilor sufletești, noi suferim sau ne bucurăm după faptele noastre, ne supunem Karmei.

Faptele nu le putem împiedica să se întâmple și deci n’am putea împiedica nici desechilibru pe care ni-l proclamă această roată în continuă mișcare. Noi ne putem desprinde de spițele roții, nu suntem legați de ea, căci avem voință și rațiune.

Rațiunea ne arată, ori ce am face nu putem aduce nici o vătămare spiritului suprem. Nu există bine și rău. Să facem să acționăm fără a ne interesa de rezultate.

Fii atent la împlinirea lucrărilor datorite, niciodată la fructele lor; nu face munca pentru răsplata ce o procură, și nu căuta să te codești de la muncă. (46)

oamenii inteligenți care se predau și care au aruncat gândul de la fructul lumesc al scapă de lanțul generațiilor și merg în mântuire. (50)

Omul care este strâns legat cu rațiunea se desface aici și de lucrurile bune și de cele rele; deprinde-te aici cu uniunea mistică, bine-cuvântarea că face … fericiți. (49)

Lucrarea este cu mult inferioară acestei uniri spirituale. Caută-ți refugiul în rațiune. Nenorocire aceluia care aspiră la răsplată. (48)

Pricina decăderii

Din simțuri se naște dorința, din dorință poftele arzătoare, din ele tulburarea gândurilor, din ea
turburarea și pierderea memoriei care aduce după sine uitarea principiilor înțelepte și prin această această pierdere este și el pierdut.

Viața simțurilor te face să-ți uiți idealurile și să-ți rupă echilibrul sufletesc.

Pentru a lupta împotriva ispitei să nu ai dorințe și simțurile să-ți fie închisedin toate părțile obiectelor sensibile.

Yoga științei raționale

Nimeni nu stă în nemișcare deoarece fiecare este acticvat de funcțiile firești ale ființei.

Greșește cel care se limitează doar la o activitate spirituală.

Acela care prin spirit a îmblânzit simțurile și care dă de lucru organelor sale pentru a săvârși o acțiune, rămânând desprins de orice profit, e vrednic de …, Arjuna. (6)

Unitatea de spirit nu este decât un mijloc pentru a putea creia

[…]

Lumea aceasta ne cere îndeplinirea rolului nostru în marea Unitate.

Cine nu cooperează aci pe pământ la mișcarea circulară a vieții și care gustă în păcat plăcerile simțurilor, acela trăiește inutil. (16)

acela ce-și găsește bucurie în sine însuși nu disprețuiește nici o lucrare căci nu-i pasă dacă lucrarea e sau nu făcută și nu așteaptă ajutorul de la nici o ființă.

Când lucrezi satisface rolul tău și nu trebuie să aștepți nici o recompensă, trebuie să lucrezi cu abnegație pentru a atinge scopul suprem, a te desăvârși în marea unitate.

Trebuie să lucrezi ca să te armonizezi 

Datoria înțeleptului

Pe când ignoranții lucrează legați de o operă comună, înțelptul, rămas de-o parte să lucreze pentru a aduce ordinea în lume. (25)

Să nu provoace împărțirea ideilor printre ignoranții legat de lucrul lor; dar alături cu ei să le inspire dragostea de muncă

În muncă, în creație, trebuie să fi lipsit de orgoliu care n’are nici un sens. Înțeleptul spune că „știu tâlcuirea unor însușiri cu alte însușiri.” și rămâne senin.

Oamenii și ființele pot să se desprindă de rezultatele faptelor lor, nu le suferă consecințele, atuncia când îndeplinindu-le ei satisfac o lege universală, nu mai sunt robiți lucrurilor ci … (Krishna). Fiecare trebuie să-și urmeze legea sa și să tindă să îndeplinească ceeace e potrivit cu firea sa.

Trebuie să-ți urmezi propria ta lege, chiar imperfectă, decât legea altuia, chiar mai bună, trebuie să mori practicând propria ta lege; legea altuia are primejdii. (35)

Isvorul păcatului

Dușmanul este pasiunea născută din instinct. Ea turbură rațiunea omului.

