Skip to content

Viața unui «maestru» tibetan

Kindle

– Mircea Eliade (1907-1986) –

Jacques Bacot, profesor de limba tibetană la Collège de France, a publicat puțin. Câteva studii de gramatică și lexic în «Journal Asiatique», o carte de călătorie în Tibetul chinezesc, reprodu­cerea phototipică a unui dicționar tibetan-sanscrit și trei volume de traduceri: Trois mystères tibétains (Paris, 1921); Le poète tibétain Milarepa (Paris, 1925); La vie de Marpa le «traducteur» (Paris, 1937). Notele de față sunt scrise cu prilejul apariției ace­stui din urmă volum (în colecția Buddhica, tome VII, Ed. Paul Geuthner, 115 p., gr. in 8°, 48 fr.).

Fără îndoială că cea mai importantă dintre aceste traduceri rămâne biografia lui Milarepa (sec. XI) – magician, ascet și poet – scrisă de discipolul său Retchung pa (sec. XII). Este de altfel o foarte frumoasă carte, care se citește cu emoție și curiozitate. Biografia lui Milarepa poate fi numărată printre capodoperile literaturii asiatice. Succesul ei de «public» în Tibet a rămas, opt veacuri de-a-rândul, neîntrecut. De altfel, și în Occi­dent, Milarepa a cunoscut același succes. După două legende traduse de Berthold Laufer și publicate în «Archiv für Religionswissenschaft» în 1901 și traducerile aceluiași orientalist, Aus den Geschichten und Liedern des Milaraspa («Denkschriften der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften in Wien», 1902; ambele articole au fost retipărite în 1922 în colecția «Kulturen der Erde», vol. I, Hagen i. W. und Darmstadt) – o nouă versiune a bio­grafiei lui Retchung pa a fost publicată de W. Y. Evans-Wentz, Tibet’s great yogi Milarepa (Oxfond University Press, 1928). Tra­ducerea lui Evans-Wentz, făcută pe un text care prezenta oare­care deosebiri față de textul lui Bacot, este copios adnotată și, ca atare, mai prețioasă pentru cetitorul european.

Viața lui Marpa, așa cum mărturisește Bacot în Prefață (op. cit., p. 1), pare a fi scrisă de același autor care a compus și bio­grafia lui Milarepa, adică de Retchung pa. Cu toate acestea, câte deosebiri în viețile celor doi mari maeștri spirituali ai Tibetului! Milarepa a fost discipolul lui Marpa, după cum Marpa a fost discipolul maestrului indian Nāropa (a cărui biografie a fost recent tradusă din limba tibetană de A. Grunwedel, Die Legende des Nāropa des Hauptvertreters des Nekromanten-und Hexentums, Leipzig, 1936). Acești trei gurus sunt cei mai însemnați din seria de cinci maeștri buddhiști care au introdus o nouă «suc­cesiune apostolică» în Tibet, creând prin Marpa și Milarepa cea mai interesantă dintre școlile semi-reformate tibetane, așa numita sectă Kargyiitpa.

Marpa apare cu totul altfel în această biografie de cum îl cu­noaștem din biografia lui Milarepa. Bacot observă, pe bună drep­tate, că, în biografia lui Milarepa, maestrul Marpa joacă un rol dramatic și se dovedește irascibil, brutal, uneori chiar nedrept. Viața de familie pe care o duce Marpa, și pe care Milarepa o în­dură cu multă bărbăție în tot timpul uceniciei sale spirituale în casa maestrului, îl deosebește de altfel de toți ceilalți mari gurus ai Tibetului. Pentrucă, atât predecesorii lui Marpa – Tilopa și Nāropa – cât și discipolul său Milarepa, au dus o viață de total ascetism.

În biografia lui Milarepa, Marpa este un «personaj» foarte curios; antipatic, mânios, neîncrezător. Propria sa biografie ni-l prezintă mult mai puțin dramatic. Din cele trei lungi călătorii ale sale în India, unde se duce ca să afle chiar dela izvor învățătura buddhistă, și unde învață doctrinele secrete dela Nāropa – bio­graful nu ne comunică prea multe amănunte. De altfel, despre această biografie, traducătorul profesorul Bacot, mărturisește:

L’ouvrage entier supporterait malaisément une traduction intégrale. L’abondance des morceaux versifiés alourdit inutilement le récit. Tel est le cas, par exemple, chaque fois que Marpa prend congé d’un maître et le remercie en vers. Il répète tout ce que le récit nous a appris. La traduction de cette pauvre poésie, sa mise en prose par surcroît, serait d’une platitude intolérable. Le choix des extraits a porté sur le mérite littéraire, l’intérêt ou l’impor­tance des faits (p. 3).

