Skip to content

Vallī I

OM! Împreună să ne ajute pe amândoi; împreună să ne susție pe amândoi; împreună să ne silim amândoi; strălucită să ne fie citirea; să nu ne urâm între noi!

OM! pace, pace, pace!

  1. Odinioară Gautama, fiul lui Vājaśravas, năzuind [să ajungă la cer] și-a dăruit toată averea. El avea un fiu cu numele Naciketas.
  2. În timp ce se aduceau darurile, o neliniște cuprinse pe tânăr. El se gândi:
  3. Cine dăruiește [vaci], care și-au băut apa, care și-au mâncat iarba, care și-au dat laptele și care sunt sterpe, acela merge spre lumile unde nu e bucurie.
  4. Atunci el întrebă pe tatăl său: „Tată, cui mă dai?”; [el reînnoi întrebarea și] a doua [și] a treia oară. Supărat [tatăl] îi zise: „Te dau morții”.
  5. [Naciketas se gândi:] „Eu sunt cel dintâi dintre mulți [fii]; cel din mijloc între mulți. Ce treabă vrea să facă azi lui Yama [tatăl meu] prin mine? [Naciketas gândi:]
  6. „Gândește-te cum au făcut strămoșii, privește cum au făcut urmașii. Ca grâul se coace omul, ca grâul se naște din nou”.
  7. Brahmanul, care intră ca oaspe într-o casă, este asemenea lui Vaiśvānara. Pe el îl îmbunează astfel: «Primește apă, fiul lui Vivasvat» [ca să te speli]”.
  8. Nădejdea și așteptarea, întâlnirea, vorbele prietenoase, jertfele și binefacerile, fiii și vitele: pe toate dintr-o dată le pierde omul fără minte, în a cărui casă stă nemâncat un brahman.
  9. [Yama grăi:] „O, brahmane, oaspe venerabil, fiindcă ai stat nemâncat trei nopți în casa mea, închinare ție, iar mie să-mi fie cu noroc; pentru aceasta alege-ți trei daruri”.
  10. [Naciketas grăi:] „O, Moarte, fă ca [tatăl meu], Gautama, să fie potolit în cuget, binevoitor și fără supărare împotriva mea. Acesta-i primul lucru din cele trei pe care le cer”.
  11. [Yama grăi:] „Prin favoarea mea, Auddālaki, fiul lui Aruna, va fi iarăși mulțumit, ca și mai înainte. Noaptea el va dormi liniștit și te va privi fără mânie când vei fi liberat din gura morții”.
  12. [Naciketas grăi:] „În cer nu există teamă; tu nu ești acolo; [nimeni] nu se teme de bătrânețe. Fiind mai presus de foame și de sete, mai presus de întristare, omul se bucură în lumea cerului.
  13. O, Moarte, tu cunoști focul ceresc; eu am credință, spune-mi-l. Cei ce sunt în cer se bucură de nemurire. Acesta-i al doilea dar, pe care mi-l aleg”.
  14. [Yama grăi:] „Naciketas, eu cunosc focul ceresc. Am să ți-l spun; ascultă-mă. Află că el ajută la dobândirea de lumi infinite și e temelia lor. El e așezat în cavitatea [inimii]”.
  15. [Apoi Yama] îi arătă ce e focul, începutul lumilor, ce sunt cărămizile, câte și cum [se îndeplinește ritul focului]. Iar [Naciketas] repetă după el cuvintele lui. Atunci Zeul Morții, mulțumit, grăi din nou.
  16. Satisfăcut, mărețul zeu îi zise: „Îți fac acum încă un dar. Focul acesta va purta numele tău. Ia și lanțul acesta cu multe culori.
  17. Cel care aduce de trei ori jertfa focului lui Naciketas, care intră în legătură cu cei trei, care îndeplinește cele trei acțiuni, acela trece dincolo de naștere și de moarte. Cine cunoaște și pătrunde cu mintea pe zeul înțelept (Agni) și vrednic de slavă, care purcede din Brahmā, acela dobândește pacea veșnică.
  18. Cel care aduce de trei ori jertfa focului lui Naciketas și cunoaște întreita sa natură, acela leapădă de mai înainte lanțurile morții și fiind mai presus de mâhnire se bucură în lumea cerului.
  19. Acesta-i, Naciketas, focul ceresc, pe care l-ai ales ca al doilea dar. Acestuia oamenii îi vor da numele tău. Cere a treia favoare”.
  20. [Naciketas grăi:] „Este o întrebare: unii spun că, după ce moare omul, [sufletul] mai există, alții că nu. Aș dori să aflu aceasta de la tine. Acesta-i al treilea dar”.
  21. [Yama grăi:] „Întrebarea aceasta și-au pus-o odinioară înșiși zeii; căci natura [sufletului] e subtilă și nu-i ușoară de înțeles. O, Naciketas, alege-ți alt dar; nu mă sili; renunță la acesta”.
  22. [Naciketas grăi:] „O, Moarte, înșiși zeii și-au pus această întrebare; dar cu privire la locul despre care au spus că nu-i ușor de cunoscut, e cu neputință de găsit un altul la fel ca tine, care să-l spună; nu se află alt dar la fel ca acesta”.
  23. [Yama grăi:] „Cere fii și nepoți, care să-ți trăiască o sută de ani; cere vite multe, cai, elefanți, aur; cere pământul întins; trăiește tu însuți câți ani dorești;
  24. [Sau] dacă socoți că este vreun dar egal cu acesta, cere-l, și pe deasupra avere și viață lungă. O, Naciketas, te voi face domn pe pământul cel întins; îți voi împlini toate dorințele.
  25. Cere după plac, orice dorință greu de îndeplinit în lumea muritorilor. Privește aceste [zâne] frumoase stând pe carele lor și cântând din lăute: – ți le dau, ca să te servească; [dar] nu întreba [ce e după] moarte, Naciketas”.
  26. [Naciketas grăi:] „O, tu, care pui capăt vieții muritorilor, [bucuriile acestea sunt trecătoare], [ca] ziua de ieri; ele slăbesc puterea tuturor simțurilor. Și apoi orice viață este scurtă. Ale tale sunt carele, ale tale sunt jocurile și cântecele.
  27. Pe om nu-l poate mulțumi bogăția. Dacă am dobândit-o și te-am vedea, am trăi doar atât cât ai hotărî tu. Darul ce mi-a rămas de cerut este acesta [pe care ți l-am spus].
  28. Pe cine îl poate bucura aici [pe pământ] o viață lungă, când știe că îmbătrânește și când se gândește la frumusețea, plăcerea și desfătarea [ce-l așteaptă], când va pleca [în lumea] celor care nu îmbătrânesc și nu mor?
  29. O, Moarte, răspunde-mi la marea întrebare pe care și-o pun oamenii cu privire la lumea cealaltă. Naciketas nu-ți cere alt dar decât acesta, care-i învăluit în mister”.

Traducere de Theofil Simenschy (1892-1968)