Skip to content

Saubhāgyasudhodaya I

  1. जयति ज्योतिरनुत्तरमिदमखिलं यस्य भासते भासा। सा भासयति यन्न भानुर्न शीतभानुः कुतो बृहद्भानुः॥
    • jayati jyotir – anuttaram – idam – akhilaṁ yasya bhāsate bhāsā, sā bhāsayati yan – na bhānur – na śīta + bhānuḥ kuto br̥had + bhānuḥ.
    • Această supremă (anuttara) și neîntreruptă lumină (jyotis) învinge și astfel strălucirea (bhāsas) Aceluia se manifestă. Ea determină iluminarea aceluia și nu Soarele, nu Luna; sau, de unde ar putea focul să ilumineze de la sine?
  2. स्वाभाविकी स्फुरत्ता विमर्शवपुरस्य विद्यते शक्तिः। सैव चराचरमखिलं जनयति जगदॆत(?)वति संहरते
    • svābhāvikī sphurattā vimarśa + vapurasya vidyate śaktiḥ, sā – eva cara + acaram – akhilaṁ janayati jagad – eta(va?da)vati saṁharate.
    • A Sa śakti este de natura purei conștiințe, vibrație apărută din propria-I natură. Cu adevărat ea produce tot ceea ce este mișcător și nemișcător și de asemenea distruge acest univers.
  3. तस्य निरुपाधिमूर्तेर्निखिलातीतस्य नित्यतृप्तस्य। संसारमोहसंभ्रमसंगतिरनयैव सन्ततं भवति॥
    • tasya nirupādhi + mūrtir – nikhila + atītasya nitya + tr̥ptasya, saṁsāra + moha + saṁbhrama + saṁgatir – anayā – eva santataṁ bhavati.
    • El este natură (mūrti) nelimitată, pe deplin completă și etern satisfăcută. Astfel saṁsāra, deziluzia (moha), confuzia (saṁbhrama), unirea sexuală (saṁgati) sunt dintotdeauna calea greșită.
  4. सेयं तदैकरस्यात्परा परामर्शरूपिणी शक्तिः। स्वस्वातन्त्र्योल्लासस्पन्दादेकऽप्यनेकधा वितता
    • sā – eva tadā – aika + rasyāt – parā parā + marśa + rūpiṇī śaktiḥ, svasvātantrya + ullāsa + spandād – eka + apy + aneka + dhā vitatā.
    • Ea, această śakti, atunci când este formată dintr-o singură esență (eka-rasa) se află sub forma supremei auto-cunoașteri (parāmarśa). Prin vibrația (spanda) manifestată din propria-I voință liberă și supremă (svātantrya) Ea este „împrăștiată” odată și totuși de mai multe ori.
  5. प्रथमं पश्यन्त्यादिप्रकारभेदप्रपञ्चिताकारा। विश्वोत्तीर्णानाहतनादमयी सैव मातृका जाता॥
    • prathamaṁ paśyanty – ādiprakāra + bheda + prapañcita + ākārā, viśva + uttīrṇa + anāhata + nāda + mayī sā + eva mātr̥kā jātā.
    • Fiind alcătuită din „nelovitul sunet” (anāhata-nāda) ce transcende totul (viśva), apare la început manifestată în mod iluzoriu sub forma diferențelor (bheda) categoriilor paśyantī etc., – astfel este Ea manifestată ca mātr̥kā.
  6. अखिलमनाहतमूर्तिर्मात्युत्तीर्णस्वरूपिणी तरति। कायति नानानामप्रपञ्चरूपेण मातृका देवी॥
    • akhilam – anāhata + mūrtir – māty + uttīrṇa + svarūpiṇī tarati, kāyati nānā + nāma + prapañca + rūpeṇa mātr̥kā devī.
    • Fiind fără întrerupere (akhila), manifestare/întrupare (mūrti) a nelovitului (anāhata) sunet, propria-I natură ce transcende conceptualizarea (māti) transcende totul; zeița (devīmātr̥kā sună prin natura manifestată (prapañca) a diverselor nume (nāman).
  7. निजभागाहविर्भागा(?) पर्याससमासौकरस्यभेदम(यि?यी) एकाऽप्येकादश(वा?धा) जाता माता परैव पश्यन्ती
    • nija + bhāgā + havir + bhāgā(?) paryāsa + samāsaukarasya + bheda + ma(yi?), ekā – apy – ekādaśa(?dhā) jātā mātā parā eva paśyantī.
