Skip to content

Sāṁkhya-kārikā

  1. दुःखत्रयाभिघाताज्जिज्ञासा तदवघातके हेतौ। दृष्टे सापार्था चेन्नैकान्तात्यन्ततोऽभावात्॥
    • duḥkha + traya + abhighātāj – jijñāsā tad + avaghātake hetau, dr̥ṣṭe sāpārthā cen – na – ekāntāty + antato – abhāvāt.
    • Din loviturile întreitei suferințe1 (duḥkha) se naște dorința de a cunoaște mijloacele îndepărtării acesteia; dacă s-ar obiecta că deoarece mijloacele de îndepărtare ale întreitei suferințe fiind cunoscute, această dorință de a cunoaște este fără rost2, răspundem nu!, deoarece aceste mijloace nu sunt complete și definitive.
  2. दृष्टवदानुश्रविकः स ह्यविशुद्धिक्षयातिशययुक्तः। तद्विपरीतः श्रेयान् व्यक्ताव्यक्तज्ञविज्ञानात्॥
    • dr̥ṣṭavad + ānuśravikaḥ sa hy – aviśuddhi + kṣaya + atiśaya + yuktaḥ, tad + viparītaḥ śreyān vyakta + avyakta + jña + vijñānāt.
    • Revelația (ānuśravika) este asemănătoare cu mijloacele cunoscute, legată de impuritate (aviśuddhi), caducitate, distrugere (kṣaya) și lipsită de măsură (atiśaya); opus și superior acesteia este mijlocul rezultat din cunoașterea discriminativă (vijñāna) a Celui Manifestat (vyakta), a Celui Nemanifestat (avyakta) și a Celui care cunoaște (jña).
  3. मूलप्रकृतिरविकृतिर्महदाद्याः प्रकृतिविकृतयः सप्त। षोडशकस्तु विकारो न प्रकृतिर्न विकृतिः पुरुषः॥
    • mūla + prakr̥tir – avikr̥tir – maha + dādyāḥ prakr̥ti + vikr̥tayaḥ sapta, ṣoḍaśakas – tu vikāro na prakr̥tir – na vikr̥tiḥ puruṣaḥ.
    • Natura Primordială (mūla-prakr̥ti) nu este transformare; cele șapte, începând cu Cel Mare (mahat), sunt și Natură și transformare (vikr̥ti); cele șaisprezece sunt numai transformări (vikr̥ti); Spiritul (puruṣa) nu este nici Natură (prakr̥ti) și nici transformare.3
  4. दृष्टमनुमानमाप्तवचनं च, सर्वप्रमाणसिद्धत्वात्। त्रिविधं प्रमाणमिष्टं प्रमेयसिद्धिः प्रमाणाद्धि॥
    • dr̥ṣṭam – anumānam – āpta + vacanaṁ ca, sarva + pramāṇa + siddhatvāt, tri + vidhaṁ pramāṇam – iṣṭaṁ prameya + siddhiḥ pramāṇād – dhi.
    • Percepția (dr̥ṣṭa), inferența (anumāna) și cuvântul (vacana) celor care au dobândit direct adevărul sunt considerate ca întreitul instrument al cunoașterii corecte (pramāṇa), deoarece prin ele se realizează toate instrumentele de cunoaștere corectă (pramāṇa); în adevăr, obiectul cunoașterii (prameya) este determinat prin cunoașterea corectă (pramāṇa).
  5. प्रतिविषयाध्यवसायो दृष्टं, त्रिविधमनुमानमाख्यातम्। तल्लिङ्गलिङ्गिपूर्वकमाप्तश्रुतिराप्तवचनं च॥
    • prativiṣayādhyavasāyo dr̥ṣṭaṁ tri + vidham – anumānam – ākhyātam, tal + liṅga + liṅgi + pūrvakam – āpta + śrutir – āpta + vacanaṁ ca.
    • Percepția este determinarea care privește obiectele simțurilor: se consideră că inferența (anumāna) este de trei feluri; ea este bazată pe relația dintre semn (liṅga) și obiectul semnificat (liṅgin). Cuvântul (vacana) celor care au dobândit direct adevărul este revelația (śruti) celor care au cunoscut direct adevărul4.
  6. सामान्यतस्तु दृष्टादतीन्द्रियाणाम्प्रतीतिरनुमानात्। तस्मादपि चासिद्धं परोक्षमाप्तागमात्सिद्धम्॥
    • sāmānyatastu dr̥ṣṭād – atīndriyāṇām – pratītir – anumānāt, tasmād – api ca – asiddhaṁ parokṣam – āptāgamāt – siddham.
    • Dovedirea celor ce sunt dincolo de simțuri (indriya) rezultă din inferența (anumān) bazată pe analogie; ceea ce-i obscur și nedovedit prin aceasta (sc. inferența bazată pe analogie) este dovedit prin revelația transmisă de cei care au cunoscut adevărul în mod direct.5
  7. अतिदूरात्सामीप्यादिन्द्रियघातान्मनोऽनवस्थानात्। सौक्ष्म्याद्व्यवधानादभिभवात्समानाभिहाराच्च॥
    • atidūrāt – sāmīpyād – indriya + ghātān – mano – anavasthānāt, saukṣmyād – vyavadhānād – abhibhavāt – samānābhihārāc – ca.
    • Neperceperea poate rezulta din distanța prea mare, apropiere prea mare, lezarea organelor senzoriale (indriya), instabilitatea mentală (manas), subtilitate, interpunere, contracarare, juxtapunerea unor obiecte similare.6
  8. सौक्ष्म्यात्तदनुपलब्धिर्नाभावात्कार्यतस्तदुपलब्धेः महदादि तच्च कार्यं प्रकृतिसरूपं विरूपं च
    • saukṣmyāt – tad + anupalabdhir – na – abhāvāt – kāryatas – tad + upalabdheḥ, mahad + ādi tac – ca kāryaṁ prakr̥ti + sarūpaṁ virūpaṁ ca.
    • Neperceperea acesteia (sc. Natura) rezultă din caracterul său subtil și nu din nonexistența ei; perceperea acesteia se face plecând de la efectele sale; Cel Mare (mahat) și celelalte Principii sunt efectul neasemănător și totuși asemănător cu Natura (prakr̥ti).
  9. असदकरणादुपादानग्रहणात्सर्वसम्भवाभावात्। शक्तस्य शक्यकरणात्कारणभावाच्च सत्कार्यम्॥
    • asad + akaraṇād – upādāna + grahaṇāt – sarva + sambhavābhāvāt, śaktasya śakya + karaṇāt – kāraṇa + bhāvāc – ca sat + kāryam.
