Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.11

  1. Starea de martor este de la sine stabilită ca aparținând celor născuți (jantu) și de aceea cealaltă stare este datorată ignoranței. De aceea, cealaltă stare este distrusă prin: ”Ești Ființă (sat)”.
  2. Astfel, scripturile (śāstra) rejectă acțiunea (karman) înfăptuită cu corpul subtil (liṅga) spunând: nimic altceva decât cunoașterea (jñāna) nu poate ajuta la starea de nemurire (amr̥ta).
  3. Sunt martorul modificărilor mentale (manas) ale tuturor ființelor fără excepție, atunci cum poate exista pentru mine, care sunt fără modificare (nirvikāra), particularități (viśeṣa)?
  4. Sunt martorul minții (manas) și al modificărilor ei, atât în somnul cu vise (svapna) cât și în starea de veghe (jāgrat), deoarece în somnul profund (samprasāda) ambele sunt inexistente – eu sunt doar conștiință (cin-mātra), omniprezent (sarvaga) și nondual (advaya).
  5. Așa cum somnul cu vise este adevărat atât timp cât nu este treaz, la fel starea de identitate a lui ātman cu trupul, precum și starea de corectitudine a percepției directe etc. din timpul treziei (jāgrat) pare adevărată atât timp cât nu există cunoașterea lui ātman.
  6. Deși aflându-mă în toate ființele (bhūta), asemenea eterului (vyoman), sunt lipsit de păcatele (doṣa) ființelor (bhūta). Sunt martorul (sākṣin), pur (śuddha), conștiință (cetas), necalificat (aguṇa), pur, brahman – deci sunt unicul (kevala).
  7. Sunt altul decât numele (nāman), forma (rūpa) și acțiunea (kriyā); sunt prin propria-mi natură de-a pururi izbăvit (mukta); eu sunt ātman, supremul brahman, doar conștiință (cin-mātra), – eu sunt întotdeauna nondual (advaya).
  8. Cei care gândesc: ”Eu sunt brahman” și totodată ”sunt făptuitorul (kartr̥) și experimentatorul (bhoktr̥)”, pierd deopotrivă cunoașterea (jñāna) și acțiunea (karman) – aceștia sunt materialiști (nāstika) fără nicio îndoială.
  9. Așa cum legătura lui ātman cu rezultatele virtuții (dharma) și păcatului (adharma) este considerată validă deși este nevăzută, la fel ar trebui admis din scriptură (śāstra) că starea lui brahman este a sa (ātman) și că mântuirea (mokṣa) vine din cunoaștere (jñāna).
  10. Acele impresii reziduale (vāsanā) enunțate de scripturi, precum roba colorată cu șofran etc., sunt percepute aici doar de cei care văd/înțeleg somnul cu vise (svapna) – de aceea unicul martor (dr̥śi) este diferit de acestea (vāsanā).
  11. Scos afară ca dintr-o teacă, lipsit de cauză și efect, cunoscătorul este văzut în timpul somnului cu vise (svapna) asemenea unei săbii – prin sine strălucitor.
  12. Starea naturală a cunoscătorului (jña), care a fost trezit prin presare, a fost declarată prin cuvinte precum neti neti etc., prin care se înlătură tot ceea ce este artificial.
  13. Așa cum în somnul cu vise (svapna) sunt construite în mine stări precum: mari regi, lumi etc. – la fel trebuie cunoscute cele 2 forme ale lui brahman împreună cu impresii reziduale (vāsanā).
  14. Acțiunile sunt efectuate de către ātman prin identificarea cu trupul și corpul subtil sub forma impresiilor reziduale (vāsanā). Deoarece propria-mi natură este neti neti, acțiunea nu este efectuată niciodată de mine.
  15. De aceea nu există speranța nemuririi (amr̥ta) prin acțiunea (karman) care are drept cauză ignoranța (ajñāna). Deoarece cauza mântuirii (mokṣa) este cunoașterea (jñāna), nimic altceva nu este necesar.
  16. Nemurirea (amr̥ta) este fără de frică și fără de suferință; ātman care rămâne după neti neti îmi este drag – de aceea trebuie să renunțe la orice consideră ca fiind opus sau diferit de ātman împreună cu acțiunea (kriya).