Simțurile sunt puternice, spiritul este mai puternic, rațiunea și mai puternică dar cel mai puternic este spiritul suprem. Deci întărește-te prin el în tine însuți.

Yoga Științei

Faptele mele nu mă murdăresc căci ele nu-mi dau nici o plată. (14)

Acțiunile săvârșite de Krishna nu au nici un efect asupra lui, de oarece ele nu-i dau nici o răsplată el fiind un lucru absolut – ……. – care nu e supus condiționării de cauză și efect.

Trebuie să știi ce este fapta, încetarea și inacțiunea, căci mersul faptei e greu de priceput. (17)

Cine vede repaosul în acțiune și acțiunea în repaos, acela este înțelept printre oameni; e în stare de Unire cu spiritul suprem ori ce operă ar face el, de alminterea. (17)

Pentru ca să nu existe diferență între activitate și neactivitate, condiția esențială este ca întreprinderile pe care le începi să fie lipsite de inspirațiile dorinței.

Căci cine a isgonit dorintă și răsplata muncii sale, cel ce este întotdeauna satisfăcut și neatins de invidie; acela cu toate că e ocupat de o operă, este totuși în pace, în repaos. (20)

În creație ți se descoperă adevărata ta natură, sensul existenței tale, este starea firească că tu care trebue să tinzi de lucra în bucurie, lumea în loc să mai fie o povară este numai fericire exuberanță, care în loc să obosească, bucură, fericește.

Fără speranță, stăpână al gândurilor sale, ne așteptând din afară nici un ajutor nesăvârșind lucrarea decât cu trupul – el nu cade în păcat. (21)

Satisfăcut cu ceeace se prezintă superior iubirii și urii, ferit de invidie, egal în fața biruinții și a înfrângerii, el nu este rob lucrului orice ar lucra. (20)

El nu este determinat de lucru să lucreze ci de datoria sa față de sine, de misiunea sa; nu este determinat de materie ci de regulile spiritului care dirijează materia; aceasta în loc să robie este liberare, armonie în cadrul unității.

Pentru acela care a isgonit dorințele, care este liber, care se …, opera dispare din proprii lui ochi, nu se mândrește cu ea căci științei divine îi revin toate meritele. (23)

După cum focul aprins preface lemnul în cenușă, astfel Ardjuna, focul științei mistuie toate faptele. (37)

Căci nu este apă de purificare asemenea științei… Cel ce s-a desăvârșit prin unirea mistică găsește cu el știință în el însuși. (38)

Yoga renunțării la faptele eului

Unirea prețuiește mai mult decât renunțarea la faptele eului deși amândouă sunt la fel de bune.

Pentru ca să ajungi în starea de renunțare trebuie să te lepezi de ură și dorințe, și atunci vei fi desrogit de robia faptelor tale. Ura și dorința se disting printr-o înțelegere obiectivă a faptelor, prin dedublare.

„Nu eu lucrez”: așa să cugete Yoginul cunoscător al adevărului, când vede, aude, atinge, adulmecă, mănâncă, doarme, respiră. (8)

Omul nu este nici d.p.d.v. biologic o unitate de sine stătătoare absolută, este o haina-rupa care devine mereu și care nu activează în interesul să și al cosmosului.

Prin trupul lor, prin spiritul lor, prin rațiunea lor, prin toate simțurile lor yogi își fac lucrarea (ca ceva în afară de ei) fără a dori răsplata și o fac pentru propria lor purificare. (11)

Dar omul care în loc să nu se uite la faptele eului, privește fructul operilor sale, chiar drepte, este înlănțuit de puterea dorinții „eului său”. Când te liberezi de faptele eului, atuncia tu nu mai ești causa nici unei acțiuni, nici o faptă pe care o faci nu mai are influență asupra ta, … de legea Karmei.

