Skip to content

X.127 – Imn Nopții

O, noapte, pământeanul spațiu vast,
L-ai invadat crescând adumbritor;
Urmând a legii veșnică poruncă,
Săpată de Înaltul-Creator.

Tu te întinzi deplină peste toate,
Până departe-n Sfintele Tării;
– Şi vin rostogolindu-se în valuri
Tenebrele cu sclipetele vii.

Nu i se vede malul dimpotrivă,
Nici ce desparte ea noi nu vedem,
Dar tot ce-i viu își caută odihnă,
Şi-n cuib sau în culcuș se face ghem.

O, de-am putea, fără necaz s-ajungem,
La cel-lalt mal, Tu, chip întunecat,
S-ajungem vii, cu toate ale noastre,
Şi tot ce-i rău, să fie-ndepărtat.

Iscoadele-ți, ce lumea o veghează,
Sunt nouăzeci și nouă-n fapt de noapte;
– Optzeci și opt se spune că ar fi,
Sau poate numai șaptezeci și șapte.

Şaizeci și șase-or fi, îndestulato!
Ori doar cincizeci și cinci, or să închei,
Sau, cine știe, patruzeci și patru,
Sau numărate, doar treizeci și trei.

Or fi, bogato, douăzeci și două,
Ori unsprezece or fi, de-i socotim;
– Cu-aceștia toți, păzește-ne la noapte,
Tu, fiică blândă-a cerului sublim.

Ca nici un demon cu spurcate gânduri,
Ori vre-un vrăjmaș de rele voitor,
Putere-asupra noastră să nu aibă;
– De asta te cheamă în ajutor.

Şi nici un hoț, puterea să-și arate
Cu pagubă-n cirezile de soi,
Şi nici un lup sălbatec să nu poată,
Să ne pătrundă-n turmele de oi.

Frumoaso, paznic bun arată-ni-te;
– Hoții de cai ce vin după prădat,
Şi vrăjitoarele care ne vor bărbații,
Alungă-le-n rușine și păcat.

Prin codrii cu poteci întunecate
Să se ascundă blestemații hoți;
– Demonii răi să cadă în capcane,
Cu ascuțiți, de fier, năpraznici colți.

O noapte, tu, pe șarpe îl orbește,
Şi capul fioros să i-l răpui;
Îneacă-l în duhoarea-i blestemată,
Şi în veninul otrăvit al lui.

Strivește-n lup cumplita-i vrăjmășie,
Zdrobește-i  colții-n botul lui hulpav;
– Legat la stâlp, în fiare și cătușe,
Pedeapsă dă-i tâlharului mârșav.

Că noi, o, noapte, viețuim în tine,
S
ub înstelat, vestmântul tău sublim,
Veghează tucu grije-asupra noastră,
În timp ce noi, trudiți, ne odihnim.

Ai grije tu, de toate ale noastre;
– Păzește-ne cirezile de vaci,
Și caii ni-i păzește, și bărbații,
De vrăjitoare rele și de vraci.


Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Tăl­mă­ci­re de Char­lot­te Filitti și Ion Lari­an Pos­to­la­che. Bucu­rești: Ed. Alba­tros, 1973, pp. 47-50.