Skip to content

VI.37 – Blestem împotriva blestemului

Cu o mie de ochi blestemați,
Bulbucați,
A venit către mine-ntr-ales,
Blestemul trimes.

Ca pentru-alergătură,
A înhămat caii la trăsură,
S-a-ntors,
Și-a plecat
De l-a căutat
Pe cel care m-a blestemat.

Ca lupul care sare țarcul la stână
Cu poftă păgână,
Așa l-a mușcat
Pe cel care m-a blestemat.

Tu blestem, blestemat,
Să mă ocolești rușinat
Cum focul ocolește balta,
Făr-s-o aprindă;

Așa să nu se prindă
Blestemul, pe care oricine
Îl trimise la mine.

Cum lovește trăznetul în copac,
Pe cel care m-a blestemat,
Ca să zac,
Așa să-l trăznești
Și blestemul să-l risipești.

Pe cel care s-a apucat
Să blesteme
Când eu nu l-am blestemat.

Ca și pe cel pe care
L-am blestemat
Să-i fac vătămare,

Îl arunc morții,
De mâncare,
Să-l roadă,
Cum se aruncă la câine
Un os
Pentru ros.


Texte alese din lirica sanscrită. Trad. de Ion Larian Postolache și Charlotte Filitti. București: Editura Albatros, 1973, p. 145-147.