Skip to content

Vijñānabhairava-tantra

Kindle
  1. श्री देव्युवाच। श्रुतं देव मया सर्वं रुद्रयामलसम्भवम्। त्रिकभेदमशेषेण सारात्सारविभागशः॥
    • śrī devy – uvāca. śrutaṃ deva mayā sarvaṃ rudra + yāmala + sambhavam, trika + bhedam – aśeṣeṇa sārātsāra + vibhāgaśaḥ.
    • Devī a spus: – O, Deva! Ascultat de mine a fost totul – ma­ni­fes­tat din/în Rudra-yāmala, întreita (trika) distincție pe de­plin realizată – în conformitate cu esența esenței.
  2. अद्यापि न निवृत्तो मे संशयः परमेश्वर। किं रूपं तत्त्वतो देव शब्दराशिकलामयम्॥
    • adyāpi na nivṛtto me saṃśayaḥ parameśvara, kiṃ rūpaṃ tattvato deva śabda + rāśi + kalāmayam.
    • – O, Parameśvara! Îndoiala mea nici măcar acum nu a dispărut. O, Deva! În realitate (tattva), oare natura (rūpa) este al­că­tu­i­tă din elementele multitudinii de sunete (śabda)?
  3. किं वा नवात्मभेदेन भैरवे भैरवाकृतौ। त्रिशिरोभेदभिन्नं वा किं वा शक्तित्रयात्मकम्॥
  4. नादबिन्दुमयं वापि किं चन्द्रार्धनिरोधिकाः। चक्रारूढमनच्कं वा किं वा शक्तिस्वरूपकम्॥
    • nāda + bindu + mayaṃ vā – api kiṃ candra + ardha + nirodhikāḥ, cakra + ārūḍhamanackaṃ vā kiṃ vā śakti + sva + rūpakam.
    • Sau este alcătuită din nāda și bindu? Ori este ardha-candra, nirodhikā etc.? Sau este vi­bra­ția fără de vocală ce se ma­ni­fes­tă în vortexuri (cakra)? Ori este însăși de natura pu­te­rii (śakti)?
  5. परापरायाः सकलमपरायाश्च वा पुनः। पराया यदि तद्वत्स्यात्परत्वं तद्विरुध्यते॥
    • parāparāyāḥ sakalam – aparāyāś – ca vā punaḥ, parāyā yadi tadvat + syāt + paratvaṃ tad virudhyate.
    • Oare natura parāparā constă din părți (sakala)? Dar natura aparā constă din părți (sakala)? Dacă natura parā ar fi ast­fel, cu părți (sakala), atunci aceasta ar fi în opoziție cu starea supremă (para-tva).
  6. न हि वर्णविभेदेन देहभेदेन वा भवेत्। परत्वं निष्कलत्वेन सकलत्वे न तद्भवेत्॥
    • na hi varṇa + vibhedena deha + bhedena vā bhavet, paratvaṃ niṣkalatvena sakalatve na tad – bhavet.
    • Desigur nu poate fi în concordanță cu diviziunea literelor (varṇa) ori nici cu di­fe­ren­ție­rea trupurilor (deha). Para-tva este în concordanță cu starea fără de părți (niṣkala-tva), de aceea aceasta nu poate fi în starea cu părți (sakala-tva).
  7. प्रसादं कुरु मे नाथ निःशेषं चिन्द्धि संशयम्। भैरव उवाच। साधु साधु त्वया पृष्टं तन्त्रसारमिदम्प्रिये॥
    • prasādaṃ kuru me nātha niḥśeṣaṃ cinddhi saṃśayam, bhairava uvāca, sādhu sādhu tvayā pṛṣṭaṃ tantra + sāram – idam – priye.
    • – Domnule! Fă-mi o favoare (prasāda) și distruge pe deplin îndoiala-mi! Bhairava a spus: – Foarte bine, foarte bine, dra­gă! Această întrebare pusă de tine este esența Tantrelor.
  8. गूहनीयतमम्भद्रे तथापि कथयामि ते। यत्किञ्चित्सकलं रूपं भैरवस्य प्रकीर्तितम्॥
    • gūhanīyatamam bhadre tathā – api kathayāmi te, yat + kiñcit + sakalaṃ rūpaṃ bhairavasya prakīrtitam.
    • – O, preaminunato! Deși este cea mai secretă, această învățătură ți-o relatez. Oricare ar fi aceas­tă natură (rūpa) cu părți (sakala), menționată ca fiind a lui Bhairava,
  9. तदसारतया देवि विज्ञेयं शक्रजालवत्। मायास्वप्नोपमं चैव गन्धर्वनगरभ्रमम्॥
    • tad – asāratayā devi vijñeyaṃ śakra + jālavat, māyā + svapna + upamaṃ ca – eva gandharva + nagara + bhramam.
    • – O, Devī! Deoarece este o stare lipsită de esență, trebuie cunoscută ca fiind asemenea unei magii (śakrajāla), asemenea vi­su­lui (svapna) ori a iluziei (māyā), confuzie (bhrama) precum orașul muzicanților celești (gandharva).
  10. ध्यानार्थम्भ्रान्तबुद्धीनां क्रियाडम्बरवर्तिनाम्। केवलं वर्णितम् पुंसां विकल्पनिहतात्मनाम्॥
    • dhyānārtham bhrānta + buddhīnāṃ kriyāḍambara + vartinām, kevalaṃ varṇitam puṃsāṃ vikalpa + nihatātmanām.
    • Având drept scop meditația (dhyāna) celor cu psihicul confuz / instabil care se ma­ni­fes­tă zgomotos prin ritualuri (kriyā), des­cri­să fiind doar pentru oamenii a căror natură este pier­du­tă / așezată în constructe mentale (vikalpa).
  11. तत्त्वतो न नवात्मासौ शब्दराशिर्न भैरवः। न चासौ त्रिशिरा देवो न च शक्तित्रयात्मकः॥
    • tattvato na navātmāsau śabda + rāśir – na bhairavaḥ, na ca – asau triśirā devo na ca śakti + trayātmakaḥ.
    • Acest Bhairava, în realitate, nu este nonuplu, nu este o multitudine de sunete (śabda), aces­ta nu este o zeitate cu trei capete (tri-śiras) și nici alcătuit din trei puteri (śakti),
  12. नादबिन्दुमयो वापि न चन्द्रार्धनिरोधिकाः। न चक्रक्रमसम्भिन्नो न च शक्तिस्वरूपकः॥
  13. अप्रबुद्धमतीनां हि एता बलविभीषिकाः। मातृमोदकवत्सर्वं प्रवृत्त्यर्थमुदाहृतम्॥
    • aprabuddha + matīnāṃ hi etā bala + vibhīṣikāḥ, mātṛ + modakavat + sarvaṃ pravṛtty + artham – udāhṛtam.
    • Desigur, pentru cei a căror minte/înțelegere (mati) este adormită, toate acestea sunt precum în­fri­co­șa­rea unui copil sau asemenea bom­boa­nei unei mame, fiind declarate doar în scopul pro­gre­su­lui spiritual.
  14. दिक्कालकलनोन्मुक्ता देशोद्देशाविशेषिनी। व्यपदेष्टुमशक्यासावकथ्या परमार्थतः॥
    • dik + kāla + kalana + unmuktā deśa + uddeśa + aviśeṣinī, vyapadeṣṭum – aśakyāsāv – akathyā paramārthataḥ.
    • Eliberată de contactul / determinarea spațiului (diś) și timpului (kāla), nu este distinctă (aviśeṣin) prin loc (deśa) ori di­rec­ție (uddeśa); în realitate nu poate fi indicată / numită și de aceea nu poate să fie descrisă în cuvinte.
  15. अन्तःस्वानुभवानन्दा विकल्पोन्मुक्तगोचरा। यावस्था भरिताकारा भैरवी भैरवात्मनः॥
  16. तद्वपुस्तत्त्वतो ज्ञेयं विमलं विश्वपूरणम्। एवंविधे परे तत्त्वे कः पूज्यः कश्च तृप्यति॥
    • tad + vapustattvato jñeyaṃ vimalaṃ viśva + pūraṇam, evaṃvidhe pare tattve kaḥ pūjyaḥ kaśca tṛpyati.
    • În realitate, această natură (vapus) trebuie cunoscută ca fiind fără de pată (vimala) și atot­de­pli­nă (viśva-pūraṇa). Ast­fel fiind suprema realitate (tattva), cine este cel venerat și cine este cel satisfăcut?
  17. एवंविधा भैरवस्य यावस्था परिगीयते। सा परा पररूपेण परा देवी प्रकीर्तिता॥
  18. शक्तिशक्तिमतोर्यद्वदभेदः सर्वदा स्थितः। अतस्तद्धर्मधर्मित्वात्परा शक्तिः परात्मनः॥
    • śakti + śaktimator – yadvad – abhedaḥ sarvadā sthitaḥ, atas – tad + dharma + dharmitvāt – parā śaktiḥ parātmanaḥ.
    • Deoarece este dintotdeauna în starea de nediferențiere dintre putere (śakti) și posesorul pu­te­rii (śaktimat), iar datorită stă­rii de identitate între dharma și dharmin, suprema pu­te­re (śakti) este sinele suprem (parātman).