    • Efectul există în cauză deoarece ceea ce-i nonexistent nu poate fi produs, deoarece cauza substanțială poate fi obținută, deoarece nu este posibil orice din orice, deoarece există posibilitate de manifestare numai pentru ceea ce-i posibil, deoarece efectul are natura cauzei sale.
  10. हेतुमदनित्यमव्यापि सक्रियमनेकमाश्रितं लिङ्गम्। सावयवं परतन्त्रं व्यक्तं विपरीतमव्यक्तम्॥
    • hetumad – anityam – avyāpi sakriyam – anekam – āśritaṁ liṅgam, sāvayavaṁ para + tantraṃ vyaktaṁ viparītam – avyaktam.
    • Cel Manifestat are o cauză (hetu) care-l produce, este neetern (anitya), nepătrunzător (avyāpin), activ (sakriya), multiplu (aneka), dependent (āśrita), semn (liṅga), alcătuit din părți (sāvayava), subordonat (para-tantra); Cel Nemanifestat (avyakta) este invers decât Cel Manifestat (vyakta).
  11. त्रिगुणमविवेकि विषयः सामान्यमचेतनम्प्रसवधर्मि। व्यक्तं तथा प्रधानं तद्विपरीतस्तथा च पुमान्॥
    • tri + guṇam – aviveki viṣayaḥ sāmānyam – acetanam – prasava + dharmi, vyaktaṁ tathā pradhānaṁ tad + viparīta + stathā ca pumān.
    • Cel Manifestat este alcătuit din cele trei Tendințe (guṇa), este nedeosebit (avivekin), este obiect al cunoașterii (viṣaya), comun (sāmānya), lipsit de gândire (acetana), are virtuți genezice; la fel și Cel Prestabilit; Cel Masculin este invers decât acesta și totuși la fel.
  12. प्रीत्यप्रीतिविषादात्मकाः प्रकाशप्रवृत्तिनियमार्थाः। अन्योऽन्याभिभवाश्रयजननमिथुनवृत्तयश्च गुणाः॥
    • prīty + aprīti + viṣādātmakāḥ prakāśa + pravr̥tti + niyama + arthāḥ, anyo – anyābhibhavāśraya + janana + mithuna + vr̥ttayaś – ca guṇāḥ.
    • Tendințele (guṇa) au ca esență plăcerea (prīti), neplăcerea (aprīti), deprimarea; ele au ca scop luminarea (prakāśa), punerea în activitate (pravr̥tti), stagnarea; ele acționează reciproc în contracarare, sprijinire, producere și asociere.
  13. सत्त्वं लघु प्रकाशकमुपष्टम्भकं चलं च रजः। गुरु वरणकमेव तमः, प्रदीपवच्चार्थतो वृत्तिः॥
    • sattvaṁ laghu prakāśakam – upaṣṭambhakaṁ calaṁ ca rajaḥ, guru varaṇakam – eva tamaḥ, pradīpavac – ca – arthato vr̥ttiḥ.
    • Se știe că sattva este ușurare (laghu) și luminare (prakāśaka), ca rajas este cel care sprijină acțiunea și este mobil (cala), că tamas este numit îngreunare (guru) și întunecare (varaṇaka), și că activitatea lor este ca funcționarea unei lămpi, în vederea unui scop.
  14. अविवेक्यादिस्सिद्धस्त्रैगुण्यात्तद्विपर्ययाभावात्। कारणगुणात्मकत्वात्कार्यस्याव्यक्तमपि सिद्धम्॥
    • avivekyādis – siddhas – trai + guṇyāt – tad + viparyayābhāvāt, kāraṇa + guṇātmakatvātkāryasyāvyaktam – api siddham.
    • Faptul că este nedeosebit și restul calităților sunt dovedite de existența celor trei Tendințe și de absența lor în cel ce este opus acestuia; Cel Nemanifestat este dovedit, deoarece cauza conține în natura ei calitățile efectului.
  15. भेदानां परिमाणात्समन्वयाच्छक्तितः प्रवृत्तेश्च। कारणकार्यविभागादविभागाद्वैश्वरूप्यस्य॥
    • bhedānāṁ parimāṇāt – samanvayāc – chaktitaḥ pravr̥tteś – ca, kāraṇa + kārya + vibhāgād – avibhāgād – vaiśva + rūpyasya.
    • Există o cauză nemanifestată, deoarece există criteriu de măsură al diferențierilor, deoarece există conexiune, deoarece punerea în mișcare provine din energie (śakti),
  16. कारणमस्त्यव्यक्तम्प्रवर्तते त्रिगुणतः समुदयाच्च। परिणामतः सलिलवत्प्रतिप्रतिगुणाश्रयविशेषात्॥
    • kāraṇam – asty – avyaktam – pravartate tri + guṇataḥ samudayāc – ca, pariṇāmataḥ salilavat – pratiprati + guṇāśraya + viśeṣāt.
    • Deoarece cauza se separă de efect, deoarece el (sc. Cel Nemanifestat) nu se separă de Cel care are toate formele; acesta acționează precum apa prin transformarea rezultată din diferențele bazate pe cumpănirea dintre Tendințe (guṇa).
  17. संघातपरार्थत्वात्त्रिगुणादिविपर्ययादधिष्ठानात्। पुरुषोऽस्ति भोक्तृभावात्कैवल्यार्थं प्रवृत्तेश्च॥
    • saṁghāta + parārthatvāt – tri + guṇa + ādi + viparyayād – adhiṣṭhānāt, puruṣo – asti bhoktr̥ + bhāvāt – kaivalya + arthaṁ pravr̥tteś – ca.
    • Spiritul (puruṣa) există, deoarece agregarea are un scop în afară de ea, deoarece există ceva opus celor trei Tendințe (guṇa) și restului, deoarece există ierarhie, deoarece există cineva care are parte, deoarece activitatea există în scopul izolării (kaivalya).
  18. जननमरणकरणानां प्रतिनियमादयुगपत्प्रवृत्तेश्च। पुरुषबहुत्वं सिद्धं त्रैगुण्यविपर्ययाच्चैव॥
    • janana + maraṇa + karaṇānāṁ pratiniyamād – ayugapat + pravr̥tteś – ca, puruṣa + bahu + tvaṁ siddhaṁ trai + guṇya + viparyayāc – ca – eva.
    • Pluritatea spiritelor (puruṣa) este dovedită, deoarece există un caracter individual al nașterii (janana), al morții (maraṇa) și al instrumentelor (karaṇa) de cunoaștere și de acțiune, deoarece acționarea este neconcomitentă și deoarece există o opoziție a celor trei Tendințe (guṇa).