    • Propria (nija) parte și partea prinosului (havis) este alcătuită din diferența (bheda)… Odată și încă de 11 ori1, astfel este născută paśyantī – suprema mamă (mātr̥).
  8. पश्यन्त्या परमार्थः स्वावयवा(प्य?व्य)ष्टयोऽष्ट वामा (सा?द्याः)। ताभ्य समष्टिरूपे न सामरस्य च तत्त्वतो भिन्नम्॥
    • paśyantyā parama + arthaḥ svāvayavā(pya?vya)ṣṭayo – aṣṭa vāmā (?dyāḥ), tābhya samaṣṭi + rūpe na sāmarasya ca tattvato bhinnam.
    • Prin paśyantī adevărul suprem (paramārtha) devine propria parte; alcătuită fiind din 8, acestea 8 sunt Vāmā etc.2 Din cauza acestor 8, sub forma/natura (rūpa) tuturor componentelor, nu există starea de unitate (sāmarasya), fiind despărțit de Realitate/Adevăr (tattva).
  9. एकैकरस्यरूपा पराऽपराऽष्टांशमातृपरमार्था। ताभ्यामनाहताख्या नादमयी मध्यमाऽभवन्माता॥
    • ekaikarasya + rūpā parā – aparā – aṣṭāṁśa + mātr̥ + parama + arthā, tābhyām – anāhata + ākhyā nāda + mayī madhyamā – abhavan – mātā.
    • Având natura formată dintr-o singură esență (eka-rasa), fiind atât transcendentă (parā) cât și imanentă (aparā), Suprema Realitate – mātr̥ – este formată din 8 părți. Dintre acestea 2, numită anāhata și fiind alcătuită din nādamātr̥ este manifestată ca „cea de mijloc” (madhyamā).
  10. स्थानादिभिरहतत्वाद् बुद्धिव्यापारमात्रबोध्यत्वात्। माताऽनाहतनामा सूक्ष्मा विकृतादिनादनवकमयी॥
    • sthāna + ādibhir – ahatatvād – buddhi + vyāpāra + mātra + bodhyatvāt, mātā – anāhata + nāmā sūkṣmā vikr̥ta + ādi + nāda + navaka + mayī.
    • Prin loc/fermitate (sthāna) etc., din starea de nelovire (ahatatva) ce trebuie cunoscută ca fiind doar activitatea intelectului (buddhi), apare mātr̥ numită anāhata, care este subtilă (sūkṣma), fiind alcătuită din cele 9 sunete (nāda) începând cu cea transformată (vikr̥ta).
  11. सूक्ष्मैव मध्यमेयं नादमयी स्थूलभावमापन्ना। द्व्य्-उत्तरचत्वारिंशद्वर्णात्मकवर्गनवकरूपेण॥
    • sūkṣmā – eva madhyamā – iyaṁ nāda + mayī sthūla + bhāvam – āpannā, dvi + uttara + catvāriṁśad + varṇa + ātmaka + varga + navaka + rūpeṇa.
    • Desigur, cea subtilă (sūkṣmā) este „cea de mijloc” (madhyamā), alcătuită din sunet (nāda), a obținut o existență grosieră sub forma celor 9 categorii (varga) alcătuite din cele 42 de litere (varṇa).
  12. पश्यन्तीव न केवलमुत्तीर्णा नापि वैखरीव बहिः। स्फुटतरनिखिलावयवा मध्यगता मध्यमा तयो(?र्य)स्मात्॥
    • paśyantī – iva na kevalam – uttīrṇā na – api vaikharī – iva bahiḥ, sphuṭa + tara + nikhilāvayavā madhyagatā madhyamā tayo(ra?rya)smāt.
    • Nu există nimic mai mare decât paśyantī, nici ceva mai exterior decât vaikharī; de aceea madhyamā, în care partea este mai distinctă decât întregul, se află situată între acestea două.
  13. परयाऽपरया पादाद्यष्टव्यष्ट्यात्मना च पश्यन्त्या। मात्रा मध्यमया नववर्गात्मिकया च वैखरी जाता॥
    • parayā – aparayā pādādy + aṣṭavyaṣṭy – ātmanā ca paśyantyā, mātrā madhyamayā nava + varga + ātmikayā ca vaikharī jātā.