  19. न वह्नेर्दाहिका शक्तिर्व्यतिरिक्ता विभाव्यते। केवलं ज्ञानसत्तायाम्प्रारम्भोऽयम्प्रवेशने॥
    • na vahner – dāhikā śaktir – vyatiriktā vibhāvyate, kevalaṃ jñāna + sattāyām prārambho – ayam – praveśane.
    • Puterea (śakti) de combustie a focului (vahni) nu este percepută ca fiind diferită de foc. Aceas­ta este doar începutul (prārambha), atunci când intră în esența cunoașterii (jñāna-sattā).
  20. शक्त्यवस्थाप्रविष्टस्य निर्विभागेन भावना। तदासौ शिवरूपी स्यात्शैवी मुखमिहोच्यते॥
    • śakty + avasthāpraviṣṭasya nirvibhāgena bhāvanā, tad + āsau śiva + rūpī syāt + śaivī mukham – iha – ucyate.
    • Realizarea (bhāvanā) apare prin absența distincției (nirvibhāga) a celui intrat în starea pu­te­rii (śakti) – atunci acela de­vi­ne întruparea lui Śiva. Aici puterea (śaivī) este de­cla­ra­tă ca fiind intrarea (mukha).
  21. यथालोकेन दीपस्य किरणैर्भास्करस्य च। ज्ञायते दिग्विभागादि तद्वच्चक्त्या शिवः प्रिये॥
    • yathā – ālokena dīpasya kiraṇair – bhāskarasya ca, jñāyate dig + vibhāgādi tadvac – caktyā śivaḥ priye.
    • Așa cum prin lumina unei lămpi ori prin razele Soarelui sunt cunoscute diviziunile spa­țiu­lui etc., tot astfel – o, dragă! – este cunoscut Śiva prin puterea (śakti) sa.
  22. श्री देव्युवाच। देवदेव त्रिशूलाङ्क कपालकृतभूषण। दिग्देशकालशून्या च व्यपदेशविवर्जिता॥
    • śrī devy – uvāca, deva + deva tri + śūlāṅka kapāla + kṛta + bhūṣaṇa, dig + deśa + kāla + śūnyā ca vyapadeśa + vivarjitā.
    • Devī a spus: – Zeu al zeilor, a cărui emblemă este tridentul, al cărui ornament este făcut din cranii (kapāla)! Lipsită de di­rec­ție (diś), loc (deśa) și timp (kāla), lipsită pe deplin de orice reprezentare (vyapadeśa),
  23. यावस्था भरिताकारा भैरवस्योपलभ्यते। कैरुपायैर्मुखं तस्य परा देवि कथम्भवेत्। यथा सम्यगहं वेद्मि तथा मे ब्रूहि भैरव॥
    • yā – avasthā bharitākārā bhairavasya – upalabhyate, kair – upāyair – mukhaṃ tasya parā devi katham bhavet, yathā samyag – ahaṃ vedmi tathā me brūhi bhairava.
    • Acea stare, ca manifestare deplină (bharitākārā) a lui Bhairava, prin ce mijloace (upāya) poate fi obținută? Cum poate fi suprema zeiță (parādevī) fața / intrarea (mukha) lui Śiva? Pentru ca eu să cunosc aceasta pe deplin – o, Bhairava – spune-mi!
  24. भैरव उवाच। ऊर्ध्वे प्राणो ह्यधो जीवो विसर्गात्मा परोच्चरेत्। उत्पत्तिद्वितयस्थाने भरणाद्भरिता स्थितिः॥
    • bhairava uvāca, ūrdhve prāṇo hy – adho jīvo visarga + ātmā paroccaret, utpatti + dvitaya + sthāne bharaṇād – bharitā sthitiḥ.
    • Bhairava a spus: – În sus este suflul ce iese (prāṇa) iar în jos este suflul vital (jīva), astfel se manifestă suprema (parā) zei­ță, a cărei natură este visarga – din menținerea lor în cele două locuri de origine apare stabilitatea manifestării de­pli­ne.
  25. मरुतोऽन्तर्बहिर्वापि वियद्युग्मानिवर्तनात्। भैरव्या भैरवस्येत्थम्भैरवि व्यज्यते वपुः॥
    • maruto – antarbahir – vā – api viyad + yugmānivartanāt, bhairavyā bhairavasya – ittham – bhairavi vyajyate vapuḥ.
    • Din neclintirea / urmărirea celor 2 în dizolvare, a suflului (marut) interior și a celui ex­te­rior – o, Bhairavī! – în acest fel, prin Bhairavī, natura (vapus) lui Bhairava este ma­ni­fes­ta­tă.
  26. न व्रजेन्न विशेच्चक्तिर्मरुद्रूपा विकासिते। निर्विकल्पतया मध्ये तया भैरवरूपता॥
    • na vrajen – na viśec – caktirmarud + rūpā vikāsite, nirvikalpatayā madhye tayā bhairava + rūpatā.
    • Puterea (śakti) sub forma suflului (marut) nu iese și nu intră atunci când este expandat cen­trul prin intermediul stării de ne­re­flec­ta­re mentală (nirvikalpatā) – prin aceasta este do­bân­di­tă starea (rūpatā) de Bhairava.
  27. कुम्भिता रेचिता वापि पूरिता वा यदा भवेत्। तदन्ते शान्तनामासौ शक्त्या शान्तः प्रकाशते॥
  28. आमूलात्किरणाभासां सूक्ष्मात्सूक्ष्मतरात्मिकम्। चिन्तयेत्तां द्विषट्कान्ते श्याम्यन्तीम्भैरवोदयः॥
    • āmūlāt – kiraṇābhāsāṃ sūkṣmātsūkṣma + tara + ātmikam, cintayet – tāṃ dvi+ ṣaṭkānte śyāmyantīm bhairava + udayaḥ.
    • Din rădăcină (mūla) ascende śakti strălucitoare asemenea unor raze, având natura mai subtilă decât subtilul. Trebuie să re­flec­te­ze asupra acesteia ca fiind dizolvată la finele a 12 degete (dvādaśānta) – astfel apare manifestarea lui Bhairava.
  29. उद्गच्चन्तीं तडित्रूपाम्प्रतिचक्रं क्रमात्क्रमम्। ऊर्ध्वं मुष्टित्रयं यावत्तावदन्ते महोदयः॥
    • udgaccantīṃ taḍit + rūpām – praticakraṃ kramāt + kramam, ūrdhvaṃ muṣṭi + trayaṃ yāvat + tāvad – ante mahodayaḥ.
    • Urcătoare sub forma unui trăsnet (taḍit) prin toate vortexurile (cakra), gradual una câte una, până deasupra la 3 pumni (i.e. dvādaśānta) – iar astfel la sfârșit este marea manifestare a lui Bhairava.
  30. क्रमद्वादशकं सम्यग्द्वादशाक्षरभेदितम्। स्थूलसूक्ष्मपरस्थित्या मुक्त्वा मुक्त्वान्ततः शिवः॥
    • krama + dvādaśakaṃ samyag – dvādaśākṣara + bheditam, sthūla + sūkṣma + para + sthityā muktvā muktvāntataḥ śivaḥ.
    • 12 locuri aliniate / distincte (samyak) în ordine sunt divizate conform celor 12 litere / vocale (akṣara). Prin rămânerea în aspectul grosier (sthūla), subtil (sūkṣma) și suprem (para), abandonând fiecare aspect în parte, devine în final Śiva.
  31. तयापूर्याशु मूर्धान्तं भङ्क्त्वा भ्रूक्षेपसेतुना। निर्विकल्पं मनः कृत्वा सर्वोर्ध्वे सर्वगोद्गमः॥
    • tayāpūryāśu mūrdhāntaṃ bhaṅktvā bhrū + kṣepa + setunā, nirvikalpaṃ manaḥ kṛtvā sarvordhve sarva + godgamaḥ.
    • Fiind umplut rapid / direct cu aceasta până în creștetul capului (mūrdhānta), pătrunzând prin puntea încruntării sprân­ce­ne­lor (bhrū-kṣepa), mintea fiind făcută fără de constructe mentale (nirvikalpa) și fiind pe deplin deasupra, apare ma­ni­fes­ta­rea omniprezenței (sarva-ga).
  32. शिखिपक्षैश्चित्ररूपैर्मण्डलैः शून्यपञ्चकम्। ध्यायतोऽनुत्तरे शून्ये प्रवेशो हृदये भवेत्॥
    • śikhipakṣaiś – citra + rūpair – maṇḍalaiḥ śūnya + pañcakam, dhyāyato – anuttare śūnye praveśo hṛdaye bhavet.
    • Din meditarea asupra celor 5 vacuități (śūnya), prin simțurile (maṇḍala) variat culorate / reprezentate (rūpa) precum cele ale penelor păunului (śikhin), devine stabilit în inima (hṛdaya) care este de natura vacuității (śūnya) fără de egal (anuttara).
  33. ईदृशेन क्रमेणैव यत्र कुत्रापि चिन्तना। शून्ये कुड्ये परे पात्रे स्वयं लीना वरप्रदा॥
    • īdṛśena krameṇaiva yatra kutrāpi cintanā, śūnye kuḍye pare pātre svayaṃ līnā varapradā.