  19. तस्माच्च विपर्यासात्सिद्धं साक्षित्वमस्य पुरुषस्य। कैवल्यम्माध्यस्थं द्रष्टृत्वमकर्तृभावश्च॥
    • tasmāc – ca viparyāsāt – siddhaṁ sākṣitvam – asya puruṣasya, kaivalyam – mādhyasthaṁ draṣṭr̥tvam – akartr̥ + bhāvaś – ca.
    • Din existența acestui contrast este dovedit și caracterul de martor (sākṣitva) al Spiritului (puruṣa), izolarea (kaivalya), neutralitatea (mādhyastha), faptul că este numai spectator (draṣṭr̥tva), precum și că nu are calitatea de agent.
  20. तस्मात्तत्संयोगादचेतनं चेतनावदिव लिङ्गम्। गुणकर्तृत्वेऽपि तथा कर्तेव भवत्युदासीनः॥
    • tasmāt – tat + saṁyogād – acetanaṁ cetanāvad + iva liṅgam, guṇa + kartr̥tve – api tathā karteva bhavaty – udāsīnaḥ.
    • De aceea, din unirea (sc. Naturii) cu acesta (sc. Spiritul), Semnul care este lipsit de gândire apare ca și cum ar avea gândire; deși calitatea de agent aparține Tendințelor (guṇa), totuși Cel Străin (sc. Spiritul) apare ca un agent.
  21. पुरुषस्य दर्शनार्थं कैवल्यार्थं तथा प्रधानस्य। पंग्वन्धवदुभयोरपि संयोगस्तत्कृतः सर्गः॥
    • puruṣasya darśana + arthaṁ kaivalya + arthaṁ tathā pradhānasya, paṁgv + andhavad – ubhayor – api saṁyogas – tat + kr̥taḥ sargaḥ.
    • Unirea celor doi, asemenea celei dintre un șchiop și un orb, există în scopul vederii (darśana) Celui Prestabilit și al izolării Spiritului (puruṣa); creația (sarga) este făcută de această unire (saṁyoga).
  22. प्रकृतेर्महांस्ततोऽहङ्कारस्तस्माद्गणश्च षोडशकः। तस्मादपि षोडशकात्पञ्चभ्यः पञ्च भूतानि॥
    • prakr̥ter – mahāṁstato – ahaṅkāras – tasmād – gaṇaś – ca ṣoḍaśakaḥ, tasmād – api ṣoḍaśakāt – pañcabhyaḥ pañca bhūtāni.
    • Din Natură provine Cel Mare, din acesta Eul și din Eu seria celor șaisprezece; din cinci dintre cele șaisprezece, provin cele cinci Elemente sensibile (bhūta).
  23. अध्यवसायो बुद्धिर्धर्मो ज्ञानं विराग ऐश्वर्यम्। सात्त्विकमेतद्रूपं तामसमस्माद्विपर्यस्तम्॥
    • adhyavasāyo buddhir – dharmo jñānaṁ virāga aiśvaryam, sāttvikam – etad – rūpaṁ tāmasam – asmād – viparyastam.
    • Intelectul (buddhi) este determinare; virtutea (dharma), Cunoașterea (jñāna), indiferența (virāga) și puterea (aiśvarya) sunt formele sale care țin de sattva; cele care țin de tamas sunt opuse.
  24. अभिमानोऽहङ्कारः तस्माद्द्विविधः प्रवर्त्तते सर्गः एकादशश्च गणस्तन्मात्रपञ्चकश्चैव
    • abhimāno – ahaṅkāraḥ tasmād – dvi + vidhaḥ pravarttate sargaḥ, ekādaśaś – ca gaṇas – tan + mātra + pañcakaś – ca – eva.
    • Eul (ahaṅkāra) este conștiința de sine; plecând de la acesta, creația pornește în două feluri: ca serie a celor unsprezece și ca cele cinci Elemente subtile (tanmātra ).
  25. सात्त्विक एकादशकः प्रवर्त्तते वैकृतादहङ्कारात् भूतादेस्तन्मात्रः स तामसः तैजसादुभयम्
    • sāttvika ekādaśakaḥ pravarttate vaikr̥tād – ahaṅkārāt, bhūta + ādes – tanmātraḥ sa tāmasaḥ taijasād – ubhayam.
    • Cele unsprezece care țin de sattva pornesc din Eul (ahaṅkāra) care se modifică. Elementele subtile pornesc din Eul obârșiei Elementelor; acesta ține de tamas; amândouă pornesc din Eul pasional. 
  26. बुद्धीन्द्रियाणि चक्षुःश्रोत्रघ्राणरसनत्वगाख्यानि। वाक्पाणिपादपायूपस्थान् कर्मेन्द्रियाण्याहुः॥
    • buddha + indriyāṇi cakṣuḥ + śrotra + ghrāṇa + rasana + tvag + ākhyāni, vāk + pāṇi + pāda + pāyu + upasthān karma + indriyāṇy – āhuḥ.
    • Văzul (cakṣus), auzul (śrotra), mirosul (ghrāṇa), gustul (rasana) și sensibilitatea tactilă (tvac) sunt numite forțele (indriya) Cunoașterii (buddha). Cuvântul (vāc), mâinile (pāṇi), picioarele (pāda), organele excretorii (pāyu) și genitale (upastha) sunt numite forțele acțiunii (karman).
  27. उभयात्मकमत्र मनः सङ्कल्पकमिन्द्रियं च साधर्म्यात्। गुणपरिणामविशेषान्नानात्वं बाह्यभेदाश्च॥
    • ubhaya + ātmaka + matra manaḥ saṅkalpakam – indriyaṁ ca sādharmyāt, guṇa + pariṇāma + viśeṣān – nānātvaṁ bāhya + bhedāś – ca.
    • Între acestea, Simțul intern (manas) are natura amândurora; el este cel care hotărăște și este forță (indriya) din cauza asemănării. Diversitatea și deosebirile externe provin din transformările (pariṇāma) specifice Tendințelor (guṇa).
  28. शब्दादिषु पञ्चानामालोचनमात्रमिष्यते वृत्तिः। वचनादानविहरणोत्सर्गानन्दाश्च पञ्चानाम्॥
    • śabda + ādiṣu pañcānām – ālocana + mātram – iṣyate vr̥ttiḥ, vacana + ādāna + viharaṇa + utsarga + ānandāś – ca pañcānām.
    • Activitatea celor cinci în domeniul sunetului (sabda) și al celorlalte este considerată ca simplă percepere; vorbirea (vacana), apucarea (ādāna), mersul (viharaṇa), excreția (utsarga) și bucuriile (ānanda) cărnii sunt ale celor cinci (sc. forțe ale acțiunii).
