Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.14

  1. Forma și culoarea unui urcior sunt văzute în vis (svapna) și amintire (smr̥ti) – trebuie inferat că intelectul (dhī) cu siguranță a fost văzut mai înainte sub acea formă.
  2. Așa cum trupul care este văzut în vis (svapna), ca cerșetor, nu este acel sine (svayam), la fel acest sine este un altul decât trupul văzut în starea de veghe (jāgrat).
  3. Așa precum cuprul apare asemănător formei în care a fost turnat, la fel, cu siguranță, este perceput psihicul (citta) ca fiind asemănătoare formelor (rūpa) etc. pe care le pătrunde.
  4. Sau, așa precum lumina – care iluminează – asumă forma a ceea ce este iluminat, la fel intelectul (dhī) – fiind iluminatorul tuturor obiectelor – este perceput ca având forma obiectelor.
  5. Și, desigur, intelectul (dhī) sub forma (rūpa) obiectului a fost văzut mai înainte de către omul visător. Dacă nu, atunci cum poate fi văzută forma obiectului în somn (svapna) sau de unde vine forma amintită?
  6. Acea stare de iluminator a intelectului este perceptibilă sub forma culorii etc.; și de asemenea, starea de văzător este văzătorul atunci când apare starea de infuzie a intelectului (dhī).
  7. Deoarece toate intelecturile tuturor trupurilor sunt iluminate de către mine – care sunt de natura luminii conștiinței pure doar – de aceea eu sunt sinele (ātman) tuturor.
  8. Intelectul (dhī) este instrumentul (karaṇa), obiectul (karman), agentul (kartr̥) și acțiunea (kriyā), dar și rezultatul din vis (svapna). Deoarece în starea de veghe (jāgrat) intelectul este văzut în același fel, atunci văzătorul (draṣṭr̥) este un altul decât acesta.
  9. Intelectul (buddhi) etc., aflându-se sub forma obiectului care este respins ori acceptat, este de natura lui non-ātmanātman, fiind agentul (kartr̥) respingerii și acceptării, nu poate fi nici lepădat și nici apucat.
  10. Atunci când ātman se află deopotrivă în exterior și interior, fiind pur (śuddha) și masă (ghana) omogenă (eka-rasa) de înțelepciune (prajñā), cum se poate imagina despre acesta ca fiind exterior, interior sau altceva ce poate fi respins?
  11. Dacă atunci când acel ātman, care a rămas din negarea a orice altceva prin neti-neti, fiind acest cunoscător a lui brahman – de ce ar mai depune un alt efort pentru dobândirea lui ātman.1
  12. Fiind dincolo de foame etc. sunt deapururi brahman, iar atunci cum aș mai putea avea eu acțiuni? Astfel trebuie să investigheze cineva corect!
  13. Asemenea celui care mergând pe celălalt mal al râului, și aflându-se acolo, dorește să meargă pe celălalt (i.e. să se întoarcă) este acela care, fiind cunoscătorul lui ātman, dorește să îndeplinească aici alte activități.
  14. Dacă starea de acceptare și respingere poate să aparțină cunoscătorului lui ātman atunci acela nu trebuie considerat ca fiind potrivit/demn pentru mântuire (mokṣa); cu certitudine este îndepărtat din ”gura” lui brahman.
  15. Din cauza faptului că suflul (prāṇa) este universul, inclusiv soarele, pentru cunoscătorul suflului (prāṇa) nu există zi sau noapte; iar atunci de unde ar exista pentru cunoscătorul lui brahman atunci când este nondual (a-dvaya).
  16. Ātman, fiind conștiință (cit) pură nediminuată, nu își aduce aminte de sine și nici nu se poate uita pe sine. La fel, o astfel de cunoaștere precum ”mintea își amintește” își are cauza în neștiință (a-jñāna).
  17. Este amintit că dacă supremul ātman este obiect al cunoașterii pentru cunoscător, atunci el este un produs artificial al ignoranței (a-vidyā); atunci când este îndepărtat prin cunoașterea corectă, asemenea șarpelui din sfoară, este nondual (a-dvaya).
  18. Deoarece nu există agent (kartr̥), acțiune (karman) și rezultat (phala), fiindcă ātman include exteriorul și interiorul, fiind nenăscut (a-ja) – atunci pentru cine și de unde apare acea noțiune de ”al meu” (mama) ori ”eu” (aham)?
  19. Astfel de noțiuni precum ”sine” și ”sieși” sunt produse artificiale ale ignoranței. Atunci când ātman este unul acele noțiuniuni nu există; de unde fruct atunci când sămânța nu există?
