Skip to content

Tattva-samāsa-sūtra

– Pañcaśikha / Kapila –

  1. अष्टौ प्रकृतयः॥
  2. षोडश विकाराः॥
    • ṣoḍaśa vikārāḥ.
    • Șaisprezece sunt cele derivate (vikāra).
  3. पुरुषः॥
  4. त्रैगुण्यम्॥
    • trai + guṇyam.
    • Înzestrată cu întreita tendință (guṇa) [este prakr̥ti].
  5. सञ्चरः॥
    • sañcaraḥ.
    • Manifestare/emanare.
  6. प्रतिसञ्चरः॥
    • pratisañcaraḥ.
    • Reabsorbție.
      • Reabsorbția în avyakta, în ordine inversă manifestării, a categoriilor (tattva) – 7 + 16.
  7. अध्यात्ममधिभूतमधिदैवतं च॥
  8. पञ्चाभिबुद्धयः॥
    • pañca + abhibuddhayaḥ.
    • Cinci sunt funcțiile intelectului (buddhi).
      • Determinarea (adhyavasāya/abhibuddhi), egocentrismul (abhimāna/abhimati), dorința (icchā), necesitatea înfăptuirii (kartavyatā) și înfăptuirea (kriyā) cu ajutorul forțelor (indriya).
      • Sau: cunoașterea corectă (pramāṇa), cea contrară (viparyaya), constructul mental (vikalpa), somnul profund (nidrā) și memoria (smr̥ti).
  9. पञ्चकर्मयोनयः॥
    • pañca + karma + yonayaḥ.
    • Cinci sunt cauzele generative (yoni) ale acțiunii (karman).
      • Hotărârea (dhr̥ti), credința (śraddhā), starea de bine (sukha), dorința cunoașterii (vividhiṣā) și absența dorinței cunoașterii (avividhiṣā).
  10. पञ्चवायवः॥
  11. पञ्चकर्मात्मानः॥
    • pañca + karma + ātmānaḥ.
    • Cinci [moduri de] sine (ātman) în acțiune (karman).
      • vaikārika – agentul acțiunii pure;
      • taijasa – agentul acțiunii impure;
      • bhūtādi – agentul acțiunii confuze (mūḍha);
      • sānumāna – agentul acțiunii confuze pure;
      • niranumāna – agentul acțiunii confuze impure.
  12. पञ्चपर्वाऽविद्या॥
    • pañca + parvā – avidyā.
    • Cinci feluri de ignoranță (avidyā).
      • Inerția (tamas) este de 8 feluri, confuzia (moha) este de 8 feluri, marea confuzie (mahāmoha) este de 10 feluri, întunecimea (tāmisra) este de 18 feluri și totala întunecime a spiritului (andhatāmisra).
      • Ignoranța (avidyā/viparyaya), starea de sunt (asmitā), atracția (rāga), repulsia (dveṣa) & agățarea de viață (abhiniveśa).
  13. अष्टाविंशतिधाऽशक्तिः॥
    • aṣṭāviṁśati + dhā – aśaktiḥ.
    • Douăzeci și opt de feluri de incapacități (aśakti).
      • 11 ale instrumentelor (indriya): urechea – surzenia, pielea – lepra, ochiul – orbirea, limba – insensibilitatea, nasul – absența mirosului, gura – muțenia, mâinile – infirmitatea, picioarele – șchiopătarea, organul sexual – impotența, organul excretor – constipația, mintea – nebunia;
      • 17 ale intelectului (buddhi) reprezintă opusul celor 9 mulțumiri (tuṣṭi) și 8 desăvârșiri (siddhi) descrise mai jos.
  14. नवधा तुष्टिः॥
    • nava + dhā tuṣṭiḥ.
    • Nouă feluri de mulțumiri (tuṣṭi).
      • 4 interne (ādhyātmika):
        • apă (ambhas) – mulțumirea în credința că natura (prakr̥ti) este sinele suprem (paramātman);
        • apă curgătoare (salilā) – mulțumirea în credința că intelectul (buddhi) este sinele suprem (paramātman);
        • șuvoi rapid de apă (ogha) – mulțumirea în credința că egoul (ahaṁkāra) este sinele suprem (paramātman);
        • ploaie (vr̥ṣṭi) – mulțumirea în credința că elementele subtile (tanmātra) sunt sinele suprem (paramātman);
      • 5 externe (bāhya) provin din renunțarea la cele obecte ale simțurilor începând cu sunetul (śabda) etc.
  15. अष्टधा सिद्धिः॥
    • aṣṭa + dhā siddhiḥ.
    • Nouă feluri de desăvârșiri (siddhi).
      • Raționamentul/argumentarea (ūha) – cunoașterea este dobândită prin sine, mărturia (śabda), studiul (adhyayana), trei distrugători ai suferinței (duḥkha), dobândirea celor apropiați sufletește (suhr̥d) și caritatea (dāna).
  16. दशधा मूलिकार्थाः॥
    • daśa + dhā mūlika + arthāḥ.
    • Zece feluri de scopuri (artha) fundamentale.
      • existența (astitva), singularitatea (ekatva), utilitatea (arthavattva), întru scopul altuia (parārthatva), distincția (anyatva), inactivitatea (nivr̥tti), yoga, viyoga, pluralitatea oamenilor (pums), existența corpului după încetarea manifestării psihicului (śarīrasya sthitiḥ  śeṣa + vr̥ttiś – ca).