    • Desigur, printr-o astfel de succesiune (krama), oriunde ar fi gândirea (cintanā), în vacuitate (śūnya), într-un zid sau într-o persoană extrem de meritorie, se va dizolva de la sine dăruind binecuvântare (varapradā).
  34. कपालान्तर्मनो न्यस्य तिष्ठन्मीलितलोचनः। क्रमेण मनसो दार्ढ्याल्लक्षयेल्लक्ष्यमुत्तमम्॥
    • kapālāntar – mano nyasya tiṣṭhan – mīlita + locanaḥ, krameṇa manaso dārḍhyāl – lakṣayel – lakṣyam – uttamam.
    • Fixând mintea în interiorul craniului (kapāla), fiind așezat cu ochii închiși, treptat, prin stabilitatea minții (manas), poate per­ce­pe / experimenta supremul scop (lakṣya).
  35. मध्यनाडी मध्यसंस्था बिससूत्राभरूपया। ध्यातान्तर्व्योमया देव्या तया देवः प्रकाशते॥
    • madhya + nāḍī madhya + saṃsthā bisa + sūtrābha + rūpayā, dhyātāntar + vyomayā devyā tayā devaḥ prakāśate.
    • Traseul psihoenergetic (nāḍī) median se află situat în mijloc. Atunci când se meditează prin / la această zeiță (devī) – spa­țiu (vyoman) interior cu forma / natura (rūpa) aidoma fibrei lotusului – zeul (deva) se manifestă.
  36. कररुद्धदृगस्त्रेण भ्रूभेदाद्द्वाररोधनात्। दृष्टे बिन्दौ क्रमाल्लीने तन्मध्ये परमा स्थितिः॥
    • kara + ruddha + dṛg + astreṇa bhrū + bhedād – dvārarodhanāt, dṛṣṭe bindau kramāl – līne tan + madhye paramā sthitiḥ.
    • Cu ajutorul degetului (astra) ochiul (dṛś) este ferm închis – din străpungerea spațiului dintre sprâncene (bhrū-bheda) și în­chi­de­rea ușilor (dvāra-rodhana), atunci când bindu este văzut (dṛṣṭi) printr-o presare / dizolvare (līna) graduală, în mij­lo­cul acestuia apare suprema stare.
  37. धामान्तःक्षोभसम्भूतसूक्ष्माग्नितिलकाकृतिम्। बिन्दुं शिखान्ते हृदये लयान्ते ध्यायतो लयः॥
    • dhāmāntaḥ kṣobha + sambhūta + sūkṣmāgni + tilakākṛtim, binduṃ śikhānte hṛdaye layānte dhyāyato layaḥ.
    • Sub forma unui tilaka – precum un foc (agni) subtil apărut din agitarea interioară a luminii / puterii (dhāman) – bindu este aflat în vârful capului (śikhānta) sau în inima (hṛdaya). Astfel, la finalul dizolvării (laya), apare pentru cel care me­di­tea­ză dizolvarea (laya).
  38. अनाहते पात्रकर्णेऽभग्नशब्दे सरिद्द्रुते। शब्दब्रह्मणि निष्णातः परम्ब्रह्माधिगच्चति॥
    • anāhate pātra + karṇe – abhagna + śabde sarid + drute, śabda + brahmaṇi niṣṇātaḥ param brahma + adhigaccati.
    • Cel care este profund versat/scufundat (niṣṇāta) în śabda-brahman – sunet (śabda) nelovit (anāhata) auzit doar de ure­chea capabilă, sunet (śabda) neîntrerupt aidoma curgerii rapide a unui râu – îl dobândește pe supremul brahman.
  39. प्रणवादिसमुच्चारात्प्लुतान्ते शून्यभावानात्। शून्यया परया शक्त्या शून्यतामेति भैरवि॥
    • praṇavādi + samuccārāt – plutānte śūnya + bhāvānāt, śūnyayā parayā śaktyā śūnyatām – eti bhairavi.
    • – O, Bhairavī! Din recitarea praṇava etc., din meditația asupra vacuității (śūnya) de la finele celor 3 more (pluta), prin va­cu­i­ta­tea care este suprema energie (śakti) do­bân­deș­te starea de vacuitate (śūnyatā).
  40. यस्य कस्यापि वर्णस्य पूर्वान्तावनुभावयेत्। शून्यया शून्यभूतोऽसौ शून्याकारः पुमान् भवेत्॥
    • yasya kasyāpi varṇasya pūrvāntāv – anubhāvayet, śūnyayā śūnya+ bhūto – asau śūnyākāraḥ pumān bhavet.
    • Trebuie să perceapă / înțeleagă momentul anterior și posterior al oricărui sunet (varṇa), prin vacuitate (śūnya) acest om (puṃs) a devenit alcătuit (bhūta) din va­cu­i­ta­te și de forma (ākāra) vacuității.
  41. तन्त्र्यादिवाद्यशब्देषु दीर्घेषु क्रमसंस्थितेः। अनन्यचेताः प्रत्यन्ते परव्योमवपुर्भवेत्॥
    • tantryādi + vādya + śabdeṣu dīrgheṣu krama + saṃsthiteḥ, ananyacetāḥ pratyante para + vyoma + vapur bhavet.
    • Atenția netulburată în îmbinarea / învecinarea sunetelor instrumentelor muzicale cu corzi etc., care sunt lungi și dintr-o sta­re / succesiune neîntreruptă, devine de natura (vapus) su­pre­mu­lui eter (para-vyoman).
  42. पिण्डमन्त्रस्य सर्वस्य स्थूलवर्णक्रमेण तु। अर्धेन्दुबिन्दुनादान्तः शून्योच्चाराद्भवेच्चिवः॥
  43. निजदेहे सर्वदिक्कं युगपद्भावयेद्वियत्। निर्विकल्पमनास्तस्य वियत्सर्वम्प्रवर्तते॥
    • nija + dehe sarva + dikkaṃ yugapad – bhāvayed – viyat, nirvikalpa + manās tasya viyat + sarvam pravartate.
    • Trebuie să perceapă / înțeleagă vacuitatea (viyat) în propriul trup, simultan în toate direcțiile – a sa minte (manas) dez­vă­lu­ie totul ca fiind vacuitate (viyat).
  44. पृष्टशून्यं मूलशून्यं युगपद्भावयेच्च यः। शरीरनिरपेक्षिण्या शक्त्या शून्यमना भवेत्॥
  45. पृष्टशून्यं मूलशून्यं हृच्चून्यम्भावयेत्स्थिरम्। युगपन्निर्विकल्पत्वान्निर्विकल्पोदयस्ततः॥
    • pṛṣṭa + śūnyaṃ mūla + śūnyaṃ hṛc + cūnyam bhāvayet – sthiram, yugapan – nirvikalpatvān – nirvikalpa + udayas – tataḥ.
    • Trebuie să perceapă / înțeleagă ferm vacuitatea (śūnya) de deasupra (pṛṣṭha), vacuitatea (śūnya) de la baza (mūla) și va­cu­i­ta­tea (śūnya) din inima (hṛd) – din starea lipsită de constructe mentale (nirvikalpa) apare simultan trans­cen­de­rea (udaya) stării lipsite de contructe mentale (nirvikalpa).
  46. तनूदेशे शून्यतैव क्षणमात्रं विभावयेत्। निर्विकल्पं निर्विकल्पो निर्विकल्पस्वरूपभाक्॥
    • tanū + deśe śūnyatā – eva kṣaṇa + mātraṃ vibhāvayet, nirvikalpaṃ nirvikalpo nirvikalpa + svarūpa + bhāk.
    • Cel lipsit de constructe mentale (nirvikalpa) trebuie să realizeze / perceapă clar, doar pentru un moment și fără cons­truc­te men­ta­le (nirvikalpa), starea de vacuitate (śūnyatā) în orice parte a trupului – stă astfel în propria sa natură (svarūpa) lip­si­tă de constructe mentale (nirvikalpa).
  47. सर्वं देहगतं द्रव्यं वियद्व्याप्तं मृगेक्षणे। विभावयेत्ततस्तस्य भावना सा स्थिरा भवेत्॥
    • sarvaṃ deha + gataṃ dravyaṃ viyad + vyāptaṃ mṛgekṣaṇe, vibhāvayet – tatas – tasya bhāvanā sā sthirā bhavet.
    • O, Ochi-de-căprioară! Toată substanța (dravya) ce se află în trup este pătrunsă de vacuitate (viyat) – astfel trebuie să rea­li­ze­ze / perceapă clar; după aceea această meditație (bhāvana) a sa devine fermă.
  48. देहान्तरे त्वग्विभागम्भित्तिभूतं विचिन्तयेत्। न किञ्चिदन्तरे तस्य ध्यायन्नध्येयभाग्भवेत्॥
    • dehāntare tvag + vibhāgam – bhitti + bhūtaṃ vicintayet, na kiñcid – antare tasya dhyāyann – adhyeya + bhāg bhavet.
    • Trebuie să gândească că alcătuirea pielii (tvac) este doar un zid pentru interiorul trupului, dar nu există nimic în al său in­te­rior – meditând astfel devine aspectul de negândit.
