Skip to content

Upadeśa-sahāsrī I.9

  1. Să fie cunoscut că, începând cu pământul și terminând cu sinele intern, fiecare treaptă este mult mai subtilă și mult mai pătrunzătoare decât fiecare dintre cele anterioare care au fost abandonate.
  2. Conform evidențelor, trupul este asemenea pământului exterior, apa etc. și toate celelalte elemente trebuie cunoscute întocmai elementelor trupești […]
  3. Asemenea eterului/spațiului (kha) atotpătrunzător (sarvaga), înaintea creării vântului (vāyu) etc., eu sunt întotdeauna unul (eka), întregul (sarva), doar conștiință (cin-mātra), atotpătrunzător (sarvaga) și nondual (advaya).
  4. Se spune că toate ființele, începând cu Brahmā și sfârșind cu cele inanimate, sunt trupul meu. De unde altundeva ar putea să apară în mine greșeli precum dorința (kāma), mânia (krodha) etc.?
  5. Oamenii se uită la mine, Domnul (Īśvara) care se află în toate ființele, întotdeauna neatins de defectele ființelor, asemenea unui copil care percepe cerul (vyoman) ca fiind albastru.
  6. Întotdeauna intelectul tuturor ființelor va fi luminat de către conștiința (caitanya) mea. Toate ființele sunt corpul meu, care sunt atotcunoscător (sarvajña) și fără de păcate.
  7. Obiectul cunoașterii din stare de veghe trebuie perceput ca având originea asemenea obiectului cunoașterii din somnul cu vise (svapna). Deoarece dualitatea nu există, cunoașterea reală este eternă și fără obiect.
  8. Este spus că: conștiința cunoscătorului este cu siguranță eternă deoarece nimic altceva nu există în somnul profund (suṣupti). Conștiința din starea de veghe (jāgrat) vine din ignoranță (avidyā) și de aceea obiectul percepției este ireal (asat).
  9. Datorită inexistenței a unei stări cu formă (rūpa) etc., nefiind obiect al vederii (dr̥ṣṭi) etc., bhūman nu posedă o stare de a fi obiect al cunoașterii (vijñāna).