Cetitorul dornic de a afla amănunte asupra tehnicilor yogice și tantrice, pe care Marpa le-a învățat dela maestrul său indian și le-a introdus în Tibet, comunicându-le lui Milarepa – va fi decepționat. Textul nostru menționează adesea operații și rezultate magice – dar nu le descrie. Retchung Pa nu-și depășește rolul său de biograf. În prima călătorie a lui Marpa în India, acesta, cunoscând practicile marei vrăjitorii, a ajuns în trei zile la Phulahari» (p. 13). Ar putea fi vorba de acel proces yoginic, dehavedha, prin pare asceții izbuteau – spun tratatele – să «zboare prin aer», și asupra căruia am dat câteva texte în cartea mea Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, p. 257, notă. Dar biografia lui Marpa nu ne spune nimic precis. Poate e vorba numai de un procedeu fizic, de economisire a energiei, procedeu destul de cunoscut în regiunile himalayene.

Un singur episod «magic» este tratat, în această carte, cu de­stulă insistență, deși fără amănunte tehnice și fără justificări teoretice. Este așa numitul procedeu magic de «intrarea în corpul altuia», de însuflețirea unui corp străin, învierea unui cadavru. Practica aceasta, atât de cunoscută în India – atât formula sa yogică, parakāyapraveśa, cât și nenumăratele credințe folklorice la care a dat naștere – a fost cercetată într’un erudit studiu de M. Bloomfield, On the art of entering another’s body («Pro­ceedings of the American Philosophical Society», 1914, pp. 1- 43; cf. Yoga, p. 152). Marpa repetă de mai multe ori (pp. 39-44) acest exercițiu, pe care textul nostru îl numește «translația vieții». Prima oară, însuflețește cadavrul unui porumbel.

Marpa attacha une cordelette à la patte du pigeon et, pour le faire partir, lui fit la translation de vie. Le pigeon se leva, tituba, et, avant qu’il se fût mis à voler, le petit et la mère (porumbelul și porumbița-mamă) étaient réunis et montraient les marques de l’amour. Zanston de Gyan-ro vit le corps du lama pareil à un cadavre. Cet aspect lui fut intolérable. Avec frayeur et des lamentations il lui dit:

– Lama précieux, ne fais pas cela. Cette prière demeurant sans effet, il fut de plus en plus effrayé. Il alla vers le pigeon et le pria. Le pigeon tomba et aussitôt le lama se leva. Il dit:

– Ayant abandonné mon corps comme une maison vide,
J’ai transmigré dans le corps étranger d’un pigeon.
Alors, étendant leurs ailes et volant dans l’espace,
La mère et son petit se retrouvèrent avec amour,
Au grand étonnement de tous les témoins.

Il parla ainsi et rit. L’assemblée, ayant acquis la certitude de la translation de vie, fut dans la plus grande admiration». (p. 40).

Valoarea tehnică a episodului citat mai sus este nulă. Nu ni se spune nimic despre practica acestei parakāyapraveśa. Amă­nunte interesante în această privință se găsesc într’un tratat tibetan tradus de curând de Evans-Wentz, Tibetan Yoga and secret doctrines (Oxford, 1935, p. 246 sq.). «Trecerea în alt corp» a inspirat una dintre cele mai fascinante cărți indiene, aventurile lui Vikrama în corpul unui papagal. Profesorul Bacot traduce, în apendicele cărții de față, un fragment, intitulat Avadāna de l’oiseau Nīlakaṇṭha, al cărui autor sau editor este un oarecare Dharmavajra, și care pare a fi direct inspirat de povestea lui Vi­krama. Toate acestea, însă, au de aface mai mult cu folklorul decât cu practicile yogice.

Pentru cetitorul biografiei lui Milarepa, această biografie a lui Marpa e decepționantă. Foarte puține evenimente, și, tot­deodată, foarte puține indicații tehnice asupra vieții ascetice și spirituale tibetane. Singurul episod mai «dramatic» este moartea fiului lui Marpa, Darmadode, despre care se vorbește, de altfel, și în biografia lui Milarepa. Marpa ducând o «viață de familie», cu soție, copii și servitori, biografia lui este destul de săracă în amănunte asupra etapelor inițierii sale. Deși a călătorit de trei ori în India, petrecând acolo foarte mulți ani și cunoscând pe cel mai ilustru maestru al timpului, pe Nāropa, în ultima sa că­lătorie în India, Marpa află că maestrul său a murit. I se comunică, însă, că Nāropa i se va arăta, în mai multe feluri. Opt luni de zile căută Marpa pe maestrul lui spiritual prin toată India. Şi, deși de șapte ori Nāropa i se «arată» sub felurite chipuri – Marpa nu-l recunoaște. De abia în a opta lună, descoperind o rocă de cristal pe care era întipărit piciorul lui Nāropa, Marpa realizează perfect prezența spiritului maestrului său. Pagina în care e de­scrisă întâlnirea aceasta nefirească între maestrul mort și disci­polul său favorit poate fi socotită printre cele mai frumoase ale cărții.


Revista Fundațiilor Regale. Anul V, nr. 6, 1938, pp. 668-671.

Kindle