  49. हृद्याकाशे निलीनाक्षः पद्मसम्पुटमध्यगः। अनन्यचेताः सुभगे परं सौभाग्यमाप्नुयात्॥
    • hṛdy – ākāśe nilīnākṣaḥ padma + sampuṭa + madhya + gaḥ, ananya + cetāḥ subhage paraṃ saubhāgyam – āpnuyāt.
    • Cu atenția focalizată în spațiul inimii (hṛd), situată între cei 2 lotuși (padma), atenție netulburată – o, tu cea bi­ne­cu­vân­ta­tă! – dobândește suprema fericire (saubhāgya).
  50. सर्वतः स्वशरीरस्य द्वादशान्ते मनोलयात्। दृढबुद्धेर्दृढीभूतं तत्त्वलक्ष्यम्प्रवर्तते॥
    • sarvataḥ sva + śarīrasya dvādaśānte manolayāt, dṛḍha + buddher – dṛḍhī + bhūtaṃ tattva + lakṣyam – pravartate.
    • Din dizolvarea minții (manas) pe deplin în dvādaśānta a propriului trup, pentru cel cu intelectul (buddhi) stabil se ma­ni­fes­tă într-un mod ferm scopul – Realitatea (tattva).
  51. यथा तथा यत्र तत्र द्वादशान्ते मनः क्षिपेत्। प्रतिक्षणं क्षीणवृत्तेर्वैलक्षण्यं दिनैर्भवेत्॥
    • yathā tathā yatra tatra dvādaśānte manaḥ kṣipet, pratikṣaṇaṃ kṣīṇa + vṛtter – vailakṣaṇyaṃ dinair – bhavet.
    • Oricum, oriunde și în fiece moment trebuie să țină / dizolve mintea (manas) în dvādaśānta – astfel apare în câteva zile pen­tru cel cu activitatea (vṛtti) minții dizolvată o stare indescriptibilă (vailakṣaṇya).
  52. कालाग्निना कालपदादुत्थितेन स्वकम्पुरम्। प्लुष्टम्विचिन्तयेदन्ते शान्ताभासस्तदा भवेत्॥
    • kālāgninā kāla + padād – utthitena svakam – puram, pluṣṭam vicintayed – ante śāntābhāsas – tadā bhavet.
    • Prin focul timpului (kālāgni), ce apare din degetul gros al piciorului stâng / drept, propriul trup este ars – astfel trebuie să-și imagineze; atunci, la final, se manifestă Pacea (śānta).
  53. एवमेव जगत्सर्वं दग्धं ध्यात्वा विकल्पतः। अनन्यचेतसः पुंसः पुम्भावः परमो भवेत्॥
    • evam – eva jagat + sarvaṃ dagdhaṃ dhyātvā vikalpataḥ, ananya + cetasaḥ puṃsaḥ pum + bhāvaḥ paramo bhavet.
    • Meditând într-un mod asemănător, prin imaginație (vikalpa) asupra întregului univers (jagat) ca fiind ars, pentru omul (puṃs) cu atenția netulburată apare suprema stare spirituală (puṃs).
  54. स्वदेहे जगतो वापि सूक्ष्मसूक्ष्मतराणि च। तत्त्वानि यानि निलयं ध्यात्वान्ते व्यज्यते परा॥
    • svadehe jagato vāpi sūkṣma + sūkṣma + tarāṇi ca, tattvāni yāni nilayaṃ dhyātvānte vyajyate parā.
    • Meditând asupra acelor principii (tattva) ca fiind o dizolvare a celui subtil în cel mai subtil, în propriul trup sau în uni­vers (jagat) – la final se manifestă Parā.
  55. पिनां च दुर्बलां शक्तिं ध्यात्वा द्वादशगोचरे। प्रविश्य हृदये ध्यायन् मुक्तः स्वातन्त्र्यमाप्नुयात्॥
    • pināṃ ca durbalāṃ śaktiṃ dhyātvā dvādaśa + gocare, praviśya hṛdaye dhyāyan muktaḥ svātantryam – āpnuyāt.
    • Meditând în zona dvādaśānta asupra puterii (śakti) respirației: puternică și slabă; fiind intrat în inimă (hṛdaya) și me­di­tând astfel, cel izbavit (mukta) / adormit (supta) do­bân­deș­te libertatea (svātantrya).1
  56. भुवनाध्वादिरूपेण चिन्तयेत्क्रमशोऽखिलम्। स्थूलसूक्ष्मपरस्थित्या यावदन्ते मनोलयः॥
    • bhuvanādhvādi + rūpeṇa cintayet – kramaśo – akhilam, sthūla + sūkṣma + parasthityā yāvad – ante mano + layaḥ.
    • Trebuie să mediteze pe deplin în mod gradual prin forma / natura (rūpa) căii (adhvan) lumilor (bhuvana), sub formă gro­sie­ră (sthūla), subtilă (sūkṣma) ori trans­cen­den­tă (para), astfel încât la final are loc dizolvarea minții (manolaya).
  57. अस्य सर्वस्य विश्वस्य पर्यन्तेषु समन्ततः। अध्वप्रक्रियया तत्त्वं शैवं ध्यत्वा महोदयः॥
    • asya sarvasya viśvasya paryanteṣu samantataḥ, adhva + prakriyayā tattvaṃ śaivaṃ dhyatvā mahodayaḥ.
    • Meditând asupra realității (tattva) lui Śiva prin metoda căii (adhvan), peste tot și în toate direcțiile acestui întreg uni­vers (viśva), apare o mare trezvie (mahodaya).
  58. विश्वमेतन् महादेवि शून्यभूतं विचिन्तयेत्। तत्रैव च मनो लीनं ततस्तल्लयभाजनम्॥
    • viśvam – etan mahā + devi śūnya + bhūtaṃ vicintayet, tatra – eva ca mano līnaṃ tatas – tal + laya + bhājanam.
    • O, mare zeiță! Trebuie să mediteze asupra acestui univers (viśva) ca fiind de natura vacuității (śūnya), iar acolo mintea (manas) este desigur dizolvată (līna) – astfel este cel meritoriu (bhājana) întru dizolvare (laya).
  59. घतादिभाजने दृष्टिम्भित्तिस्त्यक्त्वा विनिक्षिपेत्। तल्लयं तत्क्षणाद्गत्वा तल्लयात्तन्मयो भवेत्॥
    • ghatādi + bhājane dṛṣṭim – bhittis – tyaktvā vinikṣipet, tal + layaṃ tat + kṣaṇād – gatvā tal + layāt – tan + mayo bhavet.
    • Trebuie să fixeze privirea (dṛṣṭi) într-un recipient (bhājana), precum un urcior etc., lăsând la o parte pereții acestuia. Do­bân­dind într-o clipită la acea dizolvare (laya) devine de natura acesteia (i.e. śūnya) datorită acestei dizolvări (laya).
  60. निर्वृक्षगिरिभित्त्यादिदेशे दृष्टिं विनिक्षिपेत्। विलीने मानसे भावे वृत्तिक्षिणः प्रजायते॥
    • nirvṛkṣa + giri + bhittyādi + deśe dṛṣṭiṃ vinikṣipet, vilīne mānase bhāve vṛtti + kṣiṇaḥ prajāyate.
    • Trebuie să fixeze privirea (dṛṣṭi) într-un loc lipsit de copaci, munți, pereți etc. Atunci când starea minții este dizolvată apare diminuarea / distrugerea activității (vṛtti) psihicului (citta).
  61. उभयोर्भावयोर्ज्ञाने ध्यात्वा मध्यं समाश्रयेत्। युगपच्च द्वयं त्यक्त्वा मध्ये तत्त्वम् प्रकाशते॥
    • ubhayor – bhāvayor – jñāne dhyātvā madhyaṃ samāśrayet, yugapac – ca dvayaṃ tyaktvā madhye tattvam prakāśate.
    • Atunci când are loc cunoașterea a 2 stări (bhāva), meditând asupra mijlocului, trebuie să intre / stea acolo; și, aban­do­nân­du-le pe ambele simultan, în acel mijloc Realitatea (tattva) strălucește.
  62. भावे त्यक्ते निरुद्धा चिन्नैव भावान्तरं व्रजेत्। तदा तन्मध्यभावेन विकसत्यति भावना॥
    • bhāve tyakte niruddhā cin – naiva bhāvāntaraṃ vrajet, tadā tan + madhya + bhāvena vikasatyati bhāvanā.
    • Când o stare este abandonată iar activitatea psihicului (cit) este suspendată, nu tre­buie de fel să obțină o altă stare – atunci, prin starea din mijlocul acesteia, stră­lu­ceș­te / se manifestă suprema contemplare (ati-bhāvanā).
  63. सर्वं देहं चिन्मयं हि जगद्वा परिभावयेत्। युगपन्निर्विकल्पेन मनसा परमोदयः॥
    • sarvaṃ dehaṃ cin + mayaṃ hi jagad – vā paribhāvayet, yugapan – nirvikalpena manasā paramodayaḥ.
    • Tre­buie să conceapă întregul trup (deha) sau universul (jagat) ca fiind de natura con­ști­in­ței (cit), simultan, cu mintea (manas) lip­si­tă de imaginație (nirvikalpa) – apare suprema (paramā) stare.
