Skip to content

Vallī VI

  1. „[Lumea] aceasta este asemenea unui smochin sfânt și veșnic cu rădăcina în sus și cu crengile în jos. Pe această [rădăcină] o numesc pură, pe aceasta o numesc brahman; pe aceasta o numesc nemurire. Pe ea se sprijină toate lumile; de ea nu se deosebește nimeni. Acesta-i acela.
  2. Întregul univers tremură înlăuntrul vieții, din care purcede. El (brahman) e o frică mare, un trăsnet ridicat. Cei care știu asta, devin nemuritori.
  3. De frica lui arde focul, de frica lui arde Soarele, de frica lui aleargă Indra (zeul suprem), Vântul și Moartea.
  4. Dacă cineva nu este în stare să-l înțeleagă aici [pe pământ], înainte de a pieri corpul, atunci e ursit să se întrupeze în lumile create.
  5. Ca într-o oglindă, așa se arată [sufletul] în corp; ca în vis, așa în lumea strămoșilor; ca în apă, așa în lumea Gandharvașilor (divinităților cerești); ca într-o imagine și în lumina Soarelui, așa în lumea lui Brahmā.
  6. Înțeleptul care meditează asupra naturii diferite a simțurilor, care se nasc separat [din minte], și la ivirea și dispariția lor, nu se întristează.
  7. Mai presus de simțuri este mintea, mai presus de minte intelectul, mai presus de intelect marele suflet, mai presus de cel mare este cel nemanifestat;
  8. Mai presus de cel nemanifestat este sufletul, atotstrăbătător și fără atribute. Cel care cunoaște aceasta se liberează și dobândește nemurirea.
  9. Natura lui (a sufletului) nu poate fi privită; nimeni nu-l poate vedea cu ochii. El se manifestă [numai] în inimă și în minte, prin gândire. Cei care știu aceasta devin nemuritori.
  10. Când cele cinci instrumente ale cunoașterii stau liniștite împreună cu mintea și când intelectul nu mai lucrează, aceasta se numește starea supremă.
  11. Această înfrânare puternică a simțurilor se numește yoga (concentrare). Atunci omul devine atent; căci yoga își are puterea și slăbirea ei.
  12. La el (la suflet) nu se poate ajunge cu vorba sau cu mintea sau cu ochii. Cum ar putea să fie cunoscut de altul decât de acela care spune că există?
  13. Gândul că [sufletul] există și ideea despre natura lui adevărată fac cu putință înțelegerea sa. Natura adevărată [a sufletului] devine clară atunci când s-a înțeles că el există.
  14. Când toate dorințele care se află în inima sa încetează, atunci muritorul devine nemuritor și dobândește pe brahman [încă] aici [pe pământ].
  15. Când toate legăturile inimii din viața aceasta sunt rupte, atunci muritorul devine nemuritor. Aceasta-i învățătura [tuturor Vedelor].
  16. O sută și una de artere are inima. Dintre acestea una se urcă la cap. Prin ea se înalță omul [în clipa morții] și merge spre nemurire. Celelalte [artere] se îndreaptă în toate părțile.
  17. Puruṣa, sufletul lăuntric, care-i mare cât degetul cel gros și stă totdeauna în inima oamenilor, să fie smuls cu curaj din corp, ca un fir dintr-o perie. Să se știe că e pur, că-i nemuritor; să se știe că e pur, că-i nemuritor”.
  18. După ce dobândi această știință de la Zeul Morții, cu întreaga metodă yoga, și după ce cunoscu pe brahman, Naciketas deveni liberat de dorinți și nemuritor; tot așa și oricare [altul care] cunoaște la fel sufletul suprem.

Traducere de Theofil Simenschy (1892-1968)