Stăpânul lumii nu creiază nici lucrarea nici lucrul, nici tendința de a se bucura de roadele faptelor; acestea sunt rezultatul naturii individuale. (14)

Cugetând la El, împărtășindu-se din esența lui, locuind în El, cu totul al lui, ei merg pe un drum de unde nu se mai întorc înapoi, dezrobiți prin știință de păcatele lor. (17)

…și acela pe care uniunea mistică îl unește cu Dumnezeu, se bucură de o fericire nepieritoare deși nu a urmărit această fericire.

Ea este o urmare firească a datorii de a te uni cu Dumnezeu. Dacă ai fi urmărit această fericire ai fi pierdut-o. Scopul înțeleptului a fost numai această unire prin ori ce … (21)

Când ești desrobit de iubire și ură când te-ai învins și în inimă, și în cugetul tău, când te-ai cunoscut pe tine însuți, ești aproape de a te stinge în Dumnezeu. (26)

Yoga supunerii (de sine însuși)

Renunțarea este însăși Unirea, de care nimeni nu se poate lipsi. Renunțarea nu este ceva negativ, este doar renunțarea la faptele eului care oprimă dharma ta lăuntrică. Renunțarea este marea posibilitate de a te armoniza, de a-ți găsi adevăratul sens al existenții.

…Spiritul omuluieste, când aliatul său, când dușmanul său. (5)

El este aliatul celui care s’a biruit pe sine; dar din dușmănie pentru ceeace nu este spiritual spiritul lucrează ca vrăjmaș

Lucrul desăvârșirii: să fii egal în fața nepotrivirilor externe

Să fii acelaș în fața unei bucăți de pământ și al unui bulgăre de aur, față de prieteni, dușmani, iubitori și …și unirea se practică într’o stare de izolare și de încordare a ființei. Nu trebuie să exagerezi în nici un sens cu hrana, somnul și veghea. Toate cu măsură. Echilibru.

Orice ruptură a legăturii dintre noi și durere se chiamă unire mistică și care trebuie practicată până cugetarea se confundă în ea. Spiritul să nu se mai gândească la nimic străin.

Unirea este armonizare

Contopindu-se pe sine cu Dumnezeu el contopește toată lumea cu el

El vede sufletul supremstând în toate ființele viețuitoare și în acest Suflet, pe toate.

Ființele, dacă și sufletul său însuși este unit cu acesta prin unirea divină, el vede pretutindeni Identitatea. (29)

Cel ce mă vede pretutindeni, și care vede totul în mine, nu mă poate pierde, nici nu poate fi pierdut pentru mine. (35)

Pentru ca să fii yogin, trebuie să vezi pretutindeni Înrudire. Despersonalizare prin rațiune, o cale indirectă de unitate Spirituală.

Disciplina spirituală ca singur mijloc de desăvârșire

Nestabilitatea spiritului care este o piedică contra permanenței conștiinței identității. Trebuie să te desprinzi și să expulzezi patimile, să te stăpânești singur.

Omul nesupus, dar credincios, care nu poate să realizeze unirea. Cel mai unit dintre toți este considerat acela care vine mânat de inima sa și care adoră cu credință.

Yoga cunoștinții intime a spiritului suprem

Din atâtea milioane de oameni numai câțiva se silesc să ajungă la perfecție; și prin acești înțelepți minunați, unul numai dacă mă cunoaște în esența mea. (3)

Pământul, apa, focul, vântul, aerul, spiritul, rațiunea și eul – aceasta este natura mea divizată în 8 elemente. (4)

Aceasta este cea inferioară. Cunoaște acum și pe cealaltă care e natura mea superioară: principiul de viață care susține lumea. (5)

De remarcat analogia cu numenul lui Kant.

În sînul ei stau toate ființele viețuitoare înțelege-le: căci producția și disoluția universului eu sunt.

Sunt isvorul proprietăților cari se nasc din adevăr, pasiune și obscenitate, dar nu sunt în ele – ele sunt în mine. (12)

Turburată de modurile acestor trei calități, lumea aceasta întreagă, nu știe că eu le sunt superior și că sunt indestructibil.