  64. वायुद्वयस्य सङ्घट्टादन्तर्वा बहिरन्ततः। योगी समत्वविज्ञानसमुद्गमनभाजनम्॥
    • vāyu+ dvayasya saṅghaṭṭād – antar – vā bahir – antataḥ, yogī samatva + vijñāna + samudgamana + bhājanam.
    • Din punerea împreună a celor 2 sufluri (vāyu) – în in­te­rior (antar) sau, în cele din ur­mă, în ex­te­rior (bahis) – yo­gi­nul de­vi­ne re­cep­ta­cu­lul ma­ni­fes­tă­rii de­pli­ne a cu­noaș­te­rii (vijñāna) stă­rii de echi­li­bru (samatva).
  65. सर्वं जगत्स्वदेहं वा स्वानन्दभरितं स्मरेत्। युगपत्स्वामृतेनैव परानन्दमयो भवेत्॥
    • sarvaṃ jagat + sva + dehaṃ vā svānanda + bharitaṃ smaret, yugapat + svāmṛtenaiva parānanda + mayo bhavet.
    • Întregul univers (jagat) sau propriul trup este plin de propria beatitudine (ānanda) – astfel tre­buie să țină în minte; con­co­mi­tent, cu adevărat prin propria sa ambrozie (amṛta), devine al­că­tuit din suprema beatitudine (ānanda).
  66. कुहनेन प्रयोगेण सद्य एव मृगेक्षणे। समुदेति महानन्दो येन तत्त्वं प्रकाशते॥
    • kuhanena prayogeṇa sadya eva mṛgekṣaṇe, samudeti mahānando yena tattvaṃ prakāśate.
    • O, tu cea cu ochii de căprioară! Desigur, prin aplicarea într-un mod spontan a unui truc (kuhana) apare o mare bea­ti­tu­di­ne (ānanda) prin care se manifestă Realitatea (tattva).
  67. सर्वस्रोतोनिबन्धेन प्राणशक्त्योर्ध्वया शनैः। पिपीलस्पर्शवेलायाम्प्रथते परमं सुखम्॥
    • sarva + sroto + nibandhena prāṇa + śaktyordhvayā śanaiḥ, pipīla + sparśa + velāyām prathate paramaṃ sukham.
    • Prin restrângerea organelor de simț (srotas), prin urcarea lentă a energiei (śakti) suflului (prāṇa), în momentul când sim­te aidoma atingerii unei furnici se manifestă suprema bucurie (sukha).
  68. वह्नेर्विषस्य मध्ये तु चित्तं सुखमयं क्षिपेत्। केवलं वायुपूर्णं वा स्मरानन्देन युज्यते॥
  69. शक्तिसङ्गमसङ्क्षुब्धशक्त्यावेशावसानिकम्। यत्सुखम्ब्रह्मतत्त्वस्य तत्सुखं स्वाक्यमुच्यते॥
    • śakti + saṅgama + saṅkṣubdha + śaktyāveśāvasānikam, yat + sukhambrahma + tattvasya tat + sukhaṃ svākyam – ucyate.
    • La finele posedării unei partenere sexuale (śakti), din excitarea venirii împreună cu śakti, acea bucurie (sukha) care este a esenței (tattva) lui brahman se spune că este acea bucurie (sukha) a naturii proprii.
  70. लेहनामन्थनाकोटैः स्त्रीसुखस्य भरात्स्मृतेः। शक्त्यभावेऽपि देवेशि भवेदानन्दसम्प्लवः॥
    • lehanā + manthanākoṭaiḥ strī + sukhasya bharāt + smṛteḥ, śakty + abhāve – api deveśi bhaved – ānanda + samplavaḥ.
    • – O, Deveśi! Chiar și în absența partenerei (śakti) există o re­văr­sa­re a bea­ti­tu­di­nii (ānanda) amin­ti­rii pe de­plin a plă­ce­rii (sukha) avute cu o femeie prin lingere, frecare / agitare, presare etc.
  71. आनन्दे महति प्राप्ते दृष्टे वा बान्धवे चिरात्। आनन्दमुद्गतं ध्यात्वा तल्लयस्तन्मना भवेत्॥
    • ānande mahati prāpte dṛṣṭe vā bāndhave cirāt, ānandam – udgataṃ dhyātvā tal + layas – tan + manā bhavet.
    • Atunci când este obținută o mare beatitudine (ānanda), sau când este văzută o rudă după foarte multă vreme, meditând asu­pra acelei beatitudini (ānanda) care apare – această minte (manas) se dizolvă în aceasta (ānanda).
  72. जग्धिपानकृतोल्लासरसानन्दविजृम्भणात्। भावयेद्भरितावस्थां महानन्दस्ततो भवेत्॥
    • jagdhi + pāna + kṛtollāsa + rasānanda + vijṛmbhaṇāt, bhāvayed – bharitāvasthāṃ mahānandas – tato bhavet.
    • O stare de preaplin este produsă2 din manifestarea beatitudinii (ānanda) aromei (rasa) ce apare după ce a mâncat ori a băut – din aceasta apare o mare beatitudine (ānanda).
  73. गीतादिविषयास्वादासमसौख्यैकतात्मनः। योगिनस्तन्मयत्वेन मनोरूढेस्तदात्मता॥
    • gītādi + viṣayāsvādāsama + saukhyaikatātmanaḥ, yoginas – tan + mayatvena mano + rūḍhes – tad + ātmatā.
    • Din starea de unitate cu bucuria (saukhya) fără de pereche a savorii obiectelor senzoriale (viṣaya), precum cântecul (gītā) etc., apare pentru yogin starea de identitate cu aceasta prin starea de absorbire în aceasta a minții (manas) elevate.
  74. यत्र यत्र मनस्तुष्टिर्मनस्तत्रैव धारयेत्। तत्र तत्र परानन्दस्वारूपं सम्प्रवर्तते॥
    • yatra yatra manas – tuṣṭir – manas – tatra – eva dhārayet, tatra tatra parānanda + svārūpaṃ sampravartate.
    • Oriunde este satisfăcută mintea (manas), cu siguranță în acel loc min­tea (manas) este con­cen­tra­tă, și doar acolo se ma­ni­fes­tă pro­pria na­tu­ră ca fiind al­că­tu­i­tă din su­pre­ma bea­ti­tu­di­ne (para-ānanda).
  75. अनागतायां निद्रायाम्प्रणष्टे बाह्यगोचरे। सावस्था मनसा गम्या परा देवी प्रकाशते॥
    • anāgatāyāṃ nidrāyām praṇaṣṭe bāhya + gocare, sā + avasthā manasā gamyā parā devī prakāśate.
    • Atunci când somnul (nidrā) nu a sosit încă iar obiectele percepute în exterior au dispărut, acea stare care se manifestă – perceptibilă prin minte (manas) – este Suprema Devī.
  76. तेजसा सूर्यदीपादेराकाशे शबलीकृते। दृष्टिर्निवेश्या तत्रैव स्वात्मरूपम्प्रकाशते॥
    • tejasā sūrya + dīpāder – ākāśe śabalī + kṛte, dṛṣṭir – niveśyā tatra – eva svātma + rūpam prakāśate.
    • Privirea fiind fixată acolo – într-un spațiu multicolor prin strălucirea (tejas) soarelui (sūrya), lămpii etc. – propria natură esențială (svātma-rūpa) se manifestă.
  77. करङ्किण्या क्रोधनया भैरव्या लेलिहानया। खेचर्या दृष्टिकाले च परावाप्तिः प्रकाशते॥
    • karaṅkiṇyā krodhanayā bhairavyā lelihānayā, khecaryā dṛṣṭi + kāle ca parā vyāptiḥ prakāśate.
    • Prin karaṅkiṇī, krodhanā, bhairavī, lelihānā și khecarī, în momentul percepției (dṛṣṭi), suprema omniprezență (vyāpti) se manifestă.
  78. मृद्वासने स्फिजैकेन हस्तपादौ निराश्रयम्। निधाय तत्प्रसङ्गेन परा पूर्णा मतिर्भवेत्॥
    • mṛdv + āsane sphijaikena hasta + pādau nirāśrayam, nidhāya tat + prasaṅgena parā pūrṇā matir – bhavet.
    • Cu o fesă pe un loc (āsana) moale și având mâinile și picioarele fără susținere / suport – meditând cu această ocazie intelectul (mati) devine pe deplin parā.
  79. उपविश्यासने सम्यग्बाहू कृत्वार्धकुञ्चितौ। कक्षव्योम्नि मनः कुर्वन् शममायाति तल्लयात्॥
    • upaviśya – āsane samyag – bāhū kṛtvā – ardha + kuñcitau, kakṣa + vyomni manaḥ kurvan śamam – āyāti tal + layāt.
    • Așezându-se într-un mod corect pe un loc (āsana), brațele trebuie îndoite doar pe jumătate; fiind pusă mintea (manas) în spațiul axilei, din dizolvarea în acesta dobândește calmul (śama).
