Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.10

  1. OM̐! Eu sunt dintotdeauna eliberat (vimukta), de natura vederii (dr̥śi), asemenea cerului (gagana), suprem (para), de-a pururi strălucitor, cu siguranță nenăscut (aja), unul (eka), nepieritor (akṣara), fără de pată (alepaka), omniprezent (sarvagata) și nondual (advaya).
  2. Eu sunt vederea (dr̥śi), pur, în mod natural neschimbător. Prin propria-mi natură nu posed niciun obiect. Stând în sine și nenăscut fiind, sunt pe deplin umplut în față, în lături, sus, jos, în toate direcțiile.
  3. OM̐! Eu sunt fără de naștere (aja) și fără de moarte (amara), fără bătrânețe (ajara), imortal (amr̥ta), prin sine strălucitor, omniprezent (sarvagata) și nondual (advaya). Nu sunt cauză (kāraṇa) și nici efect (kārya), sunt fără de pată  (nirmala) și întotdeauna satisfăcut (tr̥pta) – de aceea eliberat (vimukta).
  4. Aici – fie în starea de somn profund (suṣupta), de trezie (jāgrat) sau de somn cu vise (svapna) – nu posed nicio percepție eronată oricât de proprie pare a-mi fi. Datorită faptului că acele 3 stări sunt inexistente, prin sine sau prin altcineva, sunt întotdeauna a patra (turīya), vederea (dr̥k), nondual (advaya).
  5. Deoarece sunt fără modificare (nirvikāra), seria neîntreruptă de suferințe (duḥkha) din corp (śarīra), intelect (buddhi) și simțuri (indriya) nu este a mea și nici eu; din cauza faptului că seria neîntreruptă este inexistentă, la fe de inexistentă precum un obiect văzut în somn (svapna).
  6. Dar aceasta este adevărată, că eu nu am modificare și nici cauză a modificării (vikāra) nu am deoarece sunt nondual (advaya). Deoarece sunt netrupesc nu am virtuți (puṇya) ori păcate (pāpa), nu am mântuire (mokṣa) ori legare (bandhana), nici castă (varṇa) ori etapă a vieții (āśrama).
  7. Deoarece sunt fără de început și fără de atribute (nirguṇa), nu am acțiune (karman) și nici rezultat (phala) – de aceea eu sunt suprem (parama) și nondual (advaya). Asemenea eterului (nabhas) care deși omniprezent (sarvagata) nu se întinează la fel și eu, deși întrupat, fiind subtil (sūkṣma).
  8. Eu sunt același întotdeauna în toate ființele, Domnul (Īśvara), suprem și de aceea deasupra pieritorului și nepieritorului. Și deși fiind de natura sinelui suprem (parātman) – deci nondual (advaya) – sunt considerat în mod greșit ca fiind înconjurat cu ignoranță (avidyā).
  9. Ātman, fiind pe deplin fără de pată, este neînvăluit și separat de ignoranță (avidyā), bhāvana și acțiune (karman). Eu, fiind umplut cu puteri (śakti) precum văzul (dr̥g) etc., sunt nondual (advaya), așezat în propria-mi natură și nemișcat asemenea cerului (gagana).
  10. Scriptura (śruti) spune: Acela care îl privește pe ātman cu ferma convingere ”eu sunt supremul brahman” – cu certitudine nu se mai naște. Atunci când nu există sămânță, nu există nici fruct – de aceea nu există naștere fiindcă nu există confuzie.
  11. ”Acesta este al meu, în acest fel” și ”Acela este al tău, înzestrat cu aceste calități”, ”Astfel, eu sunt așa – nici superior și nici altfel” – întotdeauna astfel de creații ale minții oamenilor despre brahman, care este același (sama), nondual (advaya) și auspicios (śiva), sunt prostești.
  12. Durerea (śoka) și confuzia (moha) nu există acolo în marile suflete atunci când deplina cunoaștere nonduală (advaya) și fără de pată (nirmala) este realizată. Ferma convingere a cunoscătorilor Vedelor este aceasta: în absența ambelor nu există acțiune (karman) sau naștere (janman).
  13. Acela care în stare de veghe (jāgrat), asemenea celui din somnul profund (suṣupti), deși văzând nu vede dualitatea datorită propriei nondualități; acela care, deși acționând este fără de acțiune – acela este cunoscătorul lui ātman și nu altul – aceasta este convingerea aici (Vedānta).
  14. Ceea ce a fost enunțat de mine din punctul de vedere (darśana) al adevărului suprem, așa cum a fost determinat în Vedānta, este suprem (para). Dacă cineva are convingere în aceasta, devine eliberat și neprihănit de acțiuni (karman) asemenea cerului (vyoman).