Skip to content

Vallī V

  1. „[Corpul este ca] o cetate cu unsprezece porți a celui nenăscut [și] cu cugetul drept. Cine-l urmează [pe cârmuitorul suprem], acela nu se întristează și liberat [de ignoranță] devine liberat [de renașteri]. Acesta-i acela.
  2. Ca Soarele el stă în [sfera] luminii, ca vânt el stă în văzduh, ca invocator [al zeilor] el stă pe altar, ca oaspe el stă în casă. El stă în om, în spațiu, în adevăr, în cer. El e ceea ce se naște în apă, din pământ (orezul), din jertfă, din munți (râurile); el e adevărul, el e infinitul.
  3. El e acela care duce în sus și lasă în jos suflarea vitală. Pe acest pitic (sufletul mic cât degetul cel gros) așezat la mijloc, îl adoră toți zeii (toate simțurile).
  4. Când sufletul, care stă în corp, se desface de el și se liberează, ce mai rămâne atunci? Acesta-i acela.
  5. Nici un muritor nu trăiește prin suflarea vitală de sus și cea de jos. Ei trăiesc prin altceva de care atârnă amândouă.
  6. Iată, Gautama, îți voi descoperi pe brahman cel veșnic, care trebuie tăinuit, și[-ți voi spune] cum se reîntrupează cineva [care nu cunoaște pe brahman] după moarte.
  7. Unii intră din nou într-un sân, pentru a se întrupa, alții intră într-un trunchi de copac, după faptele lor, după învățătura lor.
  8. Sufletul care, creând dorință după dorință, veghează în cei care dorm, este numit pur, brahman, nemuritor. Pe el se sprijină toate lumile; de el nu se deosebește nimeni. Acesta-i acela.
  9. După cum focul, care-i unul, când intră în lume își schimbă forma după orice formă; tot astfel sufletul, care-i unul și se află în toate ființele, își schimbă forma după orice formă și este și în afară [de ele].
  10. După cum aerul, care-i unul,  când intră în lume își schimbă forma după orice formă; tot astfel sufletul, care-i unul și se află în toate ființele, își schimbă forma după orice formă și este și în afară [de ele].
  11. După cum Soarele, care-i ochiul lumii întregi, nu e pătat de defectele ochiului, care sunt în afară de el; tot așa sufletul care-i unul și se află în toate ființele, nu e pătat de mizeria acestei lumi, fiindcă-i și în afară de ea.
  12. Înțelepții, care contemplează înlăuntrul ființei lor pe acela care-i unul, stăpânul, sufletul lăuntric al tuturor ființelor, care-și multiplică forma lui unică, dobândesc fericirea veșnică; ceilalți nu.
  13. Înțelepții, care contemplează înlăuntrul ființei lor pe acela care-i veșnic între cele trecătoare, inteligență între inteligențe, care, deși-i unul, îndeplinește dorințele multora, dobândesc pace eternă; ceilalți nu.
  14. [Înțelepții] socotesc că fericirea supremă, care nu poate fi descrisă, este aceasta. Cum aș putea deci să-l cunosc? Se manifestă el oare sau nu se manifestă?
  15. Fără el nu se manifestă nici Soarele, nici Luna cu stelele, nici fulgerele; cu atât mai puțin focul. Dar când se manifestă el, totul se manifestă după el; prin manifestarea lui întregul univers se manifestă”. 

Traducere de Theofil Simenschy (1892-1968)