  80. स्थूलरूपस्य भावस्य स्तब्धां दृष्टिं निपात्य च। अचिरेण निराधारं मनः कृत्वा शिवं व्रजेत्॥
  81. मध्यजिह्वे स्फारितास्ये मध्ये निक्षिप्य चेतनाम्। होच्चारं मनसा कुर्वंस्ततः शान्ते प्रलीयते॥
    • madhya + jihve sphāritāsye madhye nikṣipya cetanām, ha + uccāraṃ manasā kurvaṃs – tataḥ śānte pralīyate.
    • Atunci când limba se află în mijloc (i.e. khecarī-mudrā) și gura este deschisă, punând atenția (cetanā) în mijloc, făcând cu mintea pronunțarea sunetului HA, atunci se dizolvă în pace (śānta).
  82. आसने शयने स्थित्वा निराधारं विभावयन्। स्वदेहं मनसि क्षीणे क्षणात्क्षीणाशयो भवेत्॥
    • āsane śayane sthitvā nir + ādhāraṃ vibhāvayan, sva + dehaṃ manasi kṣīṇe kṣaṇāt – kṣīṇa + āśayo bhavet.
    • Stând pe un scaun (așezat) ori pe un pat (culcat), contemplând propriul trup ca fiind fără de suport (ādhāra) – atunci când mintea (manas) dispare,́ într-o clipită depozitul mental (āśaya) dispare.
  83. चलासने स्थितस्याथ शनैर्वा देहचालनात्। प्रशान्ते मानसे भावे देवि दिव्यौघमाप्नुयात्॥
    • cala + āsane sthitasya – atha śanair – vā deha + cālanāt, praśānte mānase bhāve devi divya + ogham – āpnuyāt.
    • Stând pe un scaun (āsana) care se mișcă sau printr-o mișcare ușoară/lentă a trupului (deha), atunci când starea mentală este liniștită – o, Devī! – dobândește un șuvoi (ogha) divin.
  84. आकाशं विमलम्पश्यन् कृत्वा दृष्टिं निरन्तराम्। स्तब्धात्मा तत्क्षणाद्देवि भैरवं वपुराप्नुयात्॥
  85. लीनं मूर्ध्नि वियत्सर्वम्भैरवत्वेन भावयेत्। तत्सर्वम्भैरवाकारतेजस्तत्त्वं समाविशेत्॥
    • līnaṃ mūrdhni viyat – sarvam bhairavatvena bhāvayet, tat + sarvam bhairava + ākāra + tejas + tattvaṃ samāviśet.
    • Fiind dizolvată în cap (mūrdhan) nemărginirea (sarva) spațiului (viyat), contemplată prin starea de Bhairava; acest tot (sarva) trebuie să intre (să se dizolve) pe deplin în realitatea (tattva) strălucitoare (tejas) a formei (ākāra) lui Bhairava.
  86. किञ्चिज्ज्ञातं द्वैतदायि बाह्यालोकस्तमः पुनः। विश्वादि भैरवं रूपं ज्ञात्वानन्तप्रकाशभृत्॥
  87. एवमेव दुर्निशायां कृष्णपक्षागमे चिरम्। तैमिरम्भावयन् रूपम्भैरवं रूपमेष्यति॥
    • evam – eva dur + niśāyāṃ kṛṣṇa + pakṣa + āgame ciram, taimiram – bhāvayan rūpambhairavaṃ rūpam – eṣyati.
    • În același fel, într-o noapte înnorată (durniśā) la început de Lună Nouă (kṛṣṇa-pakṣa), meditând îndelung asupra întunecimii (taimira) natura sa (rūpa) devine natura (rūpa) lui Bhairava.3
  88. एवमेव निमील्यादौ नेत्रे कृष्णाभमग्रतः। प्रसार्य भैरवं रूपम्भावयंस्तन्मयो भवेत्॥
    • evam – eva nimīlya – ādau netre kṛṣṇa + ābham – agrataḥ, prasārya bhairavaṃ rūpam bhāvayaṃs – tan + mayo bhavet.
    • În același fel, închizând mai întâi ochii (netra), asupra întunericului (kṛṣṇābha) de dinainte, iar apoi, deschizându-i, trebuie să mediteze asupra formei/naturii (rūpa) lui Bhairava – astfel devine alcătuit din această natură.
  89. यस्य कस्येन्द्रियस्यापि व्याघाताच्च निरोधतः। प्रविष्टस्याद्वये शून्ये तत्रैवात्मा प्रकाशते॥
    • yasya kasya – indriyasya – api vyāghātāc – ca nirodhataḥ, praviṣṭasya – advaye śūnye tatra – eva – ātmā prakāśate.
    • Intrând în vacuitatea (śūnya) non-duală (advaya), din cauza unui obstacol (vyāghāta) ori prin suspendarea (nirodha) oricărui instrument (indriya), acolo cu certitudine sinele (ātman) strălucește/se manifestă.
  90. अबिन्दुमविसर्गं च अकारं जपतो महान्। उदेति देवि सहसा ज्ञानौघः परमेश्वरः॥
    • abindum – avisargaṃ ca akāraṃ japato mahān, udeti devi sahasā jñāna + aughaḥ parameśvaraḥ.
    • – O, Devī! Din repetarea literei a fără de bindu () și fără de visarga () Parameśvara – supremă (mahat) revărsare a cunoașterii (jñāna) –  răsare dintr-o dată.
  91. वर्णस्य सविसर्गस्य विसर्गान्तं चितिं कुरु। निराधारेण चित्तेन स्पृशेद्ब्रह्म सनातनम्॥
    • varṇasya savisargasya visarga + antaṃ citiṃ kuru, nirādhāreṇa cittena spṛśed – brahma sanātanam.
    • Fă/pune atenția (citi) la finele unei visarga (), pentru literele (varṇa) cu visarga (), cu ajutorul unui psihic (citta) lipsit de suport – atunci poate atinge eternul brahman.
  92. व्योमाकारं स्वमात्मानं ध्यायेद्दिग्भिरनावृतम्। निराश्रया चितिः शक्तिः स्वरूपं दर्शयेत्तदा॥
    • vyoma + ākāraṃ svam – ātmānaṃ dhyāyed – digbhir – anāvṛtam, nirāśrayā citiḥ śaktiḥ svarūpaṃ darśayet – tadā.
    • Trebuie să mediteze asupra propriului sine/trup (ātman) ca fiind sub forma (ākāra) spațiului (vyoman), nelimitat întoate direcțiile (diś). Atunci, fiind fără de suport (nirāśraya), puterea conștiinței (citi-śakti) își va manifesta/arăta propria natură (svarūpa).
  93. किञ्चिदङ्गं विभिद्यादौ तीक्ष्णसूच्यादिना ततः। तत्रैव चेतनां युक्त्वा भैरवे निर्मला गतिः॥
    • kiñcid – aṅgaṃ vibhidya – ādau tīkṣṇa + sūcya + ādinā tataḥ, tatra – eva cetanāṃ yuktvā bhairave nirmalā gatiḥ.
    • Străpungând la început orice parte a trupului (aṅga) cu ajutorul unui vârf ascuțit etc., ca apoi unind/punând atenția (cetanā) exact acolo este dobândită starea de puritate întru Bhairava.
  94. चित्ताद्यन्तःकृतिर्नास्ति ममान्तर्भावयेदिति। विकल्पानामभावेन विकल्पैरुज्झितो भवेत्॥
    • citta + ādy + antaḥ +kṛtir – na – asti mamaantar – bhāvayed – iti, vikalpānām – abhāvena vikalpair – ujjhito bhavet.
    • Trebuie să contemple asupra faptului că „nu există activitate internă (antaḥ-kṛti), precum psihicul (citta) etc., înlăuntrul meu”. Prin inexistența (abhāva) constructelor mentale (vikalpa) trebuie să fie lipsit de constructe mentale (vikalpa).
  95. माया विमोहिनी नाम कलायाः कलनं स्थितम्। इत्यादिधर्मं तत्त्वानां कलयन्न पृथग्भवेत्॥
    • māyā vimohinī nāma kalāyāḥ kalanaṃ sthitam, ity – ādi + dharmaṃ tattvānāṃ kalayan – na pṛthag – bhavet.
    • Māyā este numită „cea înșelătoare” (vimohinī), activitatea fragmentată (kalana) aparține lui kalā, calitățile (dharma) acestor tattva etc. fiind percepute astfel nu este separat (pṛthak).
  96. झगितीच्छां समुत्पन्नामवलोक्य शमं नयेत्। यत एव समुद्भूता ततस्तत्रैव लीयते॥
    • jhagiti – icchāṃ samutpannām – avalokya śamaṃ nayet, yata eva samudbhūtā tatas – tatra – eva līyate.
    • O dorință (icchā) care este apărută instant, trebuie adusă la pace (śama) imediat după ce a fost văzută. De unde a apărut, acolo desigur se dizolvă.  
  97. यदा ममेच्छा नोत्पन्ना ज्ञानं वा कस्तदास्मि वै। तत्त्वतोऽहं तथाभूतस्तल्लीनस्तन्मना भवेत्॥
    • yadā mamaicchā na – utpannā jñānaṃ vā kas – tadā – asmi vai, tattvato – ahaṃ tathā + bhūtas – tal + līnas – tan + manā bhavet.