    • Prin parā și aparā, a cărei natură este alcătuită din toate cele 8 precum pāda etc., prin paśyantī, prin mama (mātr̥madhyamā, a cărei natură este alcătuită din cele 9 clase (varga), a apărut vaikharī.
  14. स्थानकरणप्रयत्नैरभिहतपवनप्रवर्तितार्णत्वात्। हतनामदेयमस्या विहितं वर्णोगयक्रमाभिज्ञैः॥
    • sthāna + karaṇa + prayatnair – abhihata + pavana + pravartita + arṇatvāt, hata + nāma + deyamasyā vihitaṁ varṇogaya + krama + abhijñaiḥ.
    • … loc/stare (sthāna) și instrument (karaṇa)… 
  15. अवधारणे(द्र?त्र) वै (वे?चे)दमक्षे विवरे च ख गतौ रीति। कर्णविवरैकगम्यस्वार्णेयं वैखरी यतो माता॥
    • avadhāraṇe(dra?tra) vai (ve?ce)damakṣe vivare ca kha gatau rīti, karṇa + vivara + ekagamya + svārṇā iyaṁ vaikharī yato mātā.
    • … astfel este această mamă (mātr̥vaikharī 
  16. दश पञ्च च बिन्द्वन्ताः स्वरा मताः प्रतिपदादितिथिरूपाः। रविशशिसर्गस्पन्दप्रभवा हि भवन्ति ते तदात्मानः॥
    • daśa pañca ca bindv + antāḥ svarā matāḥ pratipadāditithi + rūpāḥ, ravi + śaśi + sarga + spanda + prabhavā hi bhavanti te tad + ātmānaḥ.
    • Zece și cinci … Soarele (ravi), Luna (śaśi), creația (sarga), vibrația (spanda) …
  17. रविशशिरूपौ बिन्दू शिवशक्तिमयौ तदात्मक सर्गः। सत्तोद्रेकश्च तयो शिवशक्त्योस्तत्स्वभावतोऽवस्थे॥
    • ravi + śaśi + rūpau bindū śivaśakti + mayau tad + ātmaka sargaḥ, sattodrakaś – ca tayo śiva + śaktyos – tat + svabhāvato – avasthe.
    • Natura aceastei creații (sarga) este bindu, a cărui natură este Soarele și Luna, śiva-śakti.
  18. सत्त शिवस्तदंशा वामा ज्येष्ठा तथैव रौद्री स्यात्। एता एवानुत्तरमिच्छोन्मेषश्च समभव(द्?न्) ह्रस्वाः॥
    • satta śivas – tad + aṁśā vāmā jyeṣṭhā tathā – eva raudrī syāt, etā eva – anuttaram – icchā + unmeṣaś – ca samabhava(d?n) hrasvāḥ.
  19. उद्रेकः शक्तिः स्यादिच्छा ज्ञाना क्रिया च शक्त्यंशाः। दीर्घास्ता एवासन्नानन्दश्चेशनोनता चेति॥
  20. […]
  21. […]
  22. […]
  23. Prin punerea laolaltă a lui anuttara cu unmeṣa apare distinct litera O. Prin punerea laolaltă a lui anuttara cu litera O este produsă triśūla-śakti.
  24. […]
  25. […]
  26. […]
  27. Śakti nu există fără śiva și nici śiva nu există fără ea. Tot astfel acest întreg univers este de natura cuvântului […]
  28. यदयमनुत्तरमूर्तिर्निजेच्छया निखिलमपि जगत्स्रष्टुम्। पस्पन्दे स स्पन्दः प्रथमं शिवतत्त्वमुच्यते तज्ज्ञैः॥
    • yad – ayam – anuttara + mūrtir – nija + icchayā nikhilam – api jagat + sraṣṭum, paspande sa spandaḥ prathamaṁ śiva + tattvam – ucyate taj + jñaiḥ.
    • Astfel, această supremă manifestare (mūrti), a vibrat din propria-I dorință pentru a crea din sine însăși aceast întreg univers (jagat). Această primă pulsație (spanda) este numită de către oamenii cunoscători: śiva-tattva.