  29. स्वालक्षण्यं वृत्तिस्त्रयस्य सैषा भवत्यसामान्या। सामान्यकरणवृतिः प्राणाद्या वायवः पञ्च॥
    • svālakṣaṇyaṁ vr̥ttis – trayasya sā – eṣā bhavaty – asāmānyā, sāmānya + karaṇa + vr̥tiḥ prāṇa + ādyā vāyavaḥ pañca.
    • Activitatea celor trei are semn distinctiv propriu și nu este comună; cele cinci vânturi (vāyu) începând cu prāṇa sunt activitatea comună a instrumentelor.
  30. युगपच्चतुष्टयस्य तु वृत्तिः क्रमशश्च निर्दिष्टा। दृष्टे तथाप्यदृष्टे त्रयस्य तत्पूर्विका वृत्तिः
    • yugapac – catuṣṭayasya tu vr̥ttiḥ kramaśaś – ca nirdiṣṭā, dr̥ṣṭe tathā – apy – adr̥ṣṭe trayasya tat + pūrvikā vr̥ttiḥ.
    • Activitatea celor patru este considerată ca simultană și succesivă; activitatea celor trei, chiar dacă obiectul nu este văzut, este precedată de aceasta (sc. activitatea forțelor de Cunoaștere).
  31. स्वां स्वां प्रतिपद्यन्ते परस्पराकूतहैतुकीं वृत्तिम्। पुरुषार्थ एव हेतुर्न केनचित्कार्यते करणम्॥
    • svāṁ svāṁ pratipadyante parasparākūta + haitukīṁ vr̥ttim, puruṣa + artha eva hetur – na kenacit – kāryate karaṇam.
    • Ele își realizează activitatea lor proprie având drept cauză impulsurile reciproce; numai folosul Spiritului (puruṣa) este cauza (hetu), căci instrumentul nu este acționat de altceva.
  32. करणं त्रयोदशविधं तदाहरणधारणप्रकाशकरम्। कार्यं च तस्य दशधा हार्यं धार्यं प्रकाश्यं च॥
    • karaṇaṁ trayo + daśa + vidhaṁ tad + āharaṇa + dhāraṇa + prakāśa + karam, kāryaṁ ca tasya daśa + dhā hāryaṁ dhāryaṁ prakāśyaṁ ca.
    • Instrumentul este de treisprezece feluri, iar acțiunea lui este apucarea, susținerea și luminarea; efectul lui – cel apucat, susținut și luminat – este de zece feluri.
  33. अन्तःकरणं त्रिविधं दशधा बाह्यं त्रयस्य विषयाख्यम्। साम्प्रतकालं बाह्यं त्रिकालमाभ्यन्तरं करणम्॥
    • antaḥ + karaṇaṁ tri + vidhaṁ daśa + dhā bāhyaṁ trayasya viṣaya + ākhyam, sāmprata + kālaṁ bāhyaṁ tri + kālam + ābhyantaraṁ karaṇam.
    • Instrumentul intern (antaḥkaraṇa) este de trei feluri; cel extern este de zece feluri și este numit obiect al celor trei; cel extern este al timpului prezent; cel intern, al celor trei timpuri.
  34. बुद्धीन्द्रियाणि तेषां पञ्च विशेषाविशेषविषयीणि। वाग्भवति शब्दविषया शेषाणि तु पञ्चविषयीणि॥
    • buddhi + indriyāṇi teṣāṁ pañca viśeṣa + aviśeṣa + viṣayīṇi, vāg – bhavati śabda + viṣayā śeṣāṇi tu pañca + viṣayīṇi.
    • Între acestea, cele cinci forțe ale Cunoașterii au ca obiect ceea ce este distinct și ceea ce este nedistinct; vorbirea are numai sunetul drept obiect, însă celelalte au cinci obiecte.
  35. सान्तःकरणा बुद्धिः सर्वं विषयमवगाहते यस्मात्। तस्मात्त्रिविधं करणं द्वारि द्वाराणि शेषाणि॥
    • sāntaḥ + karaṇā buddhiḥ sarvaṁ viṣayam – avagāhate yasmāt, tasmāt – tri + vidhaṁ karaṇaṁ dvāri dvārāṇi śeṣāṇi.
    • Deoarece Intelectul (buddhi) împreună cu instrumentul intern (antaḥkaraṇa) pătrunde întregul obiect, de aceea întreitul instrument este cel care are poarta, iar restul (sc. instrumentelor) sunt porțile.
  36. एते प्रदीपकल्पाः परस्परविलक्षणा गुणविशेषाः। कृत्स्नं पुरुषस्यार्थं प्रकाश्य बुद्धौ प्रयच्छन्ति॥
    • ete pradīpakalpāḥ paraspara + vilakṣaṇā guṇa + viśeṣāḥ, kr̥tsnaṁ puruṣasyaarthaṁ prakāśya buddhau prayacchanti.
    • Aceste modificări specifice ale Tendințelor (guṇa), deosebite între ele, asemenea unei lămpi, luminând în întregime obiectele lor, le prezintă Intelectului (buddhi) spre folosul Spiritului (puruṣa).
  37. सर्वं प्रत्युपभोगं यस्मात्पुरुषस्य साधयति बुद्धिः। सैव च विशिनष्टि पुनः प्रधानपुरुषान्तरं सूक्ष्मम्॥
    • sarvaṁ pratyupabhogaṁ yasmāt – puruṣasya sādhayati buddhiḥ, saiva ca viśinaṣṭi punaḥ pradhāna + puruṣa + antaraṁ sūkṣmam.
    • Deoarece Intelectul (buddhi) este cel care face să se îndeplinească toate, pentru ca Spiritul (puruṣa) să aibă parte de ele, de aceea numai el (sc. Intelectul) distinge deosebirea subtilă dintre Cel Prestabilit (pradhāna) și Spirit (puruṣa).
  38. तन्मात्राण्यविशेषाः तेभ्यो भूतानि पञ्च पञ्चभ्यः। एते स्मृता विशेषाः शान्ता घोराश्च मूढाश्च॥
    • tan + mātrāṇy – aviśeṣāḥ tebhyo bhūtāni pañca pañcabhyaḥ, ete smr̥tā viśeṣāḥ śāntā ghorāś – ca mūḍhāś – ca.
    • Elementele subtile (tanmātra) nu sunt distincte (aviśeṣa); din acestea cinci provin cele cinci Elemente sensibile (bhūta); acestea sunt știute ca distincte, deoarece sunt calme, violente și inerte.
  39. सूक्ष्मा मातापितृजाः सह प्रभूतैस्त्रिधा विशेषाः स्युः। सूक्ष्मास्तेषां नियता मातापितृजा निवर्तन्ते॥
    • sūkṣmā mātā + pitr̥ + jāḥ saha prabhūtais – tridhā viśeṣāḥ syuḥ, sūkṣmās – teṣāṁ niyatā, mātā + pitr̥ + jā nivartante.
    • Cele distincte ar fi de trei feluri: cele subtile, cele născute din mamă și tată, precum și cele vizibile; dintre acestea, cele subtile sunt stabile, cele născute din mamă și tată dispar.