    • Atunci când dorința (icchā) sau cunoașterea (jñāna) mea nu este manifestată, cine sunt eu cu adevărat atunci? Cu adevărat eu-ul este de o astfel de natură (i.e. cid-ānanda), dizolvat în aceasta, devine una cu aceasta.
  98. इच्छायामथवा ज्ञाने जाते चित्तं निवेशयेत्। आत्मबुद्ध्यानन्यचेतास्ततस्तत्त्वार्थदर्शनम्॥
  99. निर्निमित्तम्भवेज्ज्ञानं निराधारम्भ्रमात्मकम्। तत्त्वतः कस्यचिन्नैतदेवम्भावी शिवः प्रिये॥
    • nirnimittam bhavej – jñānaṃ nirādhāram bhrama + ātmakam, tattvataḥ kasyacin – na – etad – evambhāvī śivaḥ priye.
    • Fără de cauză (nirnimitta) este cunoașterea (jñāna), fiind de natura confuziei (bhrama) și lipsită de suport (nirādhāra). Cu adevărat aceasta nu aparține nimănui – o, dragă! – cel ce stă astfel este Śiva.
  100. चिद्धर्मा सर्वदेहेषु विशेषो नास्ति कुत्रचित्। अतश्च तन्मयं सर्वम्भावयन् भवजिज्जनः॥
    • cid + dharmā sarva + deheṣu viśeṣo na – asti kutracit, ataś – ca tan + mayaṃ sarvam bhāvayan bhavajij – janaḥ.
    • Cel caracterizat de conștiință (cit) se află în toate trupurile; distincție (viśeṣa) nu există câtuși de puțin. Considerând astfel totul ca fiind alcătuit din aceasta (i.e. cit), omul devine învingător asupra existenței fenomenale.
  101. कामक्रोधलोभमोहमदमात्सर्यगोचरे। बुद्धिं निस्तिमितां कृत्वा तत्तत्त्वमवशिष्यते॥
    • kāma + krodha + lobha + moha + mada + mātsarya + gocare, buddhiṃ nistimitāṃ kṛtvā tat + tattvam – avaśiṣyate.
    • Atunci când se manifestă dorința (kāma), mânia (krodha), lăcomia (lobha), iluzionarea (moha), nebunia (mada) sau invidia (mātsarya) – făcând intelectul (buddhi) nemișcat, doar realitatea (tattva) aceluia rămâne.
  102. इन्द्रजालमयं विश्वं न्यस्तं वा चित्रकर्मवत्। भ्रमद्वा ध्यायतः सर्वम्पश्यतश्च सुखोद्गमः॥
    • indra + jāla + mayaṃ viśvaṃ nyastaṃ vā citra + karmavat, bhramad – vā dhyāyataḥ sarvam paśyataś – ca sukha + udgamaḥ.
    • Din meditarea asupra universului ca fiind o alcătuire magică (indrajāla), sau desfășurat/pictat aidoma unei picturi, sau se mișcă/vibrează – dintr-o astfel de privire a tot ceea ce există răsare fericirea (sukha).
  103. न चित्तं निक्षिपेद् दुःखे न सुखे वा परिक्षिपेत्। भैरवि ज्ञायतां मध्ये किं तत्त्वमवशिष्यते॥
    • na cittaṃ nikṣiped duḥkhe na sukhe vā parikṣipet, bhairavi jñāyatāṃ madhye kiṃ tattvam – avaśiṣyate.
    • Psihicul (citta) nu trebuie abandonat în suferință (duḥkha) sau abandonat în bucurie (sukha). O, Bhairavī! Să fie cunoscută acea realitate (tattva) care rămâne în mijlocul [acestora].
  104. विहाय निजदेहास्थां सर्वत्रास्मीति भावयन्। दृढेन मनसा दृष्ट्या नान्येक्षिण्या सुखी भवेत्॥
    • vihāya nija + deha + āsthāṃ sarvatra – asmi – iti bhāvayan, dṛḍhena manasā dṛṣṭyā na – anya + īkṣiṇyā sukhī bhavet.
    • Abandonând grija față de propriul trup, meditând „sunt pretutindeni” cu o minte (manas) fermă, neprivind în altă parte, devine fericit (sukhin).
  105. घटादौ यच्च विज्ञानमिच्छाद्यं वा ममान्तरे। नैव सर्वगतं जातम्भावयन्निति सर्वगः॥
    • ghaṭādau yac – ca vijñānam – icchādyaṃ vā mama + antare, na – eva sarva + gataṃ jātam bhāvayan – iti sarva + gaḥ.
    • Conștiința (vijñāna) sau dorința (icchā) etc., se află și în urcior (ghaṭa) etc., nu numai în interiorul meu. Meditând asupra a ceea ce este omniprezent (sarvagata) devine atotpătrunzător (sarvaga). 
  106. ग्राह्यग्राहकसंवित्तिः सामान्या सर्वदेहिनाम्। योगिनां तु विशेषोऽस्ति सम्बन्धे सावधानता॥
    • grāhya + grāhaka + saṃvittiḥ sāmānyā sarva + dehinām, yogināṃ tu viśeṣo – asti sambandhe sāvadhānatā.
    • Percepția (saṃvitti) a ceea ce este apucat/perceput (grāhya) și a celui ce apucă/percepe (grāhaka) este starea normală a tuturor ființelor întrupate (dehin). Diferența caracteristică (viśeṣa) yoginilor este starea de trezvie (sāvadhānatā) cu privire la relația (sambandha) acestora.
  107. स्ववदन्यशरीरेऽपि संवित्तिमनुभावयेत्। अपेक्षां स्वशरीरस्य त्यक्त्वा व्यापी दिनैर्भवेत्॥
    • svavad – anya + śarīre – api saṃvittim – anubhāvayet, apekṣāṃ sva + śarīrasya tyaktvā vyāpī dinair – bhavet.
    • Trebuie să mediteze asupra percepției (saṃvitti) care se află în trupul altuia ca și cum ar fi al său; abandonând grija (apekṣā) față de propriul corp, devine atotpătrunzător (vyāpin) în câteva zile.
  108. निराधारं मनः कृत्वा विकल्पान्न विकल्पयेत्। तदात्मपरमात्मत्वे भैरवो मृगलोचने॥
    • nirādhāraṃ manaḥ kṛtvā vikalpān na vikalpayet, tad + ātma + parama + ātmatve bhairavo mṛga + locane.
    • Făcând mintea (manas) fără de suport, nu trebuie să alcătuiască niciun construct mental (vikalpa). O, Ochi-de-căprioară! [Starea de] Bhairava este atunci când acest sine (ātman) este una cu sinele suprem (paramātman).
  109. सर्वज्ञः सर्वकर्ता च व्यापकः परमेश्वरः। स एवाहं शैवधर्मा इति दार्ढ्याच्छिवो भवेत्॥
    • sarva + jñaḥ sarva + kartā ca vyāpakaḥ parameśvaraḥ, sa eva – ahaṃ śaivadharmā iti dārḍhyāc – chivo bhavet.
    • Supremul (parameśvara) este atotștiutor (sarvajña), atotfăcător (sarvakartṛ), atotpătrunzător (vyāpaka). Din fermitatea „cu adevărat El, cel care posedă caracteristicile lui Śiva, sunt eu” devine Śiva.
  110. जलस्येवोर्मयो वह्नेर्ज्वालाभङ्ग्यः प्रभा रवेः। ममैव भैरवस्यैता विश्वभङ्ग्यो विभेदिताः॥
    • jalasya – iva – ūrmayo vahner – jvālā + bhaṅgyaḥ prabhā raveḥ, mama + eva bhairavasya – etā viśva + bhaṅgyo vibheditāḥ.
    • Precum valurile [sunt o manifestare a] apei, flama o manifestare (bhaṅgi) a focului și strălucirea [o manifestare a] soarelui, desigur ale mele, ale lui Bhairava, sunt toate aceste manifestări (bhaṅgi) diferențiate.
  111. भ्रान्त्वा भ्रान्त्वा शरीरेण त्वरितम्भुवि पातनात्। क्षोभशक्तिविरामेण परा सञ्जायते दशा॥
    • bhrāntvā bhrāntvā śarīreṇa tvaritam – bhuvi pātanāt, kṣobha + śakti + virāmeṇa parā sañjāyate daśā.
    • Rotindu-se continuu cu corpul într-o mare grabă, din căderea pe pământ, printr-o suspendare/încetare a energiei (śakti) agitației/emoției, suprema stare/înțelegere se manifestă.
  112. आधारेष्वथवाऽशक्त्याऽज्ञानाच्चित्तलयेन वा। जातशक्तिसमावेशक्षोभान्ते भैरवं वपुः॥
    • ādhāreṣv athavā – aśaktyā – ajñānāc – citta + layena vā, jāta + śakti + samāveśa + kṣobha + ante bhairavaṃ vapuḥ.
    • Sau prin neputința [de a experimenta] în suporturile [percepției] din cauza ignoranței (ajñāna) sau prin dizolvarea psihicului (citta), atunci, la finele agitației (kṣobha), produs de absorbția în energia (śakti) creată, Bhairava devine manifestat.
