Skip to content

Vallī IV

  1. „Cel de-sine-stătător (brahman) a deschis căile simțurilor în afară; de aceea [omul] privește în afară și nu înspre sufletul din lăuntru. [Însă] înțeleptul care dorește nemurirea își întorce ochii [de la cele din afară] și contemplează sufletul din lăuntrul său.
  2. Cei fără minte umblă după dorințele [pentru lucrurile] din afară; de aceea cad în mrejele întinse ale morții. Dar cei înțelepți, cunoscând [ce-i] nemurirea, nu caută ceva statornic printre lucrurile nestatornice aici [pe pământ].
  3. Sufletul este acela prin care se cunoaște forma, gustul, mirosul, sunetele, atingerile, iubirea; este oare ceva care să[-i] rămână [necunoscut]? Acesta-i acela (brahman).
  4. Înțeleptul, care înțelege că acela datorită căruia el ve­de ceea ce-i în vis și ceea ce-i aevea este marele suflet, care străbate totul, nu se întristează.
  5. Cel care știe că sufletul mănâncă rodul [faptelor sale], că el este viața, că-i aproape, că-i stăpân peste trecut și viitor, acela nu mai caută să-l ascundă. Acesta-i acela.
  6. Cel care contemplează pe cel dintâi născut din asceză, pe cel ce s-a născut înaintea apelor și care intrând în cavitatea inimii stă acolo împreună cu toate ființele, acela îl cunoaște. Acesta-i acela.
  7. [Cel care contemplează pe] Āditi (totalitatea simțurilor), care-i substanța tuturor zeilor, care purcede prin viață, care s-a născut împreună cu ființele și stă în cavitatea [inimii], în care a intrat, acela îl cunoaște. Acesta-i acela.
  8. Agni cel ascuns în cele două bucăți de lemn [prin frecarea cărora se produce focul], ca fătul bine ocrotit în sânul mamei, focul, care trebuie adorat în fiecare zi de către oameni, care se trezesc în zori spre a-i aduce jertfă. Acesta-i acela.
  9. Acela din care răsare Soarele, acela în care apune, cu acela sunt uniți toți zeii, de acela nu e despărțit nimeni. Acesta-i acela.
  10. Ceea ce-i aici, aceea-i și acolo; ceea ce-i acolo, aceea-i și aici. Moarte după moarte dobândește acela care ve­de deosebire aici.
  11. La el (brahman) se poate ajunge cu mintea; aici nu mai există [atunci] nici o deosebire. Din moarte în moarte pășește acela care ve­de deosebire aici.
  12. Mare cât degetul cel gros, sufletul șade în mijlocul corpului, stăpânul trecutului și viitorului. De aceea [înțeleptul care știe aceasta] nu caută să-l ascundă. Acesta-i acela.
  13. Mare cât degetul cel gros, asemenea luminii fără fum, stăpânind trecutul și viitorul, el e azi și va fi mâine. Acesta-i acela.
  14. După cum apa, când plouă pe un loc înalt, aleargă în toate părțile spre văi: tot astfel cel care privește atribute diferite [de suflet], aleargă după ele.
  15. După cum apa curată, vărsată pe un loc curat, rămâne așa cum este: tot astfel, Gautama, este și sufletul înțeleptului care cunoaște”.   

Traducere de Theofil Simenschy (1892-1968)