  20. Văzător (draṣṭr̥), ascultător (śrot), gânditor (mantr̥), cunoscător (vijñātr̥) este acest indestructibil (a-kṣara) ātman. Eu, văzătorul (draṣṭr̥), sunt indestructibilul (a-kṣara) ātman deoarece acesta nu este un altul decât văzătorul (draṣṭr̥) etc.
  21. Imobil și mobil, desigur, este înzestrat cu acțiuni precum capacitatea de a vedea; totul este indestructibilul (a-kṣara) și, de aceea, eu – indestructibilul (a-kṣara) – sunt sinele (ātman) tuturor.
  22. Acela care-l vede pe ātman ca fiind lipsit de acțiuni rămase de-mplinit, lipsit de însăși acțiunea acțiunii (kriyā) cât și de rezultatul (phala) acțiunii (kriyā), fără ”al meu” (mama), adică fără ego (ahaṁkāra) – acela vede.
  23. Dacă se află în sine, fiind cunoscută ideea ”al meu (mama), egoul (ahaṁkāra), voința (yatna) și dorința (icchā) sunt prin propria lor natură vid (śūnya) în ātman”, atunci pentru ce efort?
  24. Acela care îl vede pe ātman ca ”făcător de eu” (ahaṁ-kartr̥) și cunoscător al obiectelor, acela nu este cunoscătorul lui ātman. Acela care îl cunoaște altfel, acela este cunoscătorul lui ātman.
  25. Așa cum, deși fiind diferit, ātman este considerat identic trupului etc., la fel, deoarece nu este re-cunoscut, ātman este considerat ca fiind alcătuit din acțiune (karman) și rezultat (phala).
  26. Văzul (dr̥ṣṭi), auzul (śruti), gândirea (mati) și cunoașterea (jñāti) sunt experimentate întotdeauna de oameni în somnul cu vise (svapna); deoarece acestea sunt însăși natura lui ātman, atunci ātman este perceptibil imediat (pratyakṣa).
  27. Pentru acela care-l cunoaște pe ātman nu există frică de cealaltă lume și nici frică de moarte (mr̥tyu); iar zeii, precum Brahmā, Indra etc., sunt vrednici de milă (deplorabili).
  28. Dacă păcătoasa dorință, cauza tuturor stărilor mizerabile, a fost pe deplin tăiată, atunci pentru ce ar fi el zeu – Brahmā, Indra etc.?
  29. Atunci când pentru acela ”eu” (aham), acea noțiune de sine, și de asemenea ”al meu” (mama), acea noțiune de propriu, au devenit fără scop, atunci acela devine cunoscătorul lui ātman.
  30. Atunci când pentru acela ātman este cunoscut ca fiind lipsit de atribute, chiar dacă subsitute (upādhi) precum intelectul (buddhi) etc. există sau nu există, cum poate exista în acest caz ceva de făcut (kārya) pentru el?
  31. Spune! Pentru cel a cărui cunoaștere a lui ātman a apărut, fiind strălucitor (prasanna), fără pată (vimala), asemenea spațiului (vyoman), omogenă (eka-rasa) înțelepciune (prajñāna) și nondual (a-dvaya) – ce altă acțiune (kārya) mai este de dorit?
  32. Acela care văzându-l pe ātman aflându-se în toate ființele dar care vede și un dușman al lui ātman, cu siguranță răcește focul.
  33. Ātman, care este imitat de intelect și organe/suflu, este ca o reflexie în domeniul organelor de simț etc.; așa cum a fost spus: ”ca și cum ar medita” (BA-up. IV.3-7) el este pur (śuddha) și izbăvit (mukta) prin sine însuși.
  34. Cum ar putea exista ceva de făcut pentru mine care sunt lipsit de suflu (prāṇa) și fără de minte (a-manaska), neamestecat (a-saṁsargin), vedere (dr̥śi) și atotpătrunzător (vyāpin) asemenea spațiului (vyoman)?
  35. Nu văd absența concentrării și nimic altceva care să fie purificat pentru mine, care sunt întotdeauna același brahman, pe deplin purificat și fără de păcat (pāpman).
  36. Și de asemenea eu nu văd nimic care să fie însușit, căci sunt omniprezent (sarvaga) și nemișcat (acala), nu sus, nu jos și nici oblic, fără părți (niṣkala) deoarece sunt lipsit de atribute (guṇa).
  37. Fiind întotdeauna lumina purei conștiințe (cin-mātra), în aceasta nu există întuneric (tamas); cum ar putea să fi rămas acum pentru mine, care sunt etern izbăvit (mukta), ceva de făcut (kārya)?