  113. सम्प्रदायमिमं देवि शृणु सम्यग्वदाम्यहम्। कैवल्यं जायते सद्यो नेत्रयोः स्तब्धमात्रयोः॥
    • sampradāyam – imam devi śṛṇu samyag – vadāmy – aham, kaivalyaṃ jāyate sadyo netrayoḥ stabdha + mātrayoḥ.
    • – O, Devī, ascultă! Eu adevărul spun despre această tradiție (sampradāya). Unitatea absolută (kaivalya) este produsă imediat ce ochii sunt pe deplin nemișcați.
  114. सङ्कोचं कर्णयोः कृत्वा ह्यधोद्वारे तथैव च। अनच्कमहलं ध्यायन्विशेद्ब्रह्म सनातनम्॥
    • saṅkocaṃ karṇayoḥ kṛtvā hy – adho + dvāre tathā – eva ca, anackam – ahalaṃ dhyāyan viśed – brahma sanātanam.
    • Fiind contractate cele două urechi și, de asemenea, cele două porți de jos (i.e. anus & uretra), meditând asupra [sunetului] lipsit atât de vocală cât și de consoană, [yoginul] poate intra în eternul brahman
  115. कूपादिके महागर्ते स्थित्वोपरि निरीक्षणात्। अविकल्पमतेः सम्यक्सद्यस् चित्तलयः स्फुटम्॥
    • kūpa + ādike mahā + garte sthitvā – upari nirīkṣaṇāt, avikalpa + mateḥ samyak sadyas citta + layaḥ sphuṭam.
    • Stând deasupra unei mari găuri, fântână etc., din privirea acesteia rezultă percepția (mati) lipsită de constructe mentale – chiar în acel moment dizolvarea psihicului se manifestă pe deplin.
  116. यत्र यत्र मनो याति बाह्ये वाभ्यन्तरेऽपि वा। तत्र तत्र शिवावस्था व्यापकत्वात्क्व यास्यति॥
    • yatra yatra mano yāti bāhye vā – abhyantare – api vā, tatra tatra śiva + avasthā vyāpakatvāt – kva yāsyati.
    • Oriunde ar merge mintea (manas), în exterior sau în interior, chiar acolo este starea lui Śiva, iar deoarece starea este [atot-]pătrunzătoare unde ar putea merge?
  117. यत्र यत्राक्षमार्गेण चैतन्यं व्यज्यते विभोः। तस्य तन्मात्रधर्मित्वाच्चिल्लयाद्भरितात्मता॥
    • yatra yatra – akṣa + mārgeṇa caitanyaṃ vyajyate vibhoḥ, tasya tan + mātra + dharmitvāc cil + layād bharita + ātmatā.
    • Oriunde este manifestată conștiința (caitanya) Celui-atot-pătrunzător (vibhū), pe calea percepției senzoriale (akṣa), [acolo se manifestă] natura deplină prin dizolvarea în conștiință (cit) datorită stării sale caracterizate doar de aceasta (i.e. cit).
  118. क्षुताद्यन्ते भये शोके गह्वरे वा रणाद्द्रुते। कुतूहले क्षुधाद्यन्ते ब्रह्मसत्तामयी दशा॥
    • kṣut + ādy + ante bhaye śoke gahvare vā raṇād – drute, kutūhale kṣudh + ādy + ante brahma + sattā + mayī daśā.
    • La finele sau începutul strănutului (kṣut), în frică (bhaya), suferință (śoka), într-o prăpastie adâncă (gahvara) sau când fuge repede dintr-o luptă (raṇa), într-o mare curiozitate (kutūhala), la finele sau începutul foamei (kṣudh) – starea minții devine alcătuită din realitatea lui brahman.
  119. वस्तुषु स्मर्यमाणेषु दृष्टे देशे मनस्त्यजेत्। स्वशरीरं निराधारं कृत्वा प्रसरति प्रभुः॥
    • vastuṣu smarya + māṇeṣu dṛṣṭe deśe manas – tyajet, sva + śarīraṃ nirādhāraṃ kṛtvā prasarati prabhuḥ.
    • Abandonând mintea (manas) în acel loc perceput în memoria obiectelor, propriul corp fiind făcut lipsit de suport Domnul (prabhu) se manifestă.
  120. क्वचिद्वस्तुनि विन्यस्य शनैर्दृष्टिं निवर्तयेत्। तज्ज्ञानं चित्तसहितं देवि शून्यालायो भवेत्॥
    • kvacid – vastuni vinyasya śanair – dṛṣṭiṃ nivartayet, taj + jñānaṃ citta + sahitaṃ devi śūnya + ālāyo bhavet.
    • – O, Devī! Fiind așezată pe orișice obiect, privirea trebuie ușor întoarsă împreună cu psihicul (citta) și cunoașterea acestui [obiect] – astfel [yoginul] devine sălașul vacuității (śūnya).
  121. भक्त्युद्रेकाद्विरक्तस्य यादृशी जायते मतिः। सा शक्तिः शाङ्करी नित्यम्भवयेत्तां ततः शिवः॥
    • bhakty – udrekād – viraktasya yādṛśī jāyate matiḥ, sā śaktiḥ śāṅkarī nityam bhavayet – tāṃ tataḥ śivaḥ.
    • Dintr-o abundență a devoțiunii (bhakti) pentru cel detașat, apare pe această cale o înțelegere/convingere (mati) care este această energie/putere (śakti) a lui Śaṃkara – meditând continuu asupra acestei [convingeri], atunci devine Śiva.
  122. वस्त्वन्तरे वेद्यमाने शनैर्वस्तुषु शून्यता। तामेव मनसा ध्यात्वा विदितोऽपि प्रशाम्यति॥
    • vastv + antare vedyamāne śanair + vastuṣu śūnyatā, tām – eva manasā dhyātvā vidito – api praśāmyati.
    • Atunci când interiorul/intervalul obiectului (vastu) este făcut cunoscut, ușor starea de vacuitate [este percepută] în [toate] obiectele; meditând cu mintea (manas) asupra acestei [stări de vacuitate] se liniștește chiar dacă [obiectul] este perceput.
  123. किञ्चिज्ज्ञैर्या स्मृता शुद्धिः सा शुद्धिः शम्भुदर्शने। न शुचिर्ह्यशुचिस्तस्मान्निर्विकल्पः सुखी भवेत्॥
    • kiñcij – jñair – yā smṛtā śuddhiḥ sā śuddhiḥ śambhu + darśane, na śucir – hy – aśucis – tasmān nirvikalpaḥ sukhī bhavet.
    • De către orice cunoscător acea memorie (smṛtā) pură este aceasta pură în vederea lui Śambhu (Śiva). Deoarece nu este pură și nici impură, cel fericit devine fără de constructe mentale (nirvikalpa).
  124. सर्वत्र भैरवो भावः सामान्येष्वपि गोचरः। न च तद्व्यतिरेकेण परोऽस्तीत्यद्वया गतिः॥
    • sarvatra bhairavo bhāvaḥ sāmānyeṣv – api gocaraḥ, na ca tad + vyatirekeṇa paro – asti – ity – advayā gatiḥ.
    • Pretutindeni este Bhairava, realitate (bhāva) perceptibilă de asemenea în/de toți; [de către cel care știe că] „nu există nimic altceva cu excepția acestuia (tat)” [starea] non-dualitate este dobândită. 
  125. समः शत्रौ च मित्रे च समो मानावमानयोः। ब्रह्मणः परिपूर्णत्वादिति ज्ञात्वा सुखी भवेत्॥
    • samaḥ śatrau ca mitre ca samo māna + avamānayoḥ, brahmaṇaḥ paripūrṇatvād – iti jñātvā sukhī bhavet.
    • Același față de dușman ori de prieten, același față de laudă ori de ocară – înțelegând că „[provin din] brahman care este starea de preaplin” – devine fericit.
  126. न द्वेषम्भावयेत्क्वापि न रागम्भावयेत्क्वचित्। रागद्वेषविनिर्मुक्तौ मध्ये ब्रह्म प्रसर्पति॥
    • na dveṣam bhāvayet – kvāpi na rāgam bhāvayet – kvacit, rāga + dveṣa + vinirmuktau madhye brahma prasarpati.
    • Niciodată nu trebuie concepută aversiunea (dveṣa), niciodată nu trebuie concepută atracția (rāga); atunci când este pe deplin eliberat de atracție (rāga) și repulsie (dveṣa), brahman se manifestă la mijloc.
  127. यदवेद्यं यदग्राह्यं यच्चून्यं यदभावगम्। तत्सर्वम्भैरवम्भाव्यं तदन्ते बोधसम्भवः॥
    • yad – avedyaṃ yad – agrāhyaṃ yac – cūnyaṃ yad – abhāva + gam, tat + sarvam bhairavam bhāvyaṃ tad + ante bodha + sambhavaḥ.
    • Ceea ce nu poate fi cunoscut (avedya), ceea ce nu poate fi perceput (agrāhya), ceea ce este vacuu (śūnya), ceea ce se află și în non-existență (abhāva) – tot acesta trebuie înțeles ca fiind Bhairava – la finele acestei [înțelegeri] se manifestă trezvia (bodha). 
  128. नित्ये निराश्रये शून्ये व्यापके कलनोज्झिते। बाह्