Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.8

  1. O, minte! Desigur propria-mi natură este conștiința (citi) iar savoarea etc. cauzate de iluzia (moha) ta; astfel, eliberat fiind de toate atributele (viśeṣa) tale, niciun rezultat al efortului tău nu-mi aparține.
  2. Abandonând aici activitatea născută din iluzie (māyā) vino de-a pururi de te liniștește din căutarea a ceea ce nu există! Eu sunt de-a pururi supremul brahman, eliberat (vimuktavat), unul nenăscut (aja) și de aceea lipsit de orice dualitate (dvaya).
  3. Sunt întotdeauna egal în toate ființele, unul și de aceea atotpătrunzător (sarvaga) asemenea spațiului (kha), nepieritor (akṣara), binefăcător (śiva), neîntrerupt (nirantara), nedivizat (niṣkala), inactiv (akriya), suprem (para) – de aceea rezultatul eforturilor tale nu-mi aparține.
  4. Eu, unul, sunt al meu – niciun altul nu poate fi acceptat; astfel, eu fiind nelegat, nu aparțin nimănui. Eu sunt însăși/de natura nelegării, iar datorită stării de nondualitate, acțiunea ta, produsă de tine, nu este a mea.
  5. De aceea eu, considerând că omul este atașat de cauză (hetu) și efect (phala), sunt cel care a compus acest dialog pentru eliberarea omului, fiind instrumentul realizării adevărului cu privire la propria natură (svarūpa).
  6. Dacă un om reflectează asupra acestui dialog se va elibera de ignoranța (ajñāna) din care vine marea frică. Astfel, omul fiind întotdeauna liber de dorințe (kāma), viețuiește fără frică (aśoka), egal în toate (sama), cunoscător al sinelui (ātman), fericit (sukhin).