Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.1

  1. Mă închin Conștiinței  (caitanya) omniprezente, absolute și atotcunoscătoare (sarvavid), care deși se află în toate făp­tu­ri­le este dincolo de orice obiect al sim­țu­ri­lor (viṣaya).
  2. Acum să vorbească Veda despre cunoașterea lui brahman, după ce mai întâi a fost săvârșit ritualul cununiei și aprin­de­rea focului sacru.
  3. Karman îl înlănțuie de trup; din legătura cu trupul apare plăcerea (priya) și ne­plă­ce­rea (apriya), din acestea atracția (rāga) și repulsia (dveṣa), iar din acestea ac­țiu­nea (kriyā),
  4. Din care rezultă virtutea (dharma) și păcatul (adharma) prin care apare din nou în­lăn­țu­i­rea de trup pentru ignorant. Astfel, veșnic ciclul de nașteri și morți (saṁsāra) se învârte puternic fără încetare, asemenea unei roți (cakra).
  5. Ignoranța (ajñāna) fiind cauza acesteia (i.e. saṁsāra), distrugerea ei este de dorit – acesta este începutul cunoașterii lui brahman, din care apare beatitudinea finală.
  6. Numai cunoașterea (vidyā) este distrugătoarea ignoranței (ajñāna), căci acțiunea (karman) nu este contrară acesteia. Atât timp cât ignoranța (ajñāna) nu este distrusă, atracția (rāga) și repulsia (dveṣa) continuă să existe.
  7. Karman apare cu siguranță din păcat (doṣa) atât timp cât atracția (rāga) și repulsia (dveṣa) nu au fost distruse. De aceea, de dragul eliberării finale, cunoașterea (vidyā) este promulgată aici.
  8. De aceea diversele activități (karman) trebuie realizate întotdeauna în timpul vieții. Acționând împreună cu această cunoaștere (vidyā), cu siguranță se obține mântuirea (mokṣa).
  9. Astfel, cunoașterea (vidyā) și acțiunea (karman) sunt experimentate/produse fără diferențiere. Scripturile (smr̥ti) vorbesc despre păcatul care apare din neglijarea îndatoririlor; astfel, îndatoririle trebuie împlinite de către aspiranții la mântuire.
  10. Dacă spui: ”cunoașterea (vidyā) nu depinde de nimic altceva, având sigur rezultate”, răspunsul este: ”nu, precum ritualul agniṣṭoma, care are rezultat sigur dar depinde de altceva”;
  11. Tot așa și cunoașterea (vidyā), deși având rezultat sigur, depinde întotdeauna de acțiune (karman), astfel gândesc unii; dar răspundem că ”nu, karman este incompatibil cu vidyā”.
  12. Karman este incompatibil cu vidyā și din asocierea cu orgoliul (abhimāna); aici este declarat că: vidyā conștientizarea că ātman este lipsit de modificări (nirvikāra).
  13. Din ”eu sunt făptuitorul, al meu este acesta” rezultă karmanVidyā depinde de real (vastu) pe când regula prescrisă de Vede depinde de un făptuitor.
  14. Vidyā anulează ideea de agent întocmai cum anulează ideea de apă într-un deșert salin. Acceptând acest adevăr (satya), cum va mai dori făptuitorul să acționeze?
  15.  Din cauza incompatibilității lor, pentru înțelept nu este posibilă producerea acțiunii (karman) împreună cu vidyā, de aceea karman trebuie să fie distrus de către aspirantul la mântuire.
  16. Acest înnăscut concept al identității dintre stăpânul trupului (deha) și trupul etc. al făpturilor, este un produs al ignoranței (avidyā), iar atât timp cât există aceasta regulile prescrise trebuie să fie împlinite.
  17. Neti neti – excluzând trupul etc. rămâne doar ātman lipsit de orice particularitate; prin această cunoaștere lipsită de particularități a lui ātman, ignoranța (avidyā) dispare.
  18. Dar cum apare din nou aceasta, distrusă fiind pe calea potrivită? Cu siguranță nu se află în unicul (kevala) sine (ātman) interior care este lipsit de diferențe (aviśeṣa).
  19. Dacă nu poate să apară din nou, cum de există atunci noțiunile de agent (kartr̥) și experimentator (bhoktr̥) acolo unde există realizarea a ”Eu sunt Ființa (sat)”? De aceea vidyā nu are nevoie de ajutor.
  20. Scripturile vājasaneyinilor spun: ”renunțarea este superioară faptelor, sfârșind cu cele mentale (mānasa)”.
  21. De aceea, fiind auzită starea de nemurire (amr̥ta), renunțarea la acțiune (karman) este recomandată celor care tânjesc după mântuire. S-a spus: ”asemenea ritualului agniṣṭoma” – în următoarea strofă se va explica.
  22. Acțiunea (karman) este împlinită prin numeroase instrumente, având variate rezultate. Cunoașterea (vidyā) este opusă acesteia; exemplul este nepotrivit.
  23. Agniṣṭoma este dependentă de suportul altor acțiuni, având în vedere rezultatul, precum agricultura etc. Dar oare de ce depinde?
  24. Păcatul este dorit cu certitudine de acela care posedă ahaṁkāra. Cunoscătorul lui ātman nu posedă nici ahaṁkāra și nici dorință pentru rezultate.
  25. Prin urmare, această upaniṣadă începe prin a explica știința despre brahman pentru ca ignoranța (ajñāna) să fie distrusă iar saṁsāra să înceteze.
  26. Upaniṣad vine de la sat (ființă) înaintea căruia se află upa (aproape de) și ni (jos/alături), urmat de sufixul kvip. Deci, instrumentul prin care se distruge nașterea etc. este astfel numit (i.e. upaniṣad).