Skip to content

Vallī II

  1. [Yama grăi:] „Alta este ceea ce-i bun, alta este ceea ce-i plăcut. Obiectul lor e diferit și amândouă îl încătușează pe om. Ferice de acela care alege ceea ce-i bun; însă cine preferă ceea ce-i plăcut, acela nu atinge ținta [supremă].
  2. Și ceea ce-i bun și ceea ce-i plăcut pun stăpânire pe om. Înțeleptul le cuprinde cu mintea și face deosebire între ele. El pune ceea ce-i bun mai presus de ceea ce-i plăcut; pe când cel mărginit alege ceea ce-i plăcut, pentru a dobândi și a păstra.
  3. Tu însă, o, Naciketas, ai meditat asupra dorințelor plăcute și ademenitoare și le-ai lepădat. Tu n-ai ales calea bogăției, pe care se pierd atâția.
  4. Cu totul deosebite și ducând spre ținte diferite sunt neștiința și cunoașterea. Eu socot, Naciketas, că tu ești doritor de a cunoaște; căci dorințele cele multe nu te-au turburat.
  5. Cei care, deși se află în ignoranță, se socotesc înțelepți și învățați, rătăcesc în neștire în toate părțile, ca niște orbi conduși de un orb.
  6. Lumea de dincolo nu-i vine în minte tânărului nepăsător, pe care-l amețește vraja bogăției. «Asta-i lumea cea reală; alta nu există»; așa gândește el, și de aceea cade tot mai mult în puterea mea.
  7. Acela (sufletul), despre care mulți nu pot auzi, pe care mulți, chiar când aud despre el, nu-l pot înțelege – minunat e cel care vorbește despre el, iscusit e cel care ascultă; minunat e cel care știe, învățat de unul iscusit.
  8. [Sufletul] nu e ușor de cunoscut, când cel care vorbește despre el este un om de rând; pentru că despre el se poate gândi în multe feluri. [Dar] când acela care-l proclamă nu vede deosebirea, atunci nu mai există îndoială asupra lui; căci sufletul, fiind mai subtil decât ceea ce-i subtil, nu poate fi gândit.
  9. Dragul meu, cunoștința pe care ai dobândit-o nu se poate căpăta prin rațiune; [dar] ea e înțeleasă ușor când e propovăduită de omul care nu vede deosebire. Tu ești stăruitor în căutarea adevărului. Aș vrea să [mai] am parte de unul care întreabă ca tine, Naciketas.
  10. Eu știu că fericirea acestei lumi e trecătoare; căci ceea ce-i statornic nu se dobândește prin lucruri nestatornice. De aceea am orânduit focul lui Naciketas, prin lucruri trecătoare; [astfel] am dobândit ceea ce-i veșnic.
  11. O, Naciketas, deși ai văzut împlinirea dorințelor, temelia lumii, veșnicia jertfei, ținta supremă, unde nu există teamă, slava mare și întinsă, lăcașul [sufletului], totuși tu, înțelept prin statornicie, le-ai părăsit.
  12. Înțeleptul, contopindu-se cu sufletul universal și meditând asupra zeului care cu greu poate fi privit, care-i ascuns în mister și așezat în cavitatea [inimii, în intelect], care stă în adâncime nepătrunsă și care-i străvechiu, leapădă bucuria și întristarea.
  13. Muritorul, care aude și înțelege aceasta, care deosebește [sufletul de corp], ca având însușiri, și-l dobândește în natura sa subtilă, se bucură; căci el a căpătat ceea ce produce bucurie. Pe tine, o, Naciketas, te socotesc o casă deschisă [pentru brahman]”.
  14. [Naciketas grăi:] „Spune-mi ce consideri tu că-i diferit de virtute, diferit de vițiu, diferit de tot ce-i făcut și nefăcut, diferit de ceea ce a fost și de ceea ce va fi”.
  15. [Yama grăi:] „Ciuvântul despre care vorbesc toate Vedele, pe care îl proclamă toate ascezele, pe care îl doresc cei care duc o viață înfrânată, cuvântul acesta ți-l spun pe scurt: este «OM».
  16. Cuvântul acesta înseamnă brahman, cuvântul acesta înseamnă Supremul. Cine cunoaște cuvântul acesta, acela capătă tot ceea ce dorește.
  17. Acesta-i mijlocul cel mai bun, acesta-i mijlocul suprem. Cine cunoaște acest mijloc, acela este slăvit în lumea lui brahman.
  18. [Sufletul] care cunoaște nu se naște și nu moare; el n-a fost creat de nimeni și nimeni n-a fost creat de el. Nenăscut, veșnic, perpetuu, străvechi, el nu e omorât când e omorât corpul.
  19. Dacă cel care omoară crede că omoară, dacă cel omorât crede că-i omorât, amândoi greșesc. [Sufletul] nu omoară, nici nu este omorât.
  20. Sufletul, mai subtil decât ceea ce-i subtil și mai mare decât ce-i mare, este așezat în cavitatea [inimii fiecărei] ființe. Cine-i liberat de dorinți, acela, lipsit de întristare, privește prin favoarea Creatorului această măreție a sufletului.
  21. Când șade, el merge mai departe, când doarme, el umblă pretutindeni. Care altul, afară de mine, poate să cunoască pe zeul acesta, care se bucură și nu se bucură?
  22. Înțeleptul care se gândește că sufletul e fără corp între corpuri, statornic între cele nestatornice, mare și atotstrăbătător, nu se întristează.
  23. Sufletul nu poate fi dobândit nici prin inteligență, nici prin Vede, nici prin multă învățătură. Acela îl dobândește, pe care îl alege; aceluia i se descoperă propriul său suflet.
  24. Cel care nu se lasă de fapte rele, cel care nu e calm, cel care nu e concentrat, cel cu mintea neliniștită, acela nu-l poate dobândi (sufletul), nici chiar prin cunoașterea lui Brahmā.
  25. Cine poate ști într-adevăr unde-i acela, a cărui hrană este brāhmaṇa și kṣatra și al cărui condiment e moartea?    

Traducere de Theofil Simenschy (1892-1968)