Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.5

  1. Întocmai cum înțeleptul Udaṅka nu a primit amr̥ta, teamă fiindu-i să nu fie urină, la fel oamenii refuză cunoașterea lui ātman din cauza fricii de a distruge karman.
  2. Ātman care se află în intelect (buddhi) este perceput ca mișcându-se ori meditând atunci când intelectul se mișcă ori meditează. Asemenea celui care merge cu o barcă, copacii de pe mal par a se mișca, tot așa apare și greșeala despre saṁsāra.
  3. Precum celui din barcă, căruia mișcarea copacilor îi apare ca fiind în sens contrar, la fel existența trecătoare pare a fi a lui ātman; precum spun scripturile (śruti): ”pare să cugete”… (BA-up. IV.3.7).
  4. Prin reflectarea conștiinței (caitanya) intelectul (buddhi) devine pătruns de cunoaștere (bodha); apariția sunetului (śabda) etc. este din/prin/a lui buddhi – prin aceasta (i.e. apariția…) lumea (jagat) este dusă în iluzionare.
  5. Asemănarea cu pura conștiință (caitanya) este a lui aham, fiind pentru/din acesta și al acestuia; prin distrugerea ”acestei părți”, doar această supremă experiență (i.e. caitanya) există.