  40. पूर्वोत्पन्नमसक्तं नियतम्महदादिसूक्ष्मपर्यन्तम्। संसरति निरुपभोगं भावैरधिवासितं लिङ्गम्॥
    • pūrva + utpannam – asaktaṁ niyatam – mahad + ādi + sūkṣma + paryantam, saṁsarati nirupabhogaṁ bhāvair – adhivāsitaṁ liṅgam.
    • Semnul (liṅga), cel produs la Început, nelegat (asakta), stabil (niyata), care începe cu Cel Mare (mahat) și sfârșește cu Elementele subtile (sūkṣma), transmigrează, nu are parte și este afectat de stări.
  41. चित्रं यथाश्रयमृते स्थाण्वादिभ्यो विना यथा च्छाया। तद्वद्विनाऽविशेषैर्न तिष्ठति निराश्रयं लिङ्गम्॥
    • citraṁ yathā – āśrayamr̥te sthāṇv + ādibhyo vinā yathā cchāyā, tadvad – vinā – aviśeṣair – na tiṣṭhati nirāśrayaṁ liṅgam.
    • După cum nu există pictură fără un suport (āśraya), după cum nu există umbră fără un stâlp sau altceva asemănător, tot așa, fără cele distincte, Semnul (liṅga) nu stă lipsit de suport (āśraya).
  42. पुरुषार्थहेतुकमिदं निमित्तनैमित्तिकप्रसङ्गेन। प्रकृतेर्विभुत्वयोगान्नटवद्व्यवतिष्ठते लिङ्गम्॥
    • puruṣa + artha + hetukam – idaṁ nimitta + naimittika + prasaṅgena, prakr̥ter – vibhutva + yogān – naṭavad – vyavatiṣṭhate liṅgam.
    • Având drept temei folosul Spiritului (puruṣa), acesta (sc. corpul subtil), prin asocierea cauzei eficiente și a efectului apare, din unirea cu puterea Naturii, ca un actor dramatic.
  43. सांसिद्धिकाश्च भावाः प्राकृतिका वैकृताश्च धर्माद्याः। दृष्टा करणाश्रयिणः कार्याश्रयिणः कललाद्याः॥
    • sāṁsiddhikāś – ca bhāvāḥ prākr̥tikā vaikr̥tāś – ca dharma + ādyāḥ, dr̥ṣṭā karaṇa + āśrayiṇaḥ kārya + āśrayiṇaḥ kalala + ādyāḥ.
    • Stările, începând cu virtutea, sunt pregătite de dinainte, naturale și căpătate; se consideră că ele au ca suport instrumentul; embrionul (kalala) și celelalte au ca suport efectul.
  44. धर्मेण गमनमूर्ध्वं गमनमधस्ताद्भवत्यधर्मेण। ज्ञानेन चापवर्गो विपर्ययादिष्यते बन्धः॥
    • dharmeṇa gamanam – ūrdhvaṁ gamanam – adhastād – bhavaty – adharmeṇa, jñānena ca – apavargo viparyaya + ādiṣyate bandhaḥ.
    • Mersul în sus este prin virtute (dharma); mersul în jos este prin nevirtute (adharma); eliberarea (apavarga) se dobândește prin Cunoaștere (jñāna), iar înlănțuirea (bandha) prin ceea ce-i opus.
  45. वैराग्यात्प्रकृतिलयः संसारो भवति राजसाद्रागात्। ऐश्वर्यादविघातो विपर्ययात्तद्विपर्यासः
    • vairāgyāt – prakr̥ti + layaḥ, saṁsāro bhavati rājasād – rāgāt, aiśvaryād – avighāto viparyayāt – tad + viparyāsaḥ.
    • Din renunțare rezultă resorbția în Natură; transmigrarea (saṁsāra) rezultă din pasiunile ce țin de rajas; din putere rezultă lipsa obstacolului; din ceea ce-i opus rezultă contrariul.
  46. एष प्रत्ययसर्गो विपर्ययाशक्तितुष्टिसिद्ध्याख्यः। गुणवैषम्यविमर्देन तस्य भेदास्तु पञ्चाशत्॥
    • eṣa pratyaya + sargo viparyaya + aśakti + tuṣṭi + siddhy + ākhyaḥ, guṇa + vaiṣamya + vimardena tasya bhedās – tu pañcāśat.
    • Acesta (sc. complexul celor opt cauze cu opt efecte) este creația gândirii numită eroare, incapacitate, mulțumire și realizare; ea este de cincizeci de feluri, rezultată din lupta Tendințelor care nu sunt egale.
  47. पञ्च विपर्ययभेदा भवन्त्यशक्तिश्च करणवैकल्यात्। अष्टाविंशतिभेदा तुष्टिर्नवधाऽष्टधासिद्धिः
    • pañca viparyaya + bhedā bhavanty – aśaktiś – ca karaṇa + vaikalyāt, aṣṭāviṁśati + bhedā tuṣṭir – nava + dhā – aṣṭa + dhā + siddhiḥ,
    • Există cinci feluri de erori și douăzeci și opt de feluri de neputințe (aśakti), rezultate din infirmitatea instrumentului; mulțumirea este de nouă feluri și realizarea (siddhi) de opt feluri.
  48. भेदस्तमसोऽष्टविधो मोहस्य च दशविधो महामोहः। तामिस्रोऽष्टादशधा तथा भवत्यन्धतामिस्रः॥
    • bhedas – tamaso – aṣṭa + vidho mohasya ca daśa + vidho mahā + mohaḥ, tāmisro – aṣṭā + daśa + dhā tathā bhavaty – andha + tāmisraḥ.
    • Obscuritatea este de opt feluri, la fel ca și confuzia; confuzia cea mare este de zece feluri; întunecimea este de optsprezece feluri; la fel este și întunecimea oarbă.
  49. एकादशेन्द्रियवधः सह बुद्धिवधैरशक्तिरुपदिष्टा। सप्तदशधा च बुद्धेर्विपर्ययास्तुष्टिसिद्धिनाम्॥
    • ekā + daśa + indriya + vadhaḥ saha buddhi + vadhair – aśaktir – upadiṣṭā, sapta + daśa + dhā ca buddher – viparyayās – tuṣṭi + siddhinām.
    • Infirmitatea celor unsprezece forțe, împreună cu infirmitățile Intelectului (buddhi) sunt numite incapacități; cele șaptesprezece infirmități ale Intelectului (buddhi) rezultă din ceea ce-i opus mulțumirii (tuṣṭi) și realizării (siddhi).
  50. आध्यात्मिकाश्चतस्रः प्रकृत्युपादानकालभाग्याख्याः। बाह्या विषयोपरमात्पञ्च नव तुष्टयोऽभिमताः॥
    • ādhyātmikāś – catasraḥ prakr̥ty + upādāna + kāla + bhāgya + ākhyāḥ, bāhyā viṣaya + uparamāt – pañca nava tuṣṭayo – abhimatāḥ.
    • Se consideră că cele nouă mulțumiri le cuprind pe cele patru care privesc persoana proprie – Natura, mijlocul de obținere, timpul și ocazia potrivită – și pe cele cinci exterioare care rezultă din separarea de obiectul simțurilor.
  51. ऊहः शब्दोऽध्ययनं दुःखविघातास्त्रयः सुहृत्प्राप्तिः। दानं च सिद्धयोऽष्टौ सिद्धेः पूर्वोऽङ्कुशस्त्रिविधः
    • ūhaḥ śabdo – adhyayanaṁ duḥkha + vighātās – trayaḥ suhr̥t + prāptiḥ, dānaṁ ca siddhayo – aṣṭau siddheḥ pūrvo  – aṅkuśas – tri + vidhaḥ.
    • Argumentarea (ūha), cuvântul (śabda), învățătura (adhyayana), cele trei mijloace de îndepărtare a durerii (duḥkha), ceea ce se dobândește de la prieteni și dania (dāna) sunt cele opt realizări (siddhi); cele de dinaintea realizării sunt un triplu imbold.
  52. न विना भावैर्लिङ्गम् न विना लिङ्गेन भावनिष्पत्तिः। लिङ्गाख्यो भावाख्यस्तस्माद्द्विविधः प्रवर्तते सर्गः॥
    • na vinā bhāvair – liṅgam na vinā liṅgena bhāva + niṣpattiḥ, liṅga + ākhyo bhāva + ākhyas – tasmād – dvi + vidhaḥ pravartate sargaḥ.
    • Fără stări (bhāva) nu există Semn (liṅga), fără Semn (liṅga) nu există stări (bhāva); de aici se iscă o dublă creație: una numită Semn (liṅga), alta numită stare (bhāva).
  53. अष्टविकल्प दैवस्तैर्यग्योन्यश्च पञ्चधा भवति। मानुष्यश्चैकविधः समासतो भौतिकः सर्गः॥
    • aṣṭa + vikalpa daivas – tairyag + yonyaś – ca pañca + dhā bhavati, mānuṣyaś – ca – eka + vidhaḥ samāsato bhautikaḥ sargaḥ.
    • Ceea ce-i divin este de opt feluri; lumea orizontală (i.e. animală) este de cinci feluri, iar cea umană de un singur fel. Așa este, pe scurt, creația ființelor.
  54. ऊर्ध्वं सत्त्वविशालस्तमोविशालश्च मूलतः सर्गः। मध्ये रजोविशालो ब्रह्मादिस्तम्बपर्यन्तः॥
    • ūrdhvaṁ sattva + viśālas – tamo + viśālaś – ca mūlataḥ sargaḥ, madhye rajo + viśālo brahma + ādi + stamba + paryantaḥ.
    • Începând cu Brahmā și terminând cu firul de iarbă, creația este dominată, sus, de sattva, la rădăcină – de tamas, iar la mijloc – de rajas.
  55. तत्र जरामरणकृतं दुःखं प्राप्नोति चेतनः पुरुषः। लिङ्गस्याविनिवृत्तेस्तस्माद्दुःखं स्वभावेन॥
    • tatra jarā + maraṇa + kr̥taṁ duḥkhaṁ prāpnoti cetanaḥ puruṣaḥ, liṅgasya – āvinivr̥ttes – tasmād – duḥkhaṁ svabhāvena.
    • Acolo Spiritul (puruṣa) cel înzestrat cu conștiință dobândește suferința (duḥkha) provocată de bătrânețe și moarte, până nu se separă de Semn (liṅga); de aceea suferința (duḥkha) este în firea lucrurilor.
  56. इत्येष प्रकृतिकृतो महदादिविशेषभूतपर्यन्तः प्रतिपुरुषविमोक्षार्थं स्वार्थ इव परार्थ आरम्भः
  57. वत्सविवृद्धिनिमित्तं क्षीरस्य यथा प्रवृत्तिरज्ञस्य। पुरुषविमोक्षनिमित्तं तथा प्रवृत्तिः प्रधानस्य॥
    • vatsa + vivr̥ddhi + nimittaṁ kṣīrasya yathā pravr̥ttir – ajñasya, puruṣa + vimokṣa + nimittaṁ tathā pravr̥ttiḥ pradhānasya.
    • Precum laptele cel lipsit de conștiință are drept finalitate dezvoltarea vițelului, tot așa acțiunea Celui Prestabilit (pradhāna) are drept finalitate eliberarea Spiritului (puruṣa).
  58. औत्सुक्यनिवृत्त्यर्थं यथा क्रियासु प्रवर्तते लोकः। पुरुषस्य विमोक्षार्थं प्रवर्तते तद्वदव्यक्तम्॥
    • autsukya + nivr̥tty + arthaṁ yathā kriyāsu pravartate lokaḥ, puruṣasya vimokṣa + arthaṁ pravartate tadvad – avyaktam.
    • Precum oamenii trec la fapte pentru a-și potoli dorințele, tot așa și Cel Nemanifestat (avyakta) acționează în scopul eliberării Spiritului (puruṣa).
  59. रङ्गस्य दर्शयित्वा निवर्तते नर्त्तकी यथा नृत्तात्। पुरुषस्य तथाऽऽत्मानं प्रकाश्य विनिवर्तते प्रकृतिः॥
    • raṅgasya darśayitvā nivartate narttakī yathā nr̥ttāt, puruṣasya tathā – ātmānaṁ prakāśya vinivartate prakr̥tiḥ.
    • Precum o dansatoare se oprește din dans după ce s-a arătat publicului, tot așa și Natura (prakr̥ti) se oprește după ce s-a revelat Spiritului (puruṣa).
  60. नानाविधैरुपायैरुपकारिण्यनुपकारिणः पुंसः। गुणवत्यगुणस्य सतस्तस्यार्थमपार्थकं चरति॥
    • nānāvidhair – upāyair – upakāriṇy – anupakāriṇaḥ puṁsaḥ, guṇavaty – aguṇasya satastasya – artham – apārthakaṁ carati.
    • Ea, care este generoasă, acționează prin multiple mijloace pentru bărbatul (puṁs) care nu este în stare să fie recunoscător, ea care are Tendințe (guṇa), pentru cel care nu are Tendințe (aguṇa), pusă în folosul acestuia, ea care nu are nici un folos (apārthaka).
  61. प्रकृतेः सुकुमारतरं न किञ्चिदस्तीति मे मतिर्भवति। या दृष्टास्मीति पुनर्न दर्शनमुपैति पुरुषस्य॥
    • prakr̥teḥ sukumārataraṁ na kiñcid – asti – iti me matir – bhavati, yā dr̥ṣṭā – asmi – iti punar – na darśanam – upaiti puruṣasya.
    • Credința (mati) mea este că nu există nimic mai sfios decât Natura (prakr̥ti) care, spunându-și „am fost văzută“, nu se mai arată Spiritului (puruṣa).
  62. तस्मान्न बध्यतेऽद्धा न मुच्यते नापि संसरति कश्चित्। संसरति बध्यते मुच्यते च नानाश्रया प्रकृतिः॥
    • tasmān – na badhyate – addhā na mucyate na – api saṁsarati kaścit, saṁsarati badhyate mucyate ca nānā + āśrayā prakr̥tiḥ.
    • De aceea nici un Spirit nu este înlănțuit, nu este nici eliberat, și nici nu transmigrează; Natura (prakr̥ti) cea cu multe suporturi trasmigrează, este înlănțuită și se eliberează.
  63. रूपैः सप्तभिरेव तु बध्नात्यात्मानमात्मना प्रकृतिः। सैव च पुरुषार्थम्प्रति विमोचयत्येकरूपेण॥
    • rūpaiḥ saptabhir – eva tu badhnāty – ātmānam – ātmanā prakr̥tiḥ, sā – eva ca puruṣa + artham – prati vimocayaty – eka + rūpeṇa.
    • Natura (prakr̥ti) se înlănțuiește pe sine prin cele șapte forme (rūpa) și tot ea se eliberează printr-o singură formă (rūpa), spre folosul Spiritului (puruṣa).
  64. एवं तत्त्वाभ्यासान्नास्मि न मे नाहमित्यपरिशेषम्। अविपर्ययाद्विशुद्धं केवलमुत्पद्यते ज्ञानम्॥
    • evaṁ tattva + abhyāsān – na – asmi na me na – aham – ity – apariśeṣam, aviparyayād – viśuddhaṁ kevalam – utpadyate jñānam.
    • Astfel, din repetata meditație asupra Principiilor, se naște Cunoașterea (jñāna) „eu nu exist, nu este al meu, eu nu sunt așa“ care este ultimă, pură, absolută, deoarece nu poate fi contrazisă.
  65. तेन निवृत्तप्रसवामर्थवशात्सप्तरूपविनिवृत्ताम्। प्रकृतिं पश्यति पुरुषः प्रेक्षकवदवस्थितः स्वस्थः॥
    • tena nivr̥tta + prasavām – artha + vaśāt – sapta + rūpa + vinivr̥ttām, prakr̥tiṁ paśyati puruṣaḥ prekṣakavad + avasthitaḥ svasthaḥ.
    • Prin această Cunoaștere Spiritul privește asemenea unui spectator liniștit, în voia lui, la Natura (prakr̥ti) care și-a oprit activitatea creatoare determinată de finalitatea sa și s-a separat de cele șapte forme.
  66. दृष्टा मयेत्युपेक्षक एको दृष्टाऽहमित्युपरमत्यन्या। सति संयोगेऽपि तयोः प्रयोजनं नास्ति सर्गस्य
    • dr̥ṣṭā mayety – upekṣaka eko dr̥ṣṭā – aham – ity – uparamaty – anyā, sati saṁyoge – api tayoḥ prayojanaṁ na – asti sargasya.
    • „Am văzut-o“, gândește unul cu indiferență; „am fost văzută“, gândește cealaltă care se oprește; deși cei doi rămân uniți, nu mai există motiv pentru creație.
  67. सम्यग्ज्ञानाधिगमाद्धर्मादीनामकारणप्राप्तौ। तिष्ठति संस्कारवशाच्चक्रभ्रमवद्धृतशरीरः॥
    • samyag + jñāna + adhigamād – dharma + ādīnām – akāraṇa + prāptau, tiṣṭhati saṁskāravaśāc – cakra + bhramavad – dhr̥ta + śarīraḥ.
    • Prin dobândirea Cunoașterii adevărate, virtutea și celelalte devenind fără efect, Spiritul rămâne fixat de corp prin forța impresiilor reziduale, așa precum este învârtirea în gol a unei roți.
  68. प्राप्ते शरीरभेदे चरितार्थत्वात्प्रधानविनिवृत्तौ। ऐकान्तिकमात्यन्तिकमुभयं कैवल्यमाप्नोति॥
    • prāpte śarīra + bhede carita + arthatvāt – pradhāna + vinivr̥ttau, aikāntikam – ātyantikam – ubhayaṁ kaivalyam – āpnoti.
    • Fiind dobândite separarea de corp și încetarea activității Celui Prestabilit (pradhāna), deoarece s-a îndeplinit scopul, el (sc. Spiritul) ajunge la izolarea (kaivalya) care este totodată completă și definitivă.
  69. पुरुषार्थज्ञानमिदं गुह्यं परमर्षिणा समाख्यातम्। स्थित्युत्पत्तिप्रलयाश्चिन्त्यन्ते यत्र भूतानाम्॥
    • puruṣa + artha + jñānam – idaṁ guhyaṁ parama + rṣiṇā samākhyātam, sthity – utpatti + pralayāś – cintyante yatra bhūtānām.
    • Această Cunoaștere (jñāna) tainică, spre folosul Spiritului (puruṣa), în care se fac înțelese existența, nașterea și nimicirea ființelor, a fost expusă de Marele r̥ṣi.
  70. एतत्पवित्रमग्र्यं मुनिरासुरयेऽनुकम्पया प्रददौ। आसुरिरपि पञ्चशिखाय तेन च बहुधा कृतं तन्त्रम्॥
    • etat – pavitram – agryaṁ munir – āsuraye – anukampayā pradadau, āsurir – api pañca + śikhāya tena ca bahudhā kr̥taṁ tantram.
    • Această Cunoaștere purificatoare și supremă, Înțeleptul i-a împărtășit-o în mod tainic, din îndurare, lui Āsuri; Āsuri lui Pañcaśikha, și de la acesta doctrina a fost împărtășită tuturor.
  71. शिष्यपरम्परयाऽऽगतमीश्वरकृष्णेन चैतदार्याभिः। संक्षिप्यार्यमतिना सम्यग्विज्ञाय सिद्धान्तम्॥
    • śiṣya + paramparayā – āgatam – īśvara + kr̥ṣṇena ca – etad – āryābhiḥ, saṁkṣipya – arya + matinā samyag + vijñāya siddhāntam.
    • Aceasta, ajunsă din discipol în discipol, a fost rezumată în metru ārya de către Īśvarakr̥ṣṇa, cel cu mintea aleasă.
  72. सप्तत्यां किल येऽर्थास्तेऽर्थाः कृत्स्नस्य षष्टितन्त्रस्य। आख्यायिकाविरहिताः परवादविवर्जिताश्चापि॥
    • saptatyāṁ kila ye – arthās – te – arthāḥ kr̥tsnasya ṣaṣṭi + tantrasya, ākhyāyikā + virahitāḥ paravāda + vivarjitāś – ca – api.
    • Subiectele celor șaptezeci de versuri sunt într-adevăr subiectele întregului tratat Ṣaṣṭi-tantra, lipsite de parabole, cu opiniile rivale date la o parte.

Traducere de Sergiu Al-George

1

„Întreita“: suferința este de trei feluri. După Gauḍapāda clasificarea se referă la originea suferinței. Prima suferință este cea care ține de aspectele fizice și psihice ale persoanei umane (ādhyātmika): suferința fizică este provocată de diversele boli care, conform concepțiilor medicinei tradiționale indiene, provin din tulburări ale vântului (vāta), bilei (pitta) și flegmei (sleṣman), iar suferința psihică este produsă de separarea de ceea ce-i plăcut sau de unirea cu ceea ce-i neplăcut. A doua suferință este produsă de celelalte viețuitoare (ādhibhautika), începând cu animalele domestice sau sălbatice și terminând cu insectele și vegetalele. A treia suferință este de origine divină sau cerească (ādhidaivika); ea provine atât de la ființele divine – în care sunt incluși și demonii (Yakṣa, Rakṣas, Vināyaka) – cât și de la calamitățile meteorologice (frigul, căldura, vântul, ploile, trăsnetul etc.).

2

„Fără rost“: mijloacele deja cunoscute de îndepărtare a suferinței care ar putea face inutilă Cunoașterea, așa cum este recomandată de Sāṁkhya, în care sunt incluse medicina, magia, bunăstarea, abilitatea în relațiile sociale etc., nu sunt în măsură să aducă o soluție completă și definitivă. Cunoașterea rămâne singurul mijloc adecvat de suprimare a durerii.

3

În aceasta strofă se stabilește cu ajutorul conceptelor de „Natură“ și „transformare“ o nouă schemă ontologică. Natura Primordială (mūla-prakr̥ti, litt. Natura-Rădăcină) sau Cel prestabilit reprezintă natura simplă, lipsită de transformări, și corespunde conceptului occidental de Natura naturans, în masura în care acesta din urmă este golit de orice conținut spiritual. În ea, cele trei Tendințe (guṇa) se află în stare de echilibru. Cele șapte Principii, Cel Mare (mahat), Eul (ahaṁkāra) și cele cinci Elemente subtile (tanmātra), sunt în același timp și transformare și Natură; ele sunt transformare a Naturii Primordiale, iar la rândul lor naturează alte Principii. Astfel, Cel Mare sau Intelectul (buddhi) naturează Eul (ahaṁkāra); Eul (ahaṁkāra) naturează seria celor cinci forțe senzoriale (jñānendriya sau buddhīndriya), cele cinci forțe de acțiune (karmendriya), simțul intern (manas) și cele cinci Elemente subtile (tanmātra), iar acestea, la rândul lor naturează cele cinci Elemente sensibile. Seria celor șaisprezece Principii (principiile 5-15 și 21-25 din schema din Notița introductivă) este lipsită de capacitatea de naturare, fiind simple transformări. Spiritul (puruṣa) nu este nici Natură și nici transformare, nefiind produs de nimeni și neproducând nimic. Ne putem da seama în ce măsură se deosebește conceptul indian – prakr̥ti – de cel european al Naturii, din moment ce indienii refuză acest calificativ lumii sensibile care este socotită ca o transformare a Naturii.

4

Se precizează natura celor trei instrumente de cunoaștere. Percepția sau cunoașterea directă rezultă din contactul fiecărui organ senzorial cu obiectul său. În ce privește inferența, toți comentatorii sunt de acord că textul se referă la cele trei modalități: pūrvavat, „dupa ceea ce precede“, śeṣavat, „după ceea ce rămâne“ și sāmānyato dr̥ṣṭam, „văzut împreună“. Această clasificare este comună cu cea din școala Nyāya (Nyāya-sūtra I.1.5) și a fost interpretată în diverse moduri. Ea se referă la relația dintre semn și semnificant care desemnează, respectiv, antecedentul și consecventul logic. Se consideră că în inferența de tip pūrvavat, semnul este cauza care precede, iar semnificantul este efectul care urmează: apariția norilor este un semn al ploii care va veni. În inferența de tip śeṣavat semnul este efectul din care se deduce existența cauzei care l-a precedat: când râul își depășește albia, se poate deduce că a plouat. După Gauḍapāda, în acest caz, ar fi vorba de un raționament care nu merge de la efect la cauză, ci de la parte la întreg: din faptul că o cantitate mică de apă din mare este sărată se poate deduce ca întreaga mare este sărată. Dupa Vācaspati Miśra, pūrvavat și sāmānyato dr̥ṣṭam sunt considerate a fi afirmative (vīta), bazate pe afirmarea antecedentului, în timp ce śeṣavat ar fi negativă (avīta), bazată pe negarea consecventului.

5

Se discută criteriile de cunoaștere ale realităților ultrasensibile. Unele dintre ele, cum ar fi Spiritul (puruṣa) și Cel Prestabilit (pradhāna), pot fi dovedite cu ajutorul inferenței bazată pe analogie. Altele, cum ar fi ființele divine, nu pot fi dovedite decât prin autoritatea tradiției. Comentatorii argumentează posibilitatea de dovedire a realităților ultrasensibile, plecând de la relațiile de cuzalitate care joacă un rol important în ontologia Sāṁkhya. Din perceperea efectelor Naturii nemanifestate se poate deduce existența acesteia. Existența Spiritului se deduce din faptul ca Natura care este inconștientă se comportă ca și cum ar fi dotată cu conștiință; or, aceasta aparține numai Spiritului.

6

Comentatorii consideră această strofă ca un răspuns dat adversarilor sistemului Sāṁkhya – probabil materialiști – care susțineau că ceea ce-i imperceptibil nu există, contestând astfel existența Spiritului și a Celui Prestabilit. Enumerând condițiile în care percepția nu poate fi un mijloc de cunoaștere a unor realități existente în fapt, se contesta valoarea percepției ca unic mijloc de cunoaștere.

CreativeMinds WordPress Plugin CM Footnotes