  38. Care este gândul celui fără de minte (a-manaska)? Care este acțiunea celui lipsit de instrumente (an-indriya)? Adevărate sunt vorbele scripturilor (śruti): „fără suflu (a-prāṇa), fără minte (a-manas), pur/strălucitor (śubhra)”.
  39. Cel care meditează întotdeauna asupra lui ātman, care este atemporal (a-kāla), aspațial (a-deśa), fără direcție (a-diś) și fără cauză (a-nimitta), nu depinde de timp (kāla) etc.
  40. Îmbăindu-se în acel loc de pelerinaj care este mintea, unde zeii (deva), Vedele și toate celelalte mijloace de purificare devin una, devine nemuritor (a-mr̥ta).
  41. Sunetul (śabda) etc., nu se pot percepe pe ele însele și, de asemenea, nu se pot percepe nici reciproc. Deoarece gustul (rasa) etc. sunt percepute de altcineva decât ele însele, înseamnă că sunt obiecte ale percepției și prin urmare aparțin trupescului.
  42. Asemănător „eu” (aham), „al meu” (mama), dorința (eṣaṇa), efortul (yatna), schimbarea (vikriya), plăcerea (sukha) etc. sunt văzute aici de altcineva și deoarece sunt obiecte ale percepției ele nu se percep reciproc – de aceea ātman este diferit de ele.
  43. Toate modificările, precum egoismul (ahaṁkriya) etc., au un agent (kartr̥) și sunt acompaniate de rezultatul acțiunii, luminate fiind pe toate părțile pe deplin, precum luminează Soarele, de către ātman a cărui proprie natură este conștiința pură – de aceea ātman este nelegat.
  44. Prin propria sa natură, cea a văzătorului, pătrunde asemenea spațiului (viyat) mințile (manas) tuturor celor întrupați (dehin) – de aceea nu există un cunoscător mai mic sau mai mare decât acesta, de aceea Domnul (Īśvara) este unul.
  45. Dacă corpul (śarīra) și intelectul (buddhi) sunt percepuți de altcineva, atunci doctrina absenței lui ātman (nirātman-vāda) a fost pe deplin respinsă de mine; ātman este desăvârșit (siddha) și dincolo de acțiunea impurităților2, pe deplin fără de pată (nirmala), omniprezent (sarvaga), nelegat (a-sita) și nondual (a-dvaya).
  46. Dacă, pentru tine, mintea (manas) nu este percepută ca fiind variat ocupată sub forma urciorului etc., din cauza propriilor modificări, atunci nu se poate preveni ca ātman să nu aibă, asemenea minții (manas), greșeli precum impuritate (a-śuddhi), natură non-conștientă (a-cit), transformare (vikāra) etc.
  47. Asemenea celui pur și neîntrerupt, care nu se atașează și nici nu se murdărește, la fel, ātman este întotdeauna același în toate ființele și este de asemenea întotdeauna fără bătrânețe (a-jara), fără moarte (a-mara) și fără frică (a-bhaya).
  48. Fără formă (a-mūrta), cu formă (mūrta), acțiunea (karman) și impregnarea mentală (vāsanā) sunt invenții exterioare naturii intrinseci a văzătorului (dr̥śi). Prin această ignoranță (a-vidyā), cei cu vederea confuză sunt îndepărtați din ātman; văzătorul (dr̥śi) este ceea ce rămâne prin neti-neti.
  49. Forma minții (manas) din timpul stării de veghe (prabodha), apărută din unirea cu obiectele, este văzută în amintire (smr̥ti), cât și de cel care visează (supta), drept obiecte pline de realitate. La fel este și cazul cu trupul (deha), mintea (manas) și impresiile reziduale ale trupului care, fiind obiecte sensibile, sunt diferite de văzător (dr̥śi).
  50. Precum spațiul/cerul (gagana) este fără diferențe (i.e. uniform), fiind prin propria-i natură pur (śuddha), indiferent de existența sau inexistența unor impurități precum norul etc., la fel în văzător (dr̥śi), care este asemenea spațiului/cerului (gagana) întotdeauna uniform, indiferent de negarea dualității (a-dvaya) de către scripturi (śruti).

 

 

1De ce ar mai depune un alt efort pentru a-l obține pe ātman – cunoscător al lui brahman – atunci când acel ātman a rămas din negarea a orice altceva prin neti-neti?
2Dincolo de acțiunea (karman) ce cauzează impuritățile.