  17. अनुग्रहसर्गः॥
    • anugraha + sargaḥ.
    • Manifestarea din/prin grație (anugraha).
  18. चतुर्दशविधो भूतसर्गः॥
    • catur + daśa + vidho bhūta + sargaḥ.
    • Paisprezece feluri de manifestări ale ființelor (bhūta).
      • 8 divin (deva): (daiva), demonii carnivori (paiśaca), demonii (rākṣasa), spiritele naturii (yākṣa), (gāndharva), (aindra), (prājāpatya) & (brāhma); 
      • 5 animal (tiryagyoni): domestice (paśu), înaripate/păsări (pakṣi), sălbatice/antilope (mr̥ga), târâtoare/reptile (sarīsr̥pa) & cele fixe/plantele (sthāvara);
      • 1 uman (mānuṣya);
  19. त्रिविधो धातुसर्गः॥
    • tri + vidho dhātu + sargaḥ.
    • Trei feluri de manifestări fundamentale (dhātu).
      • divin (deva), uman (mānuṣya) & animal (tiryagyoni).
  20. त्रिविधो बन्धः॥
    • tri + vidho bandhaḥ.
    • De trei feluri este încătușarea (bandha).
      • prin natură (prakr̥ti): al celor dizolvați în natură (prakr̥tilaya) care consideră oricare dintre cele 8 prakr̥ti ca fiind supremul;
      • prin modificările (vaikārika) naturii: al celor mundani (laukika) care sunt robii modificărilor naturii (i.e. supuși simțurilor);
      • prin ofrande (dakṣiṇā): al celor casnici (gr̥hastha), novici (brahmacāri), cerșetori (bhikṣu) ori pustnici (vaikhānasa) care oferă din vanitate daruri brahmanilor.
  21. त्रिविधो मोक्षः॥
    • tri + vidho mokṣaḥ.
    • De trei feluri este mântuirea (mokṣa).
      • prin cunoaștere (jñāna), prin distrugerea pasiunii (rāga) & prin distrugerea totală (kr̥tsna).
  22. त्रिविधं प्रमाणम्॥
    • tri + vidhaṁ pramāṇam.
    • De trei feluri este cunoașterea corectă (pramāṇa).
      • prin percepție directă (dr̥ṣṭa/pratyakṣa): atunci când cele cinci obiecte ale simțurilor (sunet, atingere, formă/culoare, gust & miros) sunt percepute de către simțuri;
      • prin inferență (anumāna): atunci când semnul (liṅga) este perceput și poate fi cauza (norul prevestește ploaia), concomitența (păsările de apă demonstrează prezența apei) și efectul (fumul certifică prezența focului);
      • prin mărturie (āptavacana/āgama): atunci când cunoașterea nu poate fi determinată prin percepție directă ori inferență, mărturia unei persoane virtuoase, fără de atracție (rāga) ori repulsie (dveṣa) și posesor al cunoașterii (jñānavat) este considerată cunoaștere corectă (pramāṇa).
  23. त्रिविधं दुःखम्॥
    • tri + vidhaṁ duḥkham.
    • De trei feluri este suferința (duḥkha).
      • din cauze proprii (ādhyātmika), adică naturale și intrinseci, și care pot fi:
        • trupești (śārīra): durerea care apare din dezechilibrul celor 3 umori (doṣa) – febră, hemoragie, leșin etc.
        • mentale (mānasa): dorință, furie, nebunie, gelozie etc., privarea de cele plăcute și însoțirea cu cele neplăcute.
      • din cauze exterioare (ādhibhautika), adică naturale și extrinseci, care aparțin obiectelor simțurilor, atât cele mișcătoare (oameni, animale, reptile etc.) cât și cele nemișcătoare (plantele);
      • din cauze divine (ādhidaivika), adică cele nenaturale sau supranaturale, precum elementele naturale (vânt, foc, apă, pământ, trăsnet etc.). 
  24. एतत्परम्परया याथातथ्यम्॥
    • etat – paramparayā yāthā + tathyam.
    • Aceasta este adevărul [transmis] prin neîntrerupta tradiție (paramparā).
  25. एतत्सम्यग् ज्ञात्वा कृतकृत्यः स्यान्न पुनस्त्रिविधेन दुःखेनाभिभूयते॥
    • etat – samyag – jñātvā kr̥ta + kr̥tyaḥ syān – na punas + tri + vidhena duḥkhena – abhibhūyate.
    • Aceasta

इति तत्त्वसमासाख्यसाङ्ख्यसूत्राणि


  • M.M. Gopinath Kaviraj. A short note on Tattvasamāsa. În „The Princess of Wales Sarasvati Bhavana Studies” Vol. X., 1938, pp. 30-34.
  • Samkhya-samgraha. În „Chowkhamba Sanskrit Series” nr. 246. Chowkhamba Sanskrit Series: Benares, 1918.