Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.13

  1. Din cauza lipsei ochiului nu există vedere pentru mine; la fel, cum poate exista pentru mine auz în absența urechii? Din cauza lipsei gurii nu există vorbire pentru mine; la fel, cum poate exista pentru mine gândire în absența minții (manas)?
  2. În absența suflului (prāṇa) nu există acțiune (karman); în absența intelectului (buddhi) nu există cunoscător. De aceea, având lumina conștiinței pure, nu sunt ale mele nici cunoașterea (vidyā) și nici ignoranța (avidyā).
  3. Sunt dintotdeauna veșnic izbăvit (mukta), pur (śuddha), nemișcător (kūṭastha), neschimbător (avicālin), nemuritor (amr̥ta), indestructibil (akṣara) și netrupesc (aśarīra).
  4. Fiind netrupesc (aśarīra) asemenea atotpătrunzătorului spațiu (vyoman), nu sunt ale mele foamea (jighatsā), setea (pipāsā), durerea (śoka), confuzia (moha), bătrânețea (jarā) ori moartea (mr̥ti).
  5. Datorită lipsei organului tactil eu nu am atingere; datorită lipsei limbii, eu nu sunt cunoscătorul gustului; fiind de natura cunoașterii (vijñāna) eterne, eu nu am niciodată cunoaștere (jñāna) sau ignoranță (ajñāna).
  6. Acea modificare mentală (manas) produsă de ochi ca formă și culoare, este văzută întotdeauna de eterna vedere a lui ātman.
  7. La fel, modificările (vr̥tti) mentale produse de alte simțuri ”colorate” de obiectele sensibile, memorie (smr̥ti) – sub forma pasiunii (rāga) etc. – se află numai înlăuntrul minții (manas).
  8. Modificările mentale (manas) din timpul somnului (svapna) sunt văzute ca ale altuia. De aceea, văzul văzătorului (draṣṭr̥) este etern (nitya), pur (śuddha), fără sfârșit (ananta) și unic (kevala).
  9. Aici, din cauza lipsei de discernământ, acesta (i.e. văzul) este considerat neetern și impur. De aceea eu sunt fericit (sukhin) sau trist (duḥkhin) din cauza acelei vederi care este luată drept altceva (upādhi) decât ceea ce este real.
  10. Toți oamenii gândesc din ignoranță ”sunt ignorant” și din puritate ”sunt pur” – prin aceasta se mișcă în saṁsāra.
  11. Cel ce dorește să se elibereze trebuie să-și amintească întotdeauna aici despre ātman care este dintotdeauna izbăvit (mukta), nenăscut (aja), deopotrivă exterior și interior și, după cum spun scripturile (śāstra), lipsit de ochi etc.
  12. Deoarece scripturile (śāstra) spun că sunt fără ochi etc., atunci eu nu am niciodată organe de simț, iar cuvintele din Atharva-veda sunt: ”fără suflare (aprāṇa), fără minte (amanas), strălucitor (śubhra)”.
  13. Așa cum a fost spus în Kāṭha-upaniṣad că nu am sunet (śabda) etc., și în Muṇḍaka-upaniṣad că nu am suflu (prāṇa) și minte (manas) – eu sunt întotdeauna fără modificări.
  14. De aceea pentru mine nu există confuzie (vikṣepa), nu există samādhiVikṣepa și samādhi aparțin minții (manas) și sunt supuse schimbării.
  15. Cum ar putea fi cele 2 ale mele, eu care sunt pur (śuddha) și fără minte (amanaska)? Netrupeasca omniprezență este a mea atunci când sunt fără minte (amanas) și fără modificări.
  16. Astfel, atât timp cât există ignoranță pentru mine – care sunt dintotdeauna etern izbăvit (mukta), pur (śuddha) și trezit (buddha) – tot atâta există și îndatoriri (kārya).
  17. Cum poate exista pentru mine samādhi, non-samādhi sau alte activități? Meditând asupra mea și cunoscându-mă, ei realizează că și-au îndeplinit îndatoririle.
  18. Eu sunt brahman, eu sunt totul (sarva) dintotdeauna, pur (śuddha), trezit (buddha), nelegat (asita), nenăscut (aja), omniprezent (sarvaga), fără bătrânețe (ajara), nemuritor (amr̥ta) și nepieritor (akṣaya).
  19. Nu există un alt cunoscător, în afară de mine, în toate ființele. Sunt observatorul acțiunilor, martor (sākṣin) și conștiință (cetas), etern (nitya), fără calități (aguṇa) și nondual (advaya).
  20. Eu nu sunt ființă (sat), dar nici neființă (asat) și nici ambele; sunt singurul (kevala), cel binevoitor (śiva); pentru mine – vederea, nu există niciodată noapte, zi ori ambele.
  21. Așa cum spațiul (kha) este subtil (sūkṣma), nondual (advaya) și liber de toate formele, la fel sunt separat chiar și de acesta (i.e. kha) – eu sunt brahman, nondual (advaya).
  22. Aceasta este confuzia mea: diferența dintre sinele (ātman) meu și însuși sinele (ātman) este asemenea spațiului (vyoman) a cărui unitate este făcută distinctă prin spțiile libere.
  23. Cum poate să existe pentru mine, care sunt unul, confuzii precum: diferență-nondiferență (bheda-abheda), unu-multiplu (eka-nānā), cunoaștere-cunoscător (jñeya-jñātr̥) ori mișcare-cel-ce-se-mișcă (gati-gantr̥)?
  24. Nu am nimic de respins și nici de acceptat deoarece eu sunt fără modificare (avikārin), întotdeauna izbăvit (mukta) și pur (śuddha), trezit (buddha) dintotdeauna, fără calități (aguṇa) și nondual (advaya).
  25. Astfel, fiind concentrat, trebuie să cunoască întotdeauna totul ca fiind ātman. Sfântul (r̥ṣi) cunoscându-mă pe mine ca aflându-mă în propriu-i trup, devine cu certitudine izbăvit (mukta).
  26. Cu certitudine, atunci când yoginul cunoaște adevărul (tattva) și-a împlinit îndatoririle, fiind desăvârșit (siddha) și cunoscător întru brahman; cunoscând altfel, devine ucigaș de sine (ātman).
  27. Această concluzie cu privire la sensul Vedelor, enunțat de mine pe scurt, trebuie să fie enunțat de către cel cu intelectul (buddhi) disciplinat asceților (saṁnyāsin) care au dobândit pacea (śānta).