Această magie, genul după care spiritul suprem este manifestat în toate lucrurile este foarte greu de urmat, dar odată ajuns la el ți se descoperă sensul existenței tale, liberarea. El nu poate fi descoperit de răi, turburați, oameni de nimic, pradă simțurilor. Înțeleptul este mai presus de toți adoratorii. Aceia care sunt obsedați de alte dorințe se întorc spre alte divinități, fiecare urmânduși cursul conform naturii sale. (20). Magia în care este înfășurat spiritul suprem poate fi risipită numai prin unire spirituală.

Cunosc ființele care au fost și vor fi dar nici una din ele nu mă cunoaște. (26)

Aceleași cuvinte Ioan le atribuie lui Isus.

Căci cei ce vor să scape de bătrânețe și moarte se refugiază în spiritul suprem.

Yoga lui Dumnezeu indivizibil și suprem

Mă numesc Dumnezeu, princioiu neutru suprem și indivizibil. Suflet suprem – substanță intimă: Faptul, emanațiunea care produce existența substanțială a ființelor. (3)

Primul …, substanță divizibilă, divinitate Primă – principiu masculin; eu sunt acela, care întrupat, sunt întâiul sacrificiu. (4). Krișna este dat ca ceva absolut, lumea absolută ca apariție materială. Jertfa este încarnarea lui în om.

Cugetarea trebuie să fie totdeauna îndreptată spre spiritul suprem pentru ca să fii veșnic fericit.

Cele două lumi: văzută și nevăzută

Lumea de ființe trăește și retrăește pe rând. Se risipește la căderea nopții (morții) și renaște la
răsărirea vieții.

Căci în afară de acestă natură văzută mai este și una nevăzută și nepieritoare; când toate ființele pier, ea nu piere. (20)

Se cheamă nevăzutul și Invizibilul; lumea aceasta e calea supremă; când ai atins-o nu te mai întorci, acolo e locașul suprem. (21)

Contemplația directă

Yoga suveranului mister al științei.

Oamenii care nu cred că ea este una și același lucru cu legea – nu vin la mine, și se întorc la nefericitele morți. (3)

Eu sunt acela care dotat cu o formă nevăzută am desfășurat acest univers. În mine sunt conținute toate toate ființele. Și eu nu mă număr printre ele.

Sufletul lui Krișna este reazămul ființelor fără a fi conținut în ele.

La sfârșitul vieții, sufletul intră în puterea mea creatoare; la începutul vieții le arunc din nou în afară. (7)

Neclintit în puterea mea creatoare, nasc din când în când, tot acest întreg univers de ființe, fără voia lui și numai în virtutea emanațiunii mele. (8)

Și aceste opere nu mă robesc lor; stau afară de ele și nu mă atârn de ele. (9)

Oamenii care mă slujesc fără să se mai gândească la nimic altceva, rămânându-mi veșnic uniți, primesc de la mine fericirea unirei veșnice. (22)

Chiar aceia care adoră alți zei sunt prețuiți la fel fiindcă ei se adresează altora, care și din necunoașterea esenței, nu-și dau seama că în fond se adresează aceleași ființe.

Ofranda trebuie făcută din ceea ce dai altora sau ție, din ceeace-ți impui pentru ca astfel să-ți poți verifica atitudinile tale.

Sunt egal pentru toate ființele; n-am pentru ele nici ură, nici dragoste. Dar cei ce mă adoră sunt în mine și eu sunt în ei. (29)

Omul cel mai vinovat, dacă vine să mă adore și să întoarcă numai spre mine tot cuvântul său, trebuie să fie crezut bun; căci al a luat hotărârea cea bună.

Jertfa, închinarea, căința, se răsfrâng numai asupra celui care le face și nu asupra zeului.

Yoga desăvârșirei
– însușirile lui Krishna –

Sunt sufletul care stă în toate ființele viețuitoare; sunt începutul, mijlocul și sfârșitul ființelor vii. (20)

Viziunea formei universale

Kindle