      • ईह हि स्वतन्त्रशिवाद्वयदर्शने परमेश्वरः स्वतन्त्रश्चिद्घनसंवित्स्वभावः स्वया स्वातन्त्र्याख्यया शक्त्या सततं शिवादिधरण्यन्ततत्तद्भुवनभूततत्त्वात्मना क्रीडनादिशीलत्वात्कृत्यपञ्चकविधायी वस्तुतः क्रमराहित्येऽपि विश्वसृष्टावाभासनमात्रसारेण पारमार्थिककार्यकारणभावेन क्रममप्युद्भावयननाख्यत्वेऽपि स्वेच्छयैव स्वात्मभित्तौ तत्तच्छिवादितत्त्वाभिख्यामवभासयति। तथात्वेऽपि षट्त्रिंशत्तत्त्वमयकुलस्वरूपपरामर्शनादाखण्ड्येन विश्वभरितां स्वचमत्कारविमर्शसारामनुत्तरानन्दघनावस्थां नोज्झतीति वास्तवाशयावबोधनाय कश्चिन्महामाहेश्वरः परमेशशक्तिपातानुगृहीतः तत्त्वक्रमप्रक्रियामार्याभिरेकविंशत्या समुपनिबबन्ध — यदयमित्यादिना। अनुत्तरमूर्तेर्भगवतः परमेश्वरस्य प्रकाशघनस्वात्मैकात्म्येनावस्थितं विश्वं सिसृक्षोः दर्पणनगरवत्स्वेच्छयैव स्वात्मन्याद्या प्रोन्मिमीलयिषावस्था शिवतत्त्वव्यपदेश्या पञ्चशक्तिनिर्भरत्वात्स्वातन्त्र्याच्चिदादिप्राधान्येन क्रमशः शुद्धाध्वनि तत्त्वसृष्ट्यवभासनं मायाविद्यादेः संवित्प्रकाशघनपरमशिवाद्व्यतिरेकानतिरेकविकल्पैरुपहतत्त्वात्स्वातन्त्र्यमेव केवलं विश्वोत्पत्तिसंहरणादौ मूर्धाभिषिक्तम् — तत्तदनन्तशक्तिनिचयानां क्रोडीकारित्वाद्वक्ष्यमाणेऽपि तत्तद्रूपोपग्रहणे स्वातन्त्र्यामुक्तत्वान्न प्राच्यस्वभावापायः॥
      • iha hi svataṁtra + śivādvaya + darśane parameśvaras – svataṁtraś – cid + ghana + saṁvit – svabhāvas – svayā svātaṁtryākhyayā śaktyā satataṁ śivādi + dharaṇyantatattadbhuvanabhūta + tattva + ātmanā krīḍanādi + śīlatvāt kr̥tya + pañcaka + vidhāyī vastutaḥ kramarāhitye – api viśvasr̥ṣṭau ābhāsana + mātra + sāreṇa pāramārthika + kārya + kāraṇa + bhāvena kramamapi udbhāvayan anākhyatve – api svecchayaiva svātmabhittau tat + tac + chiva + ādi tattvābhikhyāmavabhāsayati, tathātve’pi ṣaṭ + triṁśat + tattva + maya + kula + svarūpa + parāmarśanātākhaṇḍyena svacamat + kāra + vimarśa + sārām – anuttara ānanda + dhanāvasthān – na + ujjhatīti vāstavāśayāvabodhanāya kaścin – mahā + māheśvaraḥ parameśa + śakti + pātānugr̥hītaḥ tattva + krama + prakriyāmāryābhir – eka + viṁśatyā samupanibabandha yad – ayam – ity – ādinā, anuttara + mūrtebhagavataḥ parameśvarasya prakāśa + ghana + svātma + ekātbhyenāvasthitaṁ viśvaṁ sisr̥kṣoḥ darpaṇanagaravata svecchayaiva svātmanyādyā pronmimīlayiṣāvasthā śiva + tattva + vyapadeśyā pañca + śakti + nirbharatvāt – svātaṁtriyāt cid + ādi + prādhānyena kramaśaḥ śuddhādhvani tattva + sr̥ṣṭy + avabhāsanaṁ māyā + vidyādes – saṁvit + prakāśa + ghana + parama + śivāt vyatireka + anatireka + vikalpair – upahatatvāt – svataṁtriyam – eva kevalaṁ viśvotpatti + saṁharaṇādau mūrdhābhiṣiktaṁ tat + tad + ananta + śakti + niyamānāṁ kroḍīkāritvāt vakṣyamāṇe – api tat + tad + rūpopagrahaṇe svatantryāmuktatvān – na prācya + svabhāvāpāyaḥ.
      • Desigur aici, în Svatantra-śivādvaya-darśana, parameśvara care este prin propria Sa natură pură și independentă conștiință înzestrată cu Conștiință masivă (cid-ghana), împreună cu propria Lui śakti numită svātantrya, care este dintotdeauna natura elementelor care constituie diversele lumi, începând de la śiva și terminând cu pământul, este prin natura Lui sportivă etc., producătorul celor 5 acțiuni. În manifestarea Universului, care chiar dacă este lipsită de succesiune, fiind în realitate propria-I reflecție, manifestarea succesiunii este, din punctul suprem de vedere, relația dintre cauză și efect. Fiind de neexprimat altfel, produce manifestarea prin propria-I voință având propriul sine ca fundal, al tattva-elor numite śiva etc. Într-o astfel de stare fiind, nu abandonează suprema condiție ce constă din pura ānanda și care este manifestarea esenței propriei conștiințe prin manifestarea propriei naturi ca întreaga grupă formată din cele 36 de tattva sub forma Universului. Din intenția de a instrui cu adevărat, marele adorator al lui Śiva care este receptacolul grației lui Maheśvara, a explicat pe deplin cu ajutorul a 21 de strofe producerea progresivă a tattva-elor. „Astfel Acesta” Îl reprezintă pe Śiva. Desigur, prin propria voință a „supremei manifestari divine”, a lui Maheśvara, și din dorința manifestării Universului în propriul sine, în mod asemănător orașului din oglindă, fiind determinat de propria-I natură unică care este desavârșita strălucire, se află prima stare a automanifestării numită śiva-tattva. Din abundența celor 5 śakti și din propria Lui voință liberă, prin predominanța în mod gradual a lui cid-śakti etc., devine manifestat pe calea pură prin crearea tattva-elor precum māyā, avidyā etc., care pot fi după bunul plac diferite sau nediferite față de paramaśiva care este desăvârșita strălucire a „purei conștiințe”. Din starea de atotpătrunzător propria-I unică Voință este desemnată ca fiind cea dintâi în creația, distrugerea etc., a Universului. Astfel, din starea de îmbrațare a limitărilor nenumăratelor śakti, propria-I natură primordială nu este distrusă prin exercitarea propriei svātantrya-śakti în susținerea acestor forme anterior descrise.
  29. इच्छा सैव स्वच्छा सन्ततसमवायिनी परा शक्तिः। सचराचरस्य जगतो बीजं निखिलस्य निजनिलीनस्य॥
    • icchā sā – eva svacchā santata + samavāyinī parā śaktiḥ, sacara + acarasya jagato bījaṁ nikhilasya nija + nilīnasya.
    • Icchā este într-adevăr această śakti pură care există într-o neîntreruptă strânsă unire cu El. Ea, fiind ascunsă în El și propie Lui, este sămânța (bīja) întregului univers (jagat) care cuprinde tot ceea ce este mișcător și nemișcător.
      • A lui icchā-śakti care este nediferită de El, fiind de natura svātantrya-śakti, este śakti-tattva și formează sămânța Universului care va fi manifestat din propria Lui ascunsă inimă. Śakti este natura inerentă a lui śaktimān, fiind nediferită de El precum este presupus de alte școli. Aici icchā-śakti, care este starea de supremă claritate, este lipsită de karman și este numită în diverse școli cu diverse nume precum: hr̥daya (inima), sāra (esența), ūrmi (valul) etc. Desigur parameśvara rezidă în starea lui śakti prin manifestarea propriei supremații prin ea. Aici ānanda-śakti este predominantă.
  30. El, acoperind complet universul care, fiind manifestat din propria-I icchā-śakti, este de aceeași natură cu El, este numit sadāśiva care într-adevăr se află deplin angajat în dăruirea grației tuturor.
    • Desigur a Universului care este manifestarea propriei svātantrya-śakti a Acestuia, desigur a lui parameśvara, prin puterea care constă din Conștiința care este pe deplin pură în propriul sine și desigur din manifestarea numită „Pură”, este starea de sadāśiva-tattva. Acolo, în starea neclară a aspectului lui idam care este asemănător unui ornament strălucitor revelat cu măsură, predomină icchā-sakti. Din acest motiv, adică din starea de bucurie a jocului care are în vedere dorința unei viitoare manifestări în exterior a întregului grup de stări ce sunt pe cale de a deveni distincte, astfel El își asumă forma de sadāśiva, fiind deplin angajat în conferirea grației – din acest motiv se spune că „se află” (nivasan).
  31. Văzând după aceea întregul univers ca fiind identic cu idaṁtā, īśvara este adus la existență. Ea devine śuddhavidyā, care este experiența unității dintre idaṁtā și ahaṁtā.
    • Astfel, din manifestarea graduală a Universului care are ca substrat pura Conștiință […] și din stropirea în aspectul lui ahaṁ, El, desigur parameśvara, asumă condiția de īśvara-tattva. Aici predomină jñāna-śakti pentru manifestarea clară a întregii clase de obiecte ale percepției. Din predomonanța stării interne este condiția de sadāśiva și din predominanța în cel mai înalt grad a stării externe este condiția de īśvara – aceasta este diferența acestora. Atunci când starea de idaṁtā, care a devenit diferită, este, în analogie cu talerele unui cântar, egală cu manifestarea starii lui aham – atunci este śuddhavidyā-tattva. Aici predomină kriyā-śakti pentru manifestarea clară a Universului. Desigur în toate acestea pura svātantrya este manifestată prin diversitatea acestora – aceasta este Calea Pură.
  32. Māyā este percepția varietății tuturor ființelor născute din propria-I natură. Māyā limitează puterea Lui eternă și liberă precum țărmul limitează marea.
    • Parameśvara, pe calea impură desigur, asumând prin jocul de învelire a propriei naturi rolul lui Aghora Bhaṭṭāraka sub forma lui Mantra Maheśvara, manifestă succesiv, deși procesul este instantaneu, cu ajutorul lui māyā-śakti care este capacitatea de executare a sarcinilor dificile, clasa obiectelor neanimate și animate, începând cu kalā și terminând cu pământul (kṣiti), pentru a procura plăcere monadelor care sunt diferite atât una față de alta cât și față de sine. Acolo, cunoașterea stării de dihotomie a categoriilor obiectelor obținute prin māyīya-mala care formează natura manifestată a tuturor diferențelor, deși sunt identice cu membrele propriului trup, este desigur tattva numită māyā, prin care svātantrya-śakti este limitată întocmai precum țărmul limitează puterea valurilor oceanului.
  33. El împreună cu Ea a devenit acest om care este formă limitată având toate puterile contractate, precum Soarele este roșiatic la granița dintre zi și noapte deoarece puterea de a lumina este limitată devenind astfel incapabil de propria-I strălucire.
    • Al Aceluia, care este desigur invariabil și a cărui natură este Conștiința Pură […] este numit puruṣa. El având natura contractată din cauza stării de absență a lui śakti, traversează nenumărate nașteri fiind incapabil de a-și aduce aminte despre supremația propriei naturi. Atunci când propria supremație este revelată din nou prin coborârea grației în diverse grade și cunoaște Universul ca fiind identic cu părțile propriului „trup”, atunci obține starea de śiva.
  34. Puterile lui sunt multe, constând din deplina putere de a acționa etc. dar din cauza acestei limitări devin și ele limitate sub forma atomului etc., și astfel îl produc pe puruṣa.
    • Din cauza stării de nedividere față de svātantrya-śakti care îmbrățișează în inimă puteri, este starea de înzestrare cu nenumărate puteri a lui parameśvara. Din asumarea limitării toate aceste puteri, devenind limitate, admit manifestarea cu ajutorul celor 5 stări: kalā etc. Astfel acestea sunt: omnipotența, omniștiința, mulțumirea de sine, eternitatea, nitya, svātantrya-śakti. Prin diferența între pur și impur acestea 5 sunt de două feluri: ceeace aparține lui paramaśiva este considerat Pur și desigur ca ceeace aparține de saṁsāra este considerat Impur.
  35. Atunci când Ea, care este omnipotentă, este limitată la un anumit număr de posesiuni, îl face pe Acela să devină făptuitor limitat, fiind menționat cu numele de kalā.
    • Din cauza ascunderii propriei naturi, omnipotența śakti a lui parameśvara, care și-a limitat propria śakti devenind cunoscător limitat înzestrat cu prāṇa etc., obține natura de kalā-tattva din cauza constituită din manifestarea stării de creator limitat. Din acea cauză aṇu este capabil de a acționa doar limitat și nu este în condiția de a acționa pretutindeni.
  36. Puterea omniștiinței fiind limitată doar la cunoașterea unui număr limitat de obiecte devine generatoarea cunoașterii limitate fiind astfel numită vidyā de către bătrânii înțelepții.
    • Astfel puterea Lui omniștientă care a devenit limitată, asumă forma de vidyā-tattva datorită producerii cunoașterii doar a obiectelor limitate. Bhāva-ele, care au fost reflectate în oglinda minții, sunt discriminate, desigur, cu ajutorul vidyā-ei. Prin amestecul calităților Lui discernerea este incompetentă și de aceea, desigur, vidyā înseamnă discernerea obiectelor.
  37. Natura puterii care constă din eterna și deplina satisfacție, și care este cu adevărat a Lui, devenind de asemenea limitată este perpetuu atrasă în plăcere, aceasta se transformă în rāga-tattva.
    • Atunci când puterea cunoscută a deplinei și eternei satisfacții a lui parameśvara a devenit limitată la starea de a tânji după orice este plăcut etc., după cum: „orice să fie al meu!”, din cauza atașamentului general este redusă la starea de rāga-tattva. Atașamentul special, desigur al aceluia, „începând să se răspândească”, acesta din cauza, până la o anumită măsură, a tattva-elor kalā și vidyā care au fost descrise anterior.
  38. Acea putere a eternității coborând produce distrugerea și crearea, fiind perfecta generatoare a diviziunii regulate. Ea trebuie să fie privită sub forma de kāla-tattva.
    • Obținând coborârea Puterii lui, numită a stării de Eternitate, lui cid-ātman care este înzestrat cu atemporalitate, […] prin aceasta acest aṇu cade sub influența lui kāla care este format din succesiunea de mișcări ale elementelor etc.
  39. Această putere a Acestuia, cunoscută sub numele de svatantratā, devenind pe deplin limitată, este cea care-L controlează pe Acesta. Ea, limitându-L împotriva propiei dorințe cu privire la ceea ce trebuie făcut și ceea ce nu trebuie făcut, a devenit niyati.
    • Astfel svatantrya acestui „cunoscător suprem” este limitată sub forma lui niyati-tattva. Din acel motiv, prin producerea reglementării a ceeace trebuie făcut și a ceeace nu trebuie făcut adică pentru un anumit efect există o cauză particulară, acceptă o reglementare. Experimentând starea de a fi sărăcit de śakti din cauza acoperirii cu aceste învelișuri, începând cu kalā, s-a îndepărtat, desigur cu ajutorul lui kalā etc., față de propria supremație în direcția unei mici porțiuni fiind astfel numit paśu.
  40. A Lui śakti, numită śāntā, este compusă din grupul celor 3 śakti începând cu icchā etc. Atunci când natura îi este mărginită este caracterizată de echilibrul lui sattva etc. care au naturile compuse din limitările lui icchā etc.
  41. Starea formată de citta, a cărei natură constă din echilibrul lui buddhi etc., este cunoscută drept prakr̥ti. A lui icchā, care a devenit ahaṁkāra sub forma lui rajas, este producătoarea înțelegerii complete a lui ahaṁ.
    • A Sa śakti, numită śāntā, având natura compusă, este alcătuită din icchā-śakti etc. care se află într-o stare neagitată, iar din asumarea limitării devine prakr̥ti-tattva care este starea de nedivizare a guṇa-elor. Acolo, în natura lui citta, buddhi, ahaṁkāra și manas obțin o stare de echilibru. Aici, în manifestarea treptată a tattva-elor, adică în toate categoriile de cunoscători începând cu śiva și terminând cu sakala, jñāna și icchā-śakti sunt principalele cauze. Desigur ele două, atunci când sunt pe cale de a fi mărginite, devin īśvara și śuddhavidyā-tattva; atunci când sunt contractate devin vidyā și kalā-tattva iar atunci când sunt pe deplin contractate devin jñāna și karmendriya. Bhūta, sūkṣma etc. trebuie percepute ca fiind contracția supremă a lui kriyā-śakti. Icchā-śakti, a lui aṇu, care este transformată sub forma lui rajas guṇa devine ahaṁkr̥ti al cărui semn distinctiv este simțul individuației precum „Eu”.
  42. Jñānā-śakti, a cărei natură este sattva, este buddhi care este instrumentul cunoașterii inferate. A Lui kriyā-śakti, a cărei natură constă din tamas, este numită manas și este cea care produce activitatea mentală.
  43. Acest zeu, fiind formă limitată și posedând 5 aspecte diferite începând cu Vama etc., a devenit natura diverselor obiecte ale simțurilor din influența predominantă a lui jñāna și kriya-śakti.
    • Desigur El, care este de natura jocului, fiind limitat la starea celor 5 forme precum Vāmadeva etc., își asumă forma instrumentelor de cunoaștere (jñānendriya) și a obiectelor acestora prin prevalenta influență a lui jñāna-śakti, și cea a funcției particulare a instrumentelor de acțiune (karmendriya) prin prevalența pecularității lui kriyā-śakti. Este considerat faptul că starea încincită a instrumentelor (karaṇa) se datorează prevalenței celor 5 śakti.
  44. Instrumentele de cunoaștere sunt: urechea, ochiul, pielea, limba și nasul. Elementele subtile sunt: sunetul, atingerea, forma, gustul și mirosul.
    • Urechea etc. sunt organe ale cunoașterii iar sunetul etc. sunt elementele subtile.
  45. Cu adevărat acest Stăpân al elementelor a devenit extrem de grosier prin manifestarea Lui însuși ca elemente (bhūta). Cele 5 elemente sunt: eterul (gagana), aerul (anila), focul (tejas), apa (śalila) și pământul (bhūmi).
    • Din asumarea supremei limitări rezultă natura inconștientă din a cărei manifestare rezultă cele 5 elemente începând cu ākāśa etc.
  46. Obiectele cunoașterii, care sunt percepute prin instrumente ca: urechea etc., sunt: sunetul etc. Gura a devenit producătorul vorbirii iar mâna este instrumentul primirii.
    • Instrumentele precum urechea etc. sunt instrumentele de cunoaștere ale sunetului etc., iar instrumentele de acțiune precum gura etc. sunt instrumentele pentru producerea vorbirii etc.
  47. Cuvântul se află în gură; mâna este instrumentul cu care se apucă obiectele. Cele 3: mersul, dejecția și plăcerea au drept instumente cele 3 începând cu piciorul (i.e. piciorul, organul excretor și cel genital).
  48. Pământul miroase, apa este fluidă prin propria-i natură, focul se distinge prin faptul că este fierbinte la atingere, vântul este cu atingere, spațiul este cu sunet (śabda).
  49. Sfârșind cu māyā, vidyā-tattva, se sfârșește cu sadāśiva, cea de-a patra tattva, śiva-tattva, este sfârșitul acestora (i.e. 36 tattva).
  50. Aceasta este alcătuită din 4, împărțită în manifestările începând cu forma parā. Sr̥ṣṭi, sthiti și saṁhāra […]

 

Astfel a fost alcătuit primul capitol din Saubhāgyasudhodaya de către domnul Amr̥tānanda Yogin.

 


1Numărul 12 poate reprezenta foarte multe lucruri în acest context, dintre care: a) lotusul cu 12 petale din creștetul capului, deasupra celui cu „o mie de petale” (sahasrāra); b)
2Cf. Devī-māhātmya cele 8 śakti, corespunzătoare unui zeu, sunt: Brāhmī / Brahmāṇī, Vaiṣṇavī, Māheśvarī / Raudrī / Rudrāṇī / Māheśī, Aindrī / Indrāṇī / Māhendrī, Śakrī / Vajrī, Kaumārī / Kumarī / Karttikeyanī / Ambikā, Vārāhī / Vairālī, Cāmuṇḍā / Cāmuṇḍī / Cārcikā / Kālī